Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 23-01-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 152/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 9 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect constatare nulitate act juridic - nulitate absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare, recurs declarat de recurenta reclamantă B. V., cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, ., ., . civile nr.1538/22.05.2013 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., cu domiciliul procesual ales în Constanta, . nr. 41, ., județ C., C. L. și C. N., ambii cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar pentru intimata pârâtă A. G. avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, că prezentul recurs este netimbrat și că 19 decembrie 2013 intimații pârâți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări, care au fost comunicate recurentei reclamante, astfel cum reiese din dovada atașată la dosarul cauzei, după care:
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 326lei, conform chitanței de la dosar și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei.
Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia să se emită o adresă către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei comunei Mereni cu mențiunea de a înainta, în copie, documentația aferentă emiteri titlului de proprietate și cererile care au fost formulate de către părți privind modificarea titlului de proprietate. Arată că a făcut demersuri pe cont propriu, făcând dovada în acest sens, prin depunerea la dosar a cererii formulate de către partea pe care o reprezintă și înregistrată sub nr.3498/10.10.2012, însă nu a primit niciun răspuns.
Instanța constată că la fila 11 din dosarul de fond este atașat titlul de proprietate nr._/2278/25.09.2002, în care figurează cei trei moștenitori ai lui A. I., respectiv A. M., B. V. și A. G., înscris care a fost contestat de către recurenta reclamantă motivat de faptul că numita A. M. a fost adăugată ulterior, cu nerespectarea Legii nr.18/1991 și că aceasta nu a formulat cerere de reconstituire.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante, la interpelarea instanței, arată că prin proba solicitată la acest termen vrea să dovedească că numita A. M. a formulat cerere de reconstituire încă din anul 1993, cu mult înainte de perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.
Intimata pârâtă A. G., prin apărător, arată că urmează a se aprecia asupra utilității probei cu înscrisuri ce a fost solicitată de către partea adversă, în raport de obiectul litigiului și că, în măsura în care ar fi existat o cerere formulată de către numita Adea M., ar fi atașată la dosar. Se va constata, de asemenea, că din adeverințele de reconstituire emise de Primăria comunei Cobadin rezultă că nu au figurat ca părți la momentul emiterii acestor înscrisuri.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante arată că din anul 1993 A. M. a formulat cererea prin care solicita să fie adăugată în titlul de proprietate și că raționamentul instanței de fond a fost acela în sensul că pe titlul de proprietate nu a fost menționată o anumită parte, prin urmare vânzătorul se prevalează de buna credință. Precizează, de asemenea, că interesează cotele și întinderea dreptului de proprietate al recurentei reclamante B. V., respectiv dacă suprafața de teren menționată în titlul de proprietate se împarte la doi sau la trei și că numita Adea M. a fost avută în vedere de către instanța de fond, însă nu au fost administrate probe cu privire la întinderea dreptului său inițial.
Instanța, având în vedere înscrisurile depuse în fața instanței de fond și reținând împrejurarea că nu se invocă aspecte noi care nu au putut fi dovedite în fața primei instanțe prin înscrisurile solicitate a fi administrate la acest termen, respinge proba solicitată de către apărătorul recurentei reclamante.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că are doar un singur exemplar al acestora și că este vorba despre acte pe care le deține partea pe care o reprezintă în raport cu cererile inițiale care au fost făcute în baza Legii nr.18/1991. La interpelarea instanței, arată că prin înscrisurile solicitate vrea să dovedească întinderea drepturilor pe care le are recurenta reclamantă în raport cu contractul de vânzare – cumpărare care a fost perfectat.
Intimata pârâtă A. G., prin apărător, arată că nu se opune la proba solicitată de către partea adversă.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurenta reclamantă și pune în vedere apărătorului părții să depună la dosarul cauzei suficiente exemplare ale înscrisurilor, în vederea comunicării.
Intimata pârâtă A. G., prin apărător, depune la dosarul cauzei set de înscrisuri.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante să comunice reprezentantului convențional al intimatei pârâte A. G. setul de înscrisuri.
Reluată cauza în ședință publică, la apelul nominal se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar pentru intimata pârâtă A. G. avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante comunică apărătorului intimatei pârâte A. G. înscrisurile depuse la dosarul cauzei la prima strigare a cauzei.
