Pretenţii. Hotărâre din 17-02-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 43915/212/2010
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect pretenții, recursuri declarate de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari FD 25, cu sediul procesual ales în C., ., .-17, județ C. și de recurenta pârâtă A. M., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2142/13.02.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă și că a fost solicitată judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat aplicarea prevederilor art.242 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare, față de actele și lucrările dosarului.
TRIBUNALUL
Față de dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13 februarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Astăzi, 13 februarie 2014
TRIBUNALUL
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că domnul judecător V. C. C. este plecat din instanță;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17 februarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.191
Ședința publică din 17 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect pretenții, recursuri declarate de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI FD 25, cu sediul procesual ales în C., ., .-17, județ C. și de recurenta pârâtă A. M., cu domiciliul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr.2142/13.02.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 Cod procedură civilă și față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că domnul judecător V. C. C. a fost plecat din instanță, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2014, respectiv 17 februarie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 2142 din 13.02.2013 Judecătoria C. a respins excepția inadmisibilității cererii, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive. A admis în parte cererea formulată de reclamant Asociația de Proprietari FD 25 în contradictoriu cu pârâta A. M. și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 1715,47 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pentru perioada ianuarie 2010 – septembrie 2010, a sumei de 824 lei reprezentând penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2010 – septembrie 2010 și a sumei de 4600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond și a analizat-o ca atare . În ceea ce privește calitatea procesual activă prima instanța a apreciat că reclamanta justifică calitatea procesual avându-se în vedere că reclamanta ca entitate juridică s-a desprins din asociația de proprietari nr.499, iar cu ocazia protocolului încheiat reclamanta a preluat atât activul cât și pasivul.
Printre active reclamanta a preluat și creanța deținută de asociația de proprietari nr. 499 asupra pârâtei, dar totodată și pasivul reprezentat de utilitățile ce trebuie plătite proporțional cu cota pârâtei de către asociație. Și la epoca când pârâta era membră a asociației de proprietari nr. 499 era în conflict cu aceasta, motiv pentru care prin sentința civilă nr. 2296/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus obligarea pârâtei A. M. la plata către asociația de proprietari nr. 499 a sumei de 13.102 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere, aferent perioadei februarie 2008 - august 2008 și penalități de întârziere de 9768 lei. Această creanță a fost de asemenea preluată de reclamantă și pusă în executare, chiar la epoca judecării prezentei cauze.
Prin urmare, prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta tinde să obțină un titlu executoriu și pentru creanța determinată potrivit regulilor de conviețuire în clădiri cu mai multe apartamente organizate în asociații de proprietari, iar calitatea sa este evidentă și derivă din preluarea creanței de la asociația de proprietari nr. 499, dar și a pasivului mai mult sau mai puțin egal cu cotele de contribuție ale pârâtului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că și această excepție este neîntemeiată. Pârâta a argumentat această apărare prin prisma faptului că nu este membru al asociației de proprietari FD 25 întrucât nu a semnat acordul de asociere și nici membru al asociației de proprietari nr. 499. În acest context prima instanță a apreciat că deși în mod rezonabil această apărare ar trebui să fie primită, libertatea de asociere fiind principiu cu rang constituțional, în cazul particular al asociațiilor de proprietari, în marea lor majoritate compuse din proprietari ai unor locuințe ce nu conectate individual la serviciile de utilități publice esențiale traiului modern, acest principiu trebuie privit din perspectiva necesității bunei administrării a clădirii și a asigurării utilităților absolut necesare traiului – apă, căldură, preluare apă menajeră, etc. În aceste cazuri opoziția unuia dintre proprietari nu poate produce un efect asupra celorlalți, care, dacă decid cu majoritate, asociația se înființează, iar prin dispoziția imperativă a legii efectele înființării și funcționării se extind și asupra celor care „nu au semnat acordul de asociere” sau ulterior dobândesc dreptul de proprietate asupra uneia dintre locuințe. Sa reținut că deși pârâtul susține că nu este membru al asociație, prin efectul dispozițiilor legii este asimilat și prin urmare are calitate procesuală ca în cazul oricărui diferend între asociație și unul dintre membri.
