Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 01/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 01/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 5431/118/2010
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 01.04.2014
PREȘEDINTE - B. M.
GREFIER - L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect revendicare, acțiune formulată de reclamanta M. E., cu domiciliul în București, . nr.30, ., . cu pârâtul M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., Șoseaua Constanței nr. 13, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, răspunde pentru pârât avocat M. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind reclamanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, și că prezenta cauză este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul convențional al pârâtului depune la dosar note de ședință prin care înțelege să-și exprime punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, în sensul că modalitatea de identificare a terenului litigios este nelegală, având în vedere faptul că acesta s-a făcut în lipsa titlului de proprietate al autorilor reclamantei, și ca atare pârâtul nu își însușește concluziile acestui raport de expertiză. De asemenea, apreciază că reclamanta nu mai este în termen să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză. În ceea ce privește lipsa apărătorului reclamantei, arată că se opune amânării cauzei și solicită amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea acestuia să formuleze concluzii scrise.
Întrebat fiind, reprezentantul convenționali pârâtului precizează că nu mai are cereri sau excepții de formulat.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară terminata cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei, în dezbateri:
Reprezentantul convențional al pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, întrucât aceasta nu și-a justificat calitatea procesuală activă, nu a depus la dosar un titlu cu care înțelege să se legitimeze și care să ateste că suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză este cea solicitată de reclamantă.Totodată solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL:
Pentru a da posibilitatea reclamantei să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
În temeiul art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 08.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Azi, 08.04.2014,
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 15.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Azi, 15.04.2014,
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 22.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Azi, 22.04.2014,
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 29.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Azi, 29.04.2014,
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 30.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
-SENTINȚA CIVILĂ NR. 1046-
Ședința publică din 30.04.2014
PREȘEDINTE - B. M.
GREFIER - L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect revendicare, acțiune formulată de reclamanta M. E., cu domiciliul în București, . nr.30, ., . cu pârâtul M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., Șoseaua Constanței nr. 13, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08.04.2014, 15.04.2014, 22.04.2014, 29.04.2014 și 30.04.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul C., reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. M. prin Primar a investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în M., .. 19, jud. C., compus din teren în suprafață de 120 mp.
În motivare, se arată că reclamanta a formulat notificarea înregistrată sub nr. 72/11.02.2002 la B. V. D. G. prin care a solicitat restituirea, în natură, a imobilului situat în M., .. 19, jud. C., compus din teren în suprafață de 120 mp, notificare ce nu a fost soluționată nici până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 962/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul C. pârâtul M. M. prin Primar a fost obligat la emiterea dispoziției motivate cu privire la acest imobil, dispoziție ce nu a fost adusă la îndeplinire.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri: permisiunea nr. 2218/30.09.1935, acte de stare civilă, declarație de renunțare la succesiune aut. sub nr. 407/19.06.2000, foaie matricolă nr. 2 cu privire la imobilul construcție, sentința civilă nr. 962/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul C..
Pentru soluționarea cauzei instanța a solicitat situația juridică a imobilului, istoricul de rol fiscal și a administrat proba cu expertiză tehnică topografică.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu și-au precizat poziția procesuală față de prezenta cauză.
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 72/11.02.2002 la B. V. D. G., reclamanta a solicitat restituirea, în natură, a imobilului situat în M. . din teren în suprafață de 120 mp și construcție compusă din P+2E.
Art. 25 din Legea 10/2001 prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În raport cu dispozițiile legale redate, rezultă că termenul, în care unitatea deținătoare are obligația să răspundă la notificare, este imperativ și nu un termen de recomandare. Altfel, s-ar ajunge la nesocotirea finalității legii, s-ar amâna fără termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau, după caz, procedura acordării de despăgubiri, ignorându-se dreptul la reparație.
În situația în care, unitatea deținătoare nu răspunde înlăuntrul termenului prevăzut de lege, în speță, fiind depășit cu aproape treisprezece ani, instanța de judecată poate dispune, după verificarea tuturor condițiilor impuse de lege, restituirea în natura sau acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, fiind de necontestat refuzul de a răspunde la notificare, ceea ce echivalează cu lipsa unei rezolvări favorabile.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, iar, alin.2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
In conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001 “sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire in natură sau, după caz, prin echivalent,(…) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării in mod abuziv a acestora”.
În alin. 2 se stipulează că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
A.. 4 dispune în sensul că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr.10/2001, în redactarea actuala, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si in cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate, pot fi depuse pana la data soluționării notificării. Textul de lege nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, respectiv a calității de moștenitor al fostului proprietar, astfel că sunt aplicabile regulile de drept comun întâlnite in materia acțiunii in revendicare imobiliara.
Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate si calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedește cu înscrisuri, sintagma „acte doveditoare” făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ de proprietate, care generează o prezumție relativa de proprietate in favoarea persoanei ce îl invoca.
