Contestaţie la executare. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 4156/254/2012*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.87
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- C. R. D.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect contestație la executare, recurs declarat de recurenții intimați M. E., cu domiciliul în C., ., ., . și C. N., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.446/15.02.2013 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții intimați avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul secției de contencios-administrativ și fiscal, iar pentru intimatul contestator, avocat S. S. L., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Apărătorii părților solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurenților intimați solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul menținerii procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.05/30.10.2012 întocmit de B. B. I. în dosarul de executare silită nr.575/2012, fără a fi redus onorariul executorului judecătoresc la suma de 200 de lei + TVA, respectiv onorariul de avocat la 500 de lei, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
În esență, referitor la onorariul executorului judecătoresc, arată că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile punctului 12 din anexa OMJ 2550/2006, însă sunt incidente prevederile art.2 din același act normativ, conform căruia onorariul maxim perceput în cazul obligațiilor având ca obiect puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, etc. este de 5200 lei pentru debitorul persoană juridică. Astfel, se va observa că onorariul pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc a fost în mod corect determinat.
În ceea ce privește onorariul avocatului, se va constata că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat munca avocatului, diminuând onorariul de la 2000 de lei, la 500 de lei, neavând în vedere actele și operațiunile pe care avocatul le-a întreprins în cauză. De asemenea, pe lângă toate actele și operațiunile care țin de executarea silită avocatul a efectuat acte de procedură în cadrul executării silite, respectiv în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei M., având ca obiect amendă civilă.
Se va avea în vedere că timp de 6 ani de zile în care părțile pe care le reprezintă s-au judecat nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, Primarul municipiului M. și M. M. prin Primar refuzând și la acest moment să-i pună în posesie pe recurenții intimați, deși există o hotărâre irevocabilă în acest sens.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimatului contestator la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatului contestator solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Precizează că în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile dispozițiile punctului 12 din anexa OMJ 2550/2006, procedând la diminuarea onorariului și că partea pe care o reprezintă s-a aflat în imposibilitatea de a pune în aplicare sentința față de contractele și titlurile de proprietate existente care nici în momentul de față nu sunt desființate, neputând a fi emisă o dispoziție.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr. 446 din 15.02.2013 Judecătoria M. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. M. prin Primar în contradictoriu cu intimații M. E. și C. N.. Au fost anulate în parte procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 05/30.10.2012 și adresa de înființare a popririi nr. 07/30.10.2012 întocmite de executor judecătoresc B. I. în dosar de executare silită 575/2012. A fost îndreptat procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 05/30.10.2012 și adresa de înființare a popririi nr. 07/30.10.2012 întocmite de executor judecătoresc B. I. în dosar de executare silită 575/2012, în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la suma de 200 lei + TVA, respectiv în sensul reducerii onorariului de avocat la suma de 500 lei. A fost respinsă ca tardivă contestația la executare formulată împotriva somației nr. 03/27.07.2012 și ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
A motivat instanța de fond că procesul de stabilirea a cheltuielilor de executare nr.05/30.10.2012 și adresa de înființare a popririi nr. 03/03.10.2012 au fost comunicat către contestator la data de 31.10.2012, potrivit dovezii de comunicare, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 401 al. 1 lit. a din Codul de procedură civilă. Contestația la executare a fost introdusă la data de 16.11.2012 iar somației nr.03/27.07.2012 comunicată către contestator la data de 01.08.2012, respectiv în afara termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 401 al. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, sens în care se impune admiterea excepția tardivității contestației la executare formulată împotriva somației nr.03/27.07.2012.
Prin sentința civilă nr. 1111/25.05.2006, pronunțată de Tribunalul C., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 55C/31.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. și irevocabilă prin Decizia nr. 269/10.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, investită cu formulă executorie, contestatoarea a fost obligată să acorde intimaților un teren în compensare, în suprafață de 2267,60 mp din terenul de 10.200 mp situat în Cartier Dobrogea I, consemnat la poz.1 din lista cu bunuri disponibile comunicate prin adresa nr._/28.06.2010 de Primăria municipiului M.. Prin sentința civilă nr. 674/14.06.2012 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._, s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii și s-a format dosarul de executare nr. 575/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. I.. Prin procesul verbal nr. 05/30.10.2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 8.618,99 lei lei, din care 2000 lei reprezentând onorariu de avocat,_ lei onorariu executor judecătoresc, diferența fiind reprezentată de alte taxe.