Mai mult decât atât, orice notă de plată pentru utilități se trimite asociației ca și persoană juridică, iar de aceste utilități beneficiază toți locatari, fie ei semnatari sau nu ai acordului de asociere. În consecință este mai mult decât lipsit de rațiune, dacă nu de bun simț să se poată susține că cei care „nu sunt membri” pot beneficia tot confortul oferit de furnizarea utilităților pe seama celorlalți locatari, care datorită modului cum se furnizează aceste servicii, global nu individual se văd puși în situația neplăcută de a fi lipsiți de aceste servicii deși au plătit constant contravaloarea lor sau pentru că refuză să plătească în locul celor rău platnici.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamanta este o asociație desprinsă din asociația de proprietari nr. 499 de la care a preluat atât elemente de activ cât și de pasiv. Creanțele deținute de Asociația de proprietari nr. 499 asupra pârâtei A. M. au fost cedate asociației nou înființate, inclusiv cele pentru care nu sa obținut un titlu executoriu, adică contravaloarea cheltuielilor de întreținere începând cu luna septembrie 2008( pentru cheltuielile înregistrate până în august 2008 s-a pronunțat sentința civilă nr. 2296/09.02.2009 a Judecătoriei C.). Pârâta datorită locuinței pe care o deține a devenit unul dintre proprietari care, deși nu a semnat expres un acord de asociere, urma să conviețuiască sub tutela asociației de proprietari FD 25, adică în ce privește administrarea, furnizarea și plata serviciilor furnizate.
Se arată de asemenea că începând cu luna ianuarie 2010 reclamanta a început să afișeze liste cu privire la obligațiile de plată ale membrilor săi, chiar dacă procedura de desprindere nu a fost finalizată decât abia la data de 16.06.2010.
S-a reținut totodată că raportul întocmit de către expert nu poate fi însușit decât parțial, sub rezerva preluării unor informații pe care expertul însuși nu le-a putut verifica și anume un raport de expertiză extrajudiciară întocmit cu ocazia desprinderii. Prin această expertiză s-a stabilit că A. M. datorează suma de 42.199,36 lei la data de 17.09.2009. Prin raportul întocmit se arată că, pornind de la această sumă, cenzorul asociației a stabilit în sarcina pârâtei suma de 47.144 lei la data de 31.12.2009, dar se concluzionează că restanța preluată de reclamantă la data 31.12.2009 este de 44.799,36 lei. Tot expertul reține că începând cu luna ianuarie 2010 reclamanta și-a calculat separat cheltuielile, pe baza datelor transmise de asociația de proprietari nr. 499 procedura de desprindere nefiind încă finalizată.
Plecând de la această premisă, verificând și celelalte aspecte relative la cheltuielile neplătite de pârâtă începând cu ianuarie 2010 până în luna martie 2011, expertiza concluzionează că pârâta datorează suma de_,15 lei din care_ reprezintă penalități de întârziere.
Având în vedere datele preluate de expertul tehnic judiciar din expertiza extrajudiciară și din protocolul încheiat de asociațiile desprinse ca fiind certe, rezultă că la determinarea sumei mai sus menționată a fost inclusă și suma pentru care sa obținut titlu executoriu – sentința civilă nr. 2296/09 20 2009 a Judecătoriei C.. De asemenea, expertul a avut în vedere și perioada pentru care sa formulat cererea de modificare a câtimii pretențiilor, adică perioada octombrie 2010 – martie 2011, cererea care a fost declarată de către instanță ca tardivă.
Astfel, în contextul descris, dificultatea de a proba a reclamantei reprezintă un dubiu ce profită pârâtului, care în condițiile în care contestă temeinicia nu poate fi obligat să probeze contrariul celor afirmate de reclamantă. Indiferent de obiectivitatea motivului pentru care proba nu poate fi produsă de reclamantă, aceasta echivalează cu netemeinicia acțiunii în referire la pretențiile aferente perioadei septembrie 2008–decembrie 2009. Nepredarea documentelor necesare probării creanței cedate precum și eșecul parțial al acestei acțiuni ar putea face subiectului unei acțiuni judiciare în contradictoriu cu asociația de proprietari nr. 499.