Apărătorii părților solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, urmând a amâna pronunțarea pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să depună concluzii scrise, în raport de înscrisurile depuse la acest termen.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și retrimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să analizeze și să se pronunțe asupra capătului doi al cererii de chemare în judecată și pentru a se atașa copie de pe întreg dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru terenul aflat în litigiu, astfel încât eventualele raționamente să fie fundamentate pe probe. În subsidiar, solicită ca rejudecând cauza să se admită cerere de chemare în judecată.
În ceea ce privește buna credință și înscrisurile depuse astăzi la dosar se va avea în vedere că numita A. M. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate din data de 15.03.1991. Instanța, la acest termen, a respins cererea privind atestarea faptului că și partea pe care o reprezintă a făcut demersuri pentru modificarea titlului de proprietate înainte de perfectarea contractului de vânzare – cumpărare criticat.
Solicită să se observe faptul că atitudinea subiectivă a părților, respectiv recurenta reclamantă și defunctul, până la modificarea titlului de proprietate a fost aceea de a împărți banii proveniți din arenda terenului, anume 4,3 ha pentru recurenta reclamantă și diferența de 2,2 ha, banii din arendă pentru defunctul frate. Așadar, părțile s-au comportat cunoscându-și întinderea drepturilor lor de proprietate.
Se va observa, de asemenea, că nu s-ar fi impus niciodată raționamentul instanței de fond în sensul că părțile nu au știut și au introdus în circuitul civil un teren care nu fusese modificat, urmând a se avea în vedere și înscrisurile care atestă rolul fiscal din care rezultă că partea pe care o reprezintă a plătit taxele și impozitele pentru 4,3 ha teren până al perfectarea contractului de vânzare – cumpărare, aspect neanalizat de către instanța de fond. Referitor la buna credință a cumpărătorului, se va observa din înscrisurile depuse la dosar că acesta este asociat în societatea comercială care a arendat terenul, știind, astfel, foarte bine întinderea drepturilor de proprietate și cu toate acestea a fost perfectat contractul.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, respectiv taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatei pârâte A. G. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a fi avute în vedere înscrisurile depuse la acest termen din care rezultă că A. G. împreună cu sora au fost cei care s-au comportat ca proprietari pentru suprafața de 6,5 ha, în mod egal, respectiv câte ½ pentru fiecare și că numita A. M. în anul 1991 au fi formulat o cerere de chemare în judecată.
Mai arată că raționamentul pe care judecătorul l-a avut în vedere la soluționarea cauzei pornește de la principiile de drept potrivit cu care nulitatea absolută trebuie să existe la momentul la care au fost emise înscrisurile, respectiv certificatul de moștenitor al soției de pe urma defunctului și actul de vânzare – cumpărare.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu prisosință că în mod corect instanța a apreciat că titlul de proprietate emis ulterior și modificat nu exista la momentul la care actele contestate de către partea adversă au fost emise. Pe cale de consecință, ca motiv de nulitate, nu pot fi analizate aspecte ulterioare, ci numai aspecte care ar fi existat la momentul la care au fost emise.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în raport de înscrisurile depuse la acest termen;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 16 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Astăzi, 16 ianuarie 2014
TRIBUNALUL
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că doamna judecător M. C. M. este în concediu medical;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.80
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect constatare nulitate act juridic - nulitate absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare, recurs declarat de recurenta reclamantă B. V., cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, ., . civile nr.1538/22.05.2013 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., cu domiciliul procesual ales în Constanta, . nr. 41, ., județ C., C. L. și C. N., ambii cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în raport de înscrisurile depuse la acest termen și față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că doamna judecător M. C. M. a fost în concediu medical a amânat pronunțarea la data de 16 ianuarie 2014, respectiv 23 ianuarie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr.1538 din 22.05.2013 Judecătoria Medgidia a respins ca nefondată cererea reclamantei B. V. formulată în contradictoriu cu pârâții A. G., C. N. și C. L. prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.322/31.08.2011 încheiat între A. G. în calitate de vânzător și în calitate de cumpărători C. N. căsătorit cu C. L. și constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.35/22.08.2011, suplimentar la certificatul de moștenitor nr.20/12.02.2001.