Art. 24 alin. 1 din aceeași lege stipulează că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Existența dreptului de proprietate al autorului reclamantei Cleuvelos Elefteriadis, rezultă din anexa Decretului nr. 92/1950, poziția 285, în baza căruia s-a preluat imobilul situat în M. ., menționându-se imobil complet.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra construcției și a componenței acesteia, reclamanta a înțeles să dovedească acest drept cu autorizația nr. 874/02.05.1929 și permisiunea nr. 2218/30.09.1935 prin care autorului său i s-a acordat permisiunea să mai construiască alte 2 etaje pe casa parter, pe o suprafață de 120 mp și matricola nr. 2(impozitul pe clădiri) unde este descris imobilul construcție ca fiind compus din parter și 2 etaje.
Prin actul de vânzare cumpărare întocmit la data de 17.09.1935, E. Elefteriadis a mai cumpărat 67,5 mp ce i-a alipit la terenul ce îl avea deja în proprietate, astfel că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 187,5 mp teren.
Reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor al autorului său cu buletinul de naștere nr. 27/15.12.1928, astfel că este persoană îndreptățită, atât în înțelesul disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001 cât și în înțelesul dispoz. art. 4 alin. 2 și 4 din Legea 10/2001, fiind singura moștenitoare care a uzitat de procedura Legii nr. 10/2001.
Prin concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. ing. B. C. se constată că imobilul revendicat este situat în M. . . și este compus din teren în suprafață de 285 mp, în prezent proprietate privată și domeniul public.
Instanța constată că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 187,5 mp teren, ce rezultă din adiționarea celor 2 suprafețe de 120 mp și 67,5 mp, în condițiile în care în decretul de preluare a imobilului în proprietatea statului nu se menționează suprafața de teren preluată.
Condiția “preluării abuzive” nu se prezuma, ci, dimpotrivă, în funcție de fiecare situație concreta trebuie dovedita, atât entitatea stabilita de lege sa soluționeze notificarea, cat si ulterior, in caz de investire, instanța judecătorească, este obligată sa aprecieze, pe baza de dovezi, dacă împrejurările respective se încadrează sau nu în prevederile legii, în sensul că, sunt îndrituiți la măsuri reparatorii, doar proprietarii ori moștenitorii lor ale căror imobile au fost “preluate in mod abuziv”.
In raport de modalitatea de preluare atestată de actele aflate la dosar, imobilul în cauza se încadrează in ipoteza reglementată de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001, cu modificările si completările ulterioare potrivit căruia în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare.
Art. 7 alin. 1 stipulează că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, de regulă.
Din raportul de expertiză și situația juridică rezultă că imobilul nu poate fi restituit în natură, parte fiind proprietate privată, parte domeniu public.
In cazul în care imobilul nu poate fi restituit, în natură, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, respectiv acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe parcursul prezentei proceduri, la data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Capitolul III al Legii nr. 165/2013 introduce o nouă modalitate de acordare a măsurilor compensatorii persoanelor îndreptățite, sub forma echivalării valorii imobilului preluat abuziv, cu un număr de puncte.
În scopul desfășurării noii proceduri, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi preluate de nou înființata Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate subordonată Cancelariei Primului Ministru, cu un regulament propriu de organizare și funcționare, care urmează a fi aprobat.
Legea 165/2013 modifică astfel procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor în limita căruia se acordau măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilele imposibil de restituit în natură, cum este cazul în speță a imobilului situat în mun. M. .. 19 (actual . compus din teren în suprafață de 187,5 mp și construcție compusă din parter și 2 etaje.
Pentru toate considerentele expuse, acțiunea formulată de reclamantă este fondată și urmează a fi admisă, în parte, cu consecința obligării pârâtului M. M. prin Primar să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării nr. 72/11.02.2002 - B.E.J. V. D. G., formulată de reclamanta M. E. Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea acordării de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, pentru imobilul situat în mun. M. .. 19 (actual . compus din teren în suprafață de 187,5 mp și construcție compusă din parter și 2 etaje.
Cererea de restituire în natură va fi respinsă, în raport de imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
De asemenea, va fi obligată reclamanta la plata către expert a onorariului de expert, onorariu justificat prin devizul depus la dosar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea, formulată de reclamanta M. E., cu domiciliul în București, . nr.30, ., . cu pârâtul M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în M., Șoseaua Constanței nr. 13, județul C..
Obligă pârâtul M. M. prin Primar să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării nr. 72/11.02.2002 - B.E.J. V. D. G., formulată de reclamanta M. E. Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea acordării de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, pentru imobilul situat în mun. M. .. 19 (actual . compus din teren în suprafață de 187,5 mp și construcție compusă din parter și 2 etaje.
Respinge cererea de restituire în natură a imobilului, ca nefondată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu de expert, către domnul expert B. C..
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MarișLenuța V.
Tehnored.jud.B.M./4 ex./10.06.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