În ceea ce privește pretențiile aferente perioadei octombrie 2010 – martie 2011 instanța de fond a avut în vedere respingerea ca tardivă a modificării acțiunii sub aspectul pretențiilor pentru această perioadă.
Prin urmare, din suma precizată de expert, prima instanță nu a reținut decât cheltuielile aferente lunilor ianuarie 2010 – septembrie 2010, fără a avea în vederea faptul că pe lista din ianuarie este inclusă datoria preluată de la asociația de proprietari nr. 499, preluarea fiind de pe lista din decembrie 2009. Conform listelor și concluziilor expertului, necontestate de pârât cu privire la acest aspect decât prin invocarea formală a excepțiilor rezultă o sumă de 1715,47 lei (obținută prin adunarea sumelor indicate ca reprezentând cheltuieli de întreținere pentru lunile menționate, f. 41 vol. II). Reclamanta cât și asociația de proprietari nr. 499 au instituit un sistem de penalizări în cazul întârzierii la plată a contribuțiilor datorate, de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Aplicând procentul asupra fiecărei sume indicate în tabelul din expertiza tehnică a rezultat penalități de întârziere de 824 lei.
În ce privește cheltuielile de judecată instanța de fond a constatat că acestea sunt justificate și rezonabile în raport cu complexitatea cauzei, numărul de termene acordate, determinate de atitudinea consecventă a pârâtei care a făcut tot ce i-a stat în putință să provoace amânarea cauzei, necesitatea efectuării unei expertize tehnice care a servit la formarea convingerii instanței precum și cu volumul de muncă depus de avocatul reclamantei.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs pârâta A. Marinele și reclamanta Asociația de Proprietari FD25.
Pârâta A. M. a criticat soluția instanței de fond pe motivul prevăzut de art.304 pct.7 și 9 din Codul de pr. civilă susținând în esență că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legale, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține sub un prim aspect că temeiul cererii de chemare în judecată la constituit răspunderea contractuală a pârâtei. Prin urmare calitatea de proprietar asupra apartamentului nr.3 și ,,arondarea’’ lui la asociația reclamantă nu angajează în nici un fel răspunderea contractuală a pârâtei recurente. Cheltuielile comune invocate de către reclamantă sunt infirmate de prevederile legale în materie precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ,iar din considerentele hotărâri nu rezultă de unde izvorăște răspunderea contractuală a recurentei față de intimată.
Prin cea de a doua critică, recurenta a susținut că reclamanta avea obligația ca încă de la apariția Legii nr.114/1996 să ia toate măsurile necesare pentru facturarea separată, pe fiecare apartament în parte a utilităților publice(canalizare interioară, energie termică, apă curentă), obligația care nu a fost respectată, vinovăția reclamantei pentru încălcarea dispozițiilor legale fiind evidentă
Reclamanta Asociația de Proprietari FD 25 a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei cuantificării a sumei stabilite cu titlu de debit în sarcina pârâtei.
Se susține în acest sens că a fost eludat protocolul prin care Asociația de Proprietari preia o parte din datorii, pârâta fiind deținătoarea aproape a jumătate dintre acestea și s-a făcut o apreciere eronată asupra valorii probatorii a listelor de întreținere în lipsa înscrisurilor avute în vedere la întocmirea acestora.
În acest sens s-a omis din vedere că însuși furnizorul RADET C. a câștigat pe cale judiciară dreptul asupra unei creanțe pe baza protocolului de care se prevalează și în cauza de față. Înscrisurile depuse la dosarul de fond au fost apreciate în mod greșit de către prima instanță, acestea fiind suficiente și conforme cu procedura de calcul instituită prin lege. Este adevărat că suma reprezentând cheltuielile de întreținere pe perioada februarie 2002-august 2008 și penalitățile de întârziere de 9768 lei au făcut obiectul dosarului civil_, sumă ce trebuia înlăturată din pretențiile inițiale, însă este greșită soluția instanței de a înlătura sumele solicitate, reținând doar parte din debit și penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2010 -septembrie 2010.