Obligația din titlul executoriu, constând în restituirea în natură a terenului indicat expres de instanță este o obligație de a face cu caracter personal, care nu poate fi îndeplinită decât de debitor astfel încât devin incidente atât normele cuprinse în codul de procedură civilă – secțiunea a IV-a, art. 580 indice 3, dar și cele statuate prin Decizia 3/2011 a ICCJ. Potrivit acestei decizii, această procedură execuțională a obligației de a face intuituu personae se desfășoară cu respectarea prevederilor conținute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalităților și formelor de executare silită, prevederi cum sunt cea referitoare la încuviințarea executării silite de către instanța de executare, înscrisă în art. 373 indice 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și cea referitoare la comunicarea somației către debitor, conținută de art. 387 alin. 1 din același cod, pentru a putea fi începută executarea. Astfel, întrucât executorul judecătoresc nu poate face în raport de această obligație, decât să solicite încuviințarea executării silite și să emită o somație pentru a notifica debitorul asupra obligației de executare personală a obligației de a face, devin incidente dispozițiile punctului nr. 12 din anexa Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, care prevăd că onorariul maxim perceput pentru orice alte acte sau operațiuni date prin lege este de 200 de lei.
În acest context instanța de fond a constatat că actele de executare au fost corect întocmite în dosarul de executare silită 575/2012, cu excepția stabilirii onorariului executorului judecătoresc, care depășește cu mult, cuantumul onorariului maximal prevăzut de OMJ 2550/2006, cu modificările ulterioare și a onorariului de avocat.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a legii. Astfel s-a susținut că onorariul stabilite de executor de 5200 este corect întrucât s-a avut în vedere că debitorul este o persoană juridică și s-au aplicat prevederile punctului 12 din anexa OMJ 2550/2006. Contestatorul ar fi putut înlătura cu ușurință o asemenea cheltuială dacă își executa în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească. Cât privește activitatea avocatului împuternicit a constat într-o . activități: obținerea titlului în formă executorie, consultații acordate creditorilor, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la executorul judecătoresc, urmărirea executării etc. Prin reducerea onorariului de avocat de la suma de 2000lei la suma de 500lei, instanța nu a avut în vedere munca depusă de avocat.
Cauza a fost înregistrată inițial la secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. și ulterior transpusă, prin încheierea de ședință din 4.12.2013, la secția I civilă a aceleiași instanțe.
Nu au mai fost administrate alte probatorii în vederea soluționării cauzei.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.3041C.pr.civ. ,,recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.
Art. 304pct.9C.pr.civ.,in ipoteza caruia se incadreaza motivele de recurs, arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Deasemeni art.399C.pr.civ arata ca ,,impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare..” aliniatul 2 al aceluiasi articol arata ca ,,nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal”.
Aprecierile tribunalului;
1. În legătură cu criticile referitoare la cuantumul onorariului de executor.
Se reține că executorul a perceput un onorariu de 6448lei(inclus tva).
Din cuprinsul titlului executoriu rezultă că în sarcina debitorilor au fost stabilită obligația de a acorda în compensare suprafața de 2267,60mp din terenul de 10200mp situat în Cartier Dobrogea I, consemnat la poziția 1 în lista cu bunuri disponibile comunicate prin adresa nr._ din 28.06.2010 de Primăria Municipiului M..
Titlul executoriu vizează o obligație de predare a uni bun individual determinat, potrivit criteriilor stabilite în dispozitivul hotărârii. Prin urmare nu se poate reține că este vorba despre executarea unei obligații de a face ci de a da, de a transfera dreptul de proprietate asupra bunului menționat în titlu.
Fiind vorba despre o executare silită directă, asupra unui debitor persoană juridică, onorariul ce trebuie perceput este de 5200lei la care se adaugă tva, astfel cum a stabilit de altfel și executorul în cuprinsul procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, criticile hotărârii de fond sub acest aspect fiind întemeiate.