A motivat instanța de fond că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.322/31.08.2011 emisă de BNP Asociați T. și C., pârâta A. G. în calitate de vânzătoare a vândut pârâtului C. N. căsătorit cu C. L., cota sa indiviză de ½ din suprafața de 65.000 mp(6,5 ha) teren situat în extravilanul comunei Cobadin, județul C. la prețul de 9.000 lei, achitat integral de cumpărător. Se menționează în act că terenul a fost dobândit de pârâta A. G. prin moștenire de la defunctul său soț A. G. în baza certificatului de moștenitor nr.35/22.08.2011 eliberat de BNP M. Lambrino, suplimentar la certificatul de moștenitor la nr.20/12.02.2001. Defunctul său soț a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire de la tatăl său A. I. prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate nr._/2278/25.09.2008 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., cealaltă cotă de ½ din teren aparține coindivizarei B. V. conform aceluiași titlu de proprietate.La încheierea contractului a fost prezentat certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice nr.2768 din 24.08.2011 emis de Primăria comunei Cobadin prin care se atestă că A. G. figura în evidențele fiscale la poziția de rol nr.4020/2011 cu cota parte din suprafața totală de 6,5 ha pentru care s-au achitat impozitele și taxele și certificatul de sarcini nr._ din 24.08.2011 emis de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia. Dovada proprietății s-a făcut cu titlul de proprietate nr._/2278/25.09.2008 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. pentru suprafața de 6,5 ha pentru moștenitorii autorului defunct A. I. respectiv B. V. și A. G.. Acest titlu de proprietate a fost rectificat ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare susmenționat, după ce acesta intrase în circuitul civil, în data de 31.08.2012 ca urmare a adresei CL nr._/31.03.2012, proces verbal, anexă prin adăugarea celui de-al treilea moștenitor A. M.. Reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar se face la cererea moștenitorilor solicitanți-care au depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate- și nu pe numele tuturor moștenitorilor autorului defunct potrivit prevederilor art.10 din H.G.nr.1172/2001(în vigoare la data emiterii titlului de proprietate). Certificatul de moștenitor nr.35/22.08.2011 eliberat de BNP M.Lambrino, suplimentar la certificatul de moștenitor la nr.20/12.02.2001, a fost emis înaintea datei de 31.08.2012 când a fost introdus cel de-al treilea moștenitor A. M..
A mai reținut instanța de fond că pentru a opera nulitatea, cauzele nulității trebuie să existe la data încheierii actului juridic și nu să intervină ulterior. Conform art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.” În acest context
contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în mod valabil nefiind afectat de o cauză de nulitate absolută. De asemenea, certificatul de moștenitor nr.35/22.08.2011 eliberat de BNP M. Lambrino, suplimentar la certificatul de moștenitor la nr.20/12.02.2001a fost emis conform actelor prezentate la data emiterii acestuia, nefiind afectat de cauze de nulitate absolută. Dealtfel reclamanta nici nu a invocat în acțiune vreun motiv concret de nulitate absolută.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul lipsei de analiză a petitului doi al acțiunii formulate.
s-a susținut că instanța de fond nu a analizat actele de arendă depuse la dosar din cuprinsul cărora rezultă atât dreptul său de proprietate cât și al defunctului. Dreptul uni moștenitor nu poate depăși dreptul succesoral al defunctului. Pârâta nu a produs instanței probe pertinente care să ateste că pârâta A. G. nu a cunoscut situația bunului imobil aparținând defunctului. Modificarea ulterioară a certificatului de moștenitor nu face decât să ateste reaua credință a vânzătorului și intenția directă de a include în masa de partajat un bun care nu face parte din patrimoniul defunctului din momentul deschiderii succesiunii.
Instanța de fond a tras concluzii nefundamentate în lipsa dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate în raport de Legea nr.18/1991. Vânzătoarea avea cunoștință de întinderea dreptului de proprietate câtă vreme soțul acesteia încheiase contracte de arendare pentru numai suprafața de 2,2 ha teren extravilan iar recurenta pentru 4,3ha.
Cât privește situația cumpărătorilor, aceștia puteau lua la cunoștință foarte ușor de situația reală a terenului agricol care avea rol fiscal deschis separat. Pe de altă parte există o legătură între societatea cu care s-au încheiat contractele de arendă și persoana cumpărătorului C. N..