Aprecierile Tribunalului.
1.Analizân recursul declarat de pârâta A. M. prin prisma criticilor formulate, ca și a dispozițiilor legale aplicabile ,tribunalul constată caracterul nefondat al acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Potrivit art.2 din legea nr.230/2007 în cazul clădirilor-.) Asociația de Proprietari este singura formă de organizare și reprezentare comună a proprietarilor, recunoscută de lege.
În cadrul acestor asociați, proprietari au potrivit art.46 alin.1 din actul normativ menționat și obligația să plătească lunar conform listei de plată a cheltuielilor Asociației de proprietari, în avana sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, cheltuieli care vor fi achitate după caz în termen de maximum 20 zile de la data afișări listei de plată.
Prin urmare în cadrul blocurilor de locuințe, legea recunoaște asociațiilor de proprietari dreptul de a încheia contracte de prestări serviciu cu furnizori, proprietari individuali având obligația de a se supune sub aspectul plăți contravalori cheltuielilor de întreținere, dispozițiilor legale menționate și hotărârilor asociațiilor de proprietari constituit conform legii și aceasta independent de existența acordului de asociere.
În ceea ce privește critica formulată în condițiile art.304 pct. 7 din Codul de pr. civilă, recurenta a susținut în esență lipsa argumentării izvorului răspunderii contractuale a pârâtei.
Contrar susținerilor pârâte în cauză tribunalul constată că instanța de fond a expus pe larg în considerentele hotărârii pronunțate, argumentele pentru care, într-o acțiune vizând plata cheltuielilor de întreținere restante datorate de către un locatar asociației, cel care are calitatea de locatar/proprietar se legitimează într-o astfel de acțiune în ciuda faptului că nu a semnat acordul de asociere.
Considerentele instanței de fond sunt în acord cu dispozițiile legale în materie deoarece într-o interpretare contrară cum este cea avansată de către recurenta pârâtă, ar însemna că în lipsa semnării acordului de asociere, parte din locatari/proprietari să se eschiveze plății utilităților de care au beneficia ceea ce nu poate fi primit.
Deosebit de acesta, tribunalul reține că asociația de proprietari este cea care a încheiat toate contractele de furnizare a utilităților de care urmează a beneficia membrii condominiului, astfel că în această calitate s-a comportat ca un mandatar, locatarul fiind ținut de aceste obligații în temeiul mandatului instituit pe cale legală și în consecință nu poate fi exclusă o răspundere contractuală a pârâtei.
Nici critica formulată în condițiile art.304 pct.9 Cod pr civilă, referitoare la vinovăția asociației reclamante dedusă din neîndeplinirea luării măsurilor necesare pentru facturarea separată, pe fiecare apartament în parte a utilităților publice(canalizare interioară, energie termică, apă curentă), nu poate fi primită.
Prevederile legale în materia asociațiilor de proprietari și a raporturilor juridice ce se derulează cu proprietarii/locatarii precum și furnizorii de utilități nu instituie o obligație de genul celei precizate de către recurentă care să fie adusă la îndeplinire într-un anumit termen. Lucrările de branșarea separată se pot efectua numai acolo unde o astfel de soluție este permisă din punct de vedere tehnic, iar costurile extrem de ridicate sunt însușite de către locatari.
Recurenta nu a făcut dovada că aceste două condiții ar fi îndeplinite și că totuși asociația refuzat efectuarea unui branșament separat. Mai mult decât atât, vinovăția reclamantei, înțeleasă ca atitudine psihică față de fapta imputată și rezultatele ei, nu se poate erija în cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâtă, obligată în virtutea prevederilor legale anterior menționate, la plata cheltuielilor utilităților de care a beneficiat în calitate de proprietară a apartamentului nr.3 din cadrul Asociației de P. FD25.
Pentru considerentele expuse, stabilindu-se caracterul neîntemeiat al criticilor, recursul formulat de recurenta pârâtă A. M. va fi respins.