2.În legătură cu diminuarea onorariului de avocat perceput pentru faza executării silite a titlului executoriu din cauză;
Onorariul de avocat platit in cursul executarii silite in vederea desfasurarii acesteia face parte din cheltuielile de executare și poate face parte sumele la care partea urmarita este obligată cu acest titlu. De asemenea, instanța poate reduce cuantumul onorariului, în măsura în care acesta se dovedește a fi excesiv față de criteriile prevăzute de art. art. 274 alin. (3) C. proc. civ. in acest caz nu este incalcat principiul relativității efectelor juridice ale contractului, deoarece contractul încheiat între avocat și clientul său produce efecte numai între părțile contractante (contractul de asistență juridică constituind chiar titlu executoriu pentru avocat față de clientul său). Obligarea la plata sumelor care constituie onorariul serviciilor prestate de avocat nu se face însă în temeiul contractului de asistență juridică, ci în temeiul legii (art. 274 C. proc. civ.), astfel că acest contract nu produce efecte juridice directe pentru un terț, nefiind astfel încălcat principiul invocat.
Prin urmare singura condiție pentru ca onorariul de avocat să poată constitui o „cheltuială de judecata” pentru faza de executare silită este aceeași ca și în faza de judecată – să fie făcută dovada plății efective a acestuia, deoarece onorariul de avocat nu are regimul propriu-zis al celorlalte cheltuieli denumite generic „cheltuieli de executare”. In cauza o astfel de dovada a fost produsa.
Aplicarea prevederilor art.274al.3C.pr.civ. constituie pentru instanta o facultate si nu o obligatie, norma mentionata instituind si criterii in functie de care instanta poate aprecia asupra cuantumului onorariului: valoare pricinii si munca depusa.
Atat jurisprudenta Curtii Constitutionale (spre exemplu decizia nr.401/14.07.2005 sau 1018/14.07.2011 de respingere a exceptiei de neconsitutionalitate a prevederilor art.274al.3C.pr.civ.) cat si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului(cu titlu de exemplificare: hotararea din 24 mai 2006 in cauza Weissman si altii v.Romaniei, hotararea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v.Romaniei, hotararea din 24 mai 2005 cauza B. v.Romaniei etc) a statuat ca acordarea cheltuielilor de judecata se poate dispune numai in masura in care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil.
Prin urmare fata de munca depusa de aparator, dovedita in cauza prin intocmirea cererii de executare silita și asistența juridică pe perioada executării silite, complexitatea cauzei, împotrivirea constantă și notorie a debitorilor la executare si stadiul executării se apreciază ca onorariu de 2000lei este proporțional si în limita unui cuantum rezonabil, astfel ca in mod greșit instanta a dispus reducerea acestuia. În consecință se impune modificarea sentinței de fond sub acest aspect.
Reținând că motivele de recurs sunt întemeiate, tribunalul va admite recursul și va dispune, în temeiul prevederilor art.312al.3Cpr.civ, cu trimitere la art.304pct.9C.pr.civ., modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul că va dispune respingerea ca nefondată a contestației la executare împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.05/30.10.2012 și adresei de înființare a popririi nr.07/30.10.2012 întocmite de B. B. I. în dosarul de executare silită nr.575/2012. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
Cheltuieli de judecata;
In temeiul prevederilor art.274C.pr.civ. intimatii vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata, efectuate de catre recurentii, in calea de atac, cu plata onorariului de avocat ales, in suma de 2000lei, culpa procesuala pentru declansarea procesului apartinandu-le.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții intimați M. E., cu domiciliul în C., ., ., . și C. N., cu domiciliul în C., ., ., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.446/15.02.2013 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., ., județ C..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge ca nefondată contestația la executare împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.05/30.10.2012 și adresei de înființare a popririi nr.07/30.10.2012 întocmite de B. B. I. în dosarul de executare silită nr.575/2012.
Menține dispozițiile sentinței civile recurate în ceea ce privește somația nr.03/27.07.2012 și cererea de suspendare a executării silite.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligă contestatorul intimat la plata, în favoarea recurenților a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. C. R. D.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond C.-C.B.;
Red.și tehnored.dec.jud.M.C.M./10.02.2014/3ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2094/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