Intimata a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a susținut că se impune respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.3041C.pr.civ. ,,recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.
Art. 304pct.9C.pr.civ., indicat de catre recurent ca temei al cererii sale, arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Aprecierile instantei;
Recursul este nefundat și va fi respins ca atare pentru considerentele ce succed.
Tribunalul observă că cererea de recurs este circumscrisă numai modului de soluționare al capătului doi de cerere din acțiunea principală, respectiv cererii de ,,stabilire a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.35/22.08.2011…’’. Prin urmare, în limitele investirii, instanța de recurs va analiza doar criticile ce se circumscriu acestui capăt de cerere.
Totodată, trebuie remarcat că reclamanta recurentă nu a indicat în mod concret motivul de nulitate absolută al certificatului de moștenitor suplimentar, în cererea de chemare în judecată făcându-se trimitere la textele ce reglementează, de principiu, nulitatea absolută. Totuși, recurenta a arătat că certificatul de moștenitor suplimentar ar fi nul pentru faptul că s-ar fi înscris în mod nereal dreptul de ½ din terenul de 6,5ha de pe urma defunctului A. I. și astfel i se încalcă proprietatea.
Nulitatea reprezintă acea sancțiune care lipsește de efecte actul încheiat cu nerespectarea prevederilor legale edictate pentru întocmirea acestuia. Prin urmare, nulitatea presupune o cauză contemporană încheierii actului, respectiv nerespectarea unei prevederi legale la momentul încheierii actului ptrivit principiului aplicării în timp tempus regit actum.
Instanta retine ca prin certificatul suplimentar de moștenitor de mostenitor contestat s-a introdus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A. G. o cotă de ½ din imobilul teren arabil în suprafață totală de 65000mp situat în extravilanul comunei Cobadin, județul C., amplasat în . dobândit de defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Lg. nr.18/1991 cu titlul de proprietate nr._/2278 din 25.09.2002.
La momentul emiterii suplimentului de certificat de moștenitor, respectiv 22.08.2011 titlul de proprietate ce atesta dreptul real asupra terenului anterior menționat, privea doar pe moștenitorii A. G. și B. V.. În condițiile în care nu se dezbătuse succesiunea de pe urma defunctului A. I., de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar titlul a fost rectificat prin adăugarea unui nou moștenitor(A. M.) abia la data de 31.08.2012, în mod corect s-a menționat cota de de ½ în favoarea intimatei A. G.. Prin urmare cauza de nelegalitate parțială a intervenit ulterior emiterii certificatului suplimentar de moștenitor, cum de altfel a reținut și instanța de fond.
Nu se pot reține apărările recurentei referitoare la lipsa studierii de către instanța de fond a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate precum și a contractelor de arendă întocmite de către părți pe baza titlului de proprietate, pentru că așa cum am arătat este vorba despre cauze intervenite ulterior emiterii actului și nu contemporane acestuia. În plus, tribunalul reține că stabilirea corectă a cotei de moștenire ce revine numitului A. G. nu poate fi făcută decât în cadrul dezbaterii succesiunii de pe urma lui A. I. și a ieșirii din indiviziune asupra terenului ce face obiectul titlului de proprietate anterior menționat.
Cu aceste argumente tribunalul va respinge ca nefundat recursul declarat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Cheltuieli de judecata;
In conformitate cu prevederile art.274C.pr.civ cheltuielile de judecata sunt in sarcina părții care cade in pretenții, aceasta fiind de regula partea care a pierdut procesul, in speță recurentei căreia îi incumba culpa procesuala. Aceasta va fi obligata în favoarea intimatei A. G. la plata sumei de 400lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constituite din plata onorariului de avocat, potrivit chitanței atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă B. V., cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, ., ., . civile nr.1538/22.05.2013 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., cu domiciliul procesual ales în Constanta, . nr. 41, ., județ C., C. L. și C. N., ambii cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C..
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă obligă recurenta reclamantă la plata în favoarea intimatei A. G., a sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.G.I.;
Red.și tehnored.jud.M.C.M./ 31.01.2014/2ex.,
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Fond funciar. Decizia nr. 1009/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