2.Analizând recursul reclamantei, prin prisma criticilor formulate, a probatoriului administrat, ca și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată caracterul fondat al acestuia pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor din dosar se constată că asociația reclamantă s-a desprins din Asociația nr.449 împreună cu alte două asociații. La momentul desprinderii și înființării noii asociații s-a încheiat protocolul din 24.04.2010 prin care entitățile implicate au stabilit modul de împărțire al debitelor între acestea prin raportarea restanțelor pe ..
Respectând această pondere, pentru asociația reclamantă s-a stabilit un debit de 47.144,38 lei din care datoria pârâtei A. M. era de 44.799,36 lei. Împărțirea datoriei a avut la bază calcule efectuate de către expert contabil B. M. și cenzor Aragea I.. Acest protocol nu a fost contestat, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Astfel, în temeiul protocolului au fost încheiate contractele de furnizare a utilităților de către noua asociație și s-a pronunțat sentința civilă nr.4030/19.03.2013 a Judecătoriei C..
În aceste împrejurări, tribunalul reține că acest act face dovada deplină a datoriilor asociației reclamante și implicit a datoriei calculate în sarcina pârâtei de către expertul judiciar din cauza de față.
Din această perspectivă nu se pot reține aserțiunile instanței de fond cu privire la lipsa facturilor utilităților și imposibilitatea stabilirii datoriei pârâtei pe baza listelor de plată lunare. Reclamanta este cea care a invocat săvârșirea unui fapt negativ de către pârâtă, respectiv neplata cheltuielilor de întreținere, împrejurare față de care sarcina probei a fost răsturnată în favoarea acesteia din urmă. Aceasta deoarece dovada unui fapt negativ se face prin prezentarea faptului pozitiv contrar, în cauză plata cheltuielilor de întreținere de către pârâtă.
Or, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o chitanță din cuprinsul cărei să rezulte o plată, într-o câtime oricât de mică, pentru utilitățile de care a beneficiat. Apărările pârâtei s-au axat pe chestiuni colaterale problemei plății utilităților de care pârâta a beneficiat fără plată și pentru neplata cărora asociația a fost în repetate rânduri debranșată.
Prin urmare se apreciază că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, astfel că soluția va fi modificată sub aspectul cuantumului datoriei, celelalte dispoziții urmând a fi menținute.
În cauză pentru dovedirea existenței și a întinderii debitului reprezentat de cheltuielile personale de întreținere și penalitățile de întârziere a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Astfel este de observat că raportul de expertiză, efectuat în cauză, în baza documentelor primare întocmite de Asociației de P., ca și a dispozițiilor legale incidente, a identificat existența în sarcina pârâtei a unui debit restant de 48.248,15 lei la care s-au adăugat penalități de întârziere, în sumă de_.
Din această sumă însă, tribunalul constată că reclamanta deține deja un titlu pentru suma de_ lei – cheltuieli de întreținere aferente perioadei februarie 2002 –august 2008 și 9768 lei penalități calculate până la 31.12.2008.
Prin urmare se impune scăderea acestor sume din suma identificată de către expertul judiciar, rămânând de plată suma de 35.146,15 lei –cheltuieli de întreținere și 30.910 lei –penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2008 – martie 2011.
Față de aceste considerente,Tribunalul va admite recursul reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul de pr. civilă, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul că va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 66.056,15 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2008 - martie 2011 și penalității de întârziere, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă A. M., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2142/13.02.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI FD 25, cu sediul procesual ales în C., ., .-17, județ C., împotriva sentinței civile nr.2142/13.02.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite cererea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 66.056,15 lei reprezentând: cheltuieli de întreținere restante pentru perioada septembrie 2008-martie 2011 (35.146,15 lei) și penalități de întârziere aferente acestei perioade (30.910 lei).
Menține dispozițiile instanței de fond referitoare la cererea reconvențională, excepții și cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond A.I.B./Red.și tehnored.dec.jud.V.C.-C./04.03.2014/3ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 537/2014. Tribunalul... → |
|---|
