Pretenţii. Sentința nr. 2094/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2094/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1079/118/2014*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2094
Ședința publică din 18 septembrie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
GREFIER – A. – M. G.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta D. C. - C., D. nr. 22, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI M. și . - M., Șoseaua Constanței nr. 13, județ C., cerere de chemare în judecată având ca obiect „pretentii”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta,prin avocat Muschina S., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâții, prin avocat C. C., prin avocat cu delegatie de substituire emisă de avocatul titular M. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că acțiunea este scutită de la plata timbrajului, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., din oficiu, în raport de natura juridică a litigiului, invocă excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile.
Reclamanta, prin avocat, formulează concluzii de admitere a excepției și de trimitere a dosarului la Curtea de Apel C. pentru a se pronunța asupra conflictului de competență.
Pârâții, prin avocat consideră că Secția de C. Administrativ trebuie să soluționeze prezenta cauză.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale a Sectiei I civile.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de necompetență funcțională:
La 11.02.2014, pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată sub nr._, cererea prin care reclamanta D.G.A.S.P.C. C. a chemat în judecată C. L. al Primăriei M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 867.062,44 lei – reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D. C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT M.;
- obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată, în esență că în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013 și-a îndeplinit obligațiile asumate - prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copiii și adulții beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială, proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale aparținând pârâtului, care însă nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin HCJ nr.120/3.04.2008.
Menționează reclamanta că deși prin mai multe adrese emise în anii 2010-2013 a notificat pârâtul pentru plata contribuției, acesta a refuzat executarea plății, debitul înregistrat la data investirii instanței de judecată fiind cuantificat la 867.062,44 lei, conform Anexei 1 – atașată cererii introductive de instanță.
Invederează reclamanta că rezolvarea pe cale administrativă a diferendului nu a fost posibilă, adresa de informare nr._/6.08.2013 fiind apostilată de Vicepreședintele CJ C. cu mențiunea de a se recupera sumele datorate în instanța de judecată.
În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta se prevalează și de disp.art.54 alin.1 Lg.448/2006, art.33 alin.2 și 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 și art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 și ale Lg.47/2006.
În drept, au fost invocate disp.art.1349, art.1357-1359, art.1381,1386, art.1539 Cod civil
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 22.05.2014, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ și Fiscal, invocată din oficiu, a constatat natura civilă a cauzei și a trimis dosarul Secției I-a civilă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a observat că, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004: „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”
Instanța de contencios administrativ a reținut că fost investită cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta urmărește valorificarea în contra Consiliului L. D. a pretențiilor bănești reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D. C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT D..
Prima instanță învestită a mai învederat că literatura de specialitate a statuat în mod constant aceea că „prin contencios administrativ se înțelege activitatea de soluționare de către instanțele competente, potrivit legii, a conflictelor în care cel puțin una din părți este organ al administrației publice, un funcționar al acesteia ori un serviciu public administrativ, conflicte născute din acte administrative ilegale, ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
Tribunalul a arătat că, din interpretarea acestor dispoziții legale menționate, cu referire la art.18 din Legea nr.554/200, practica a statuat că „suntem în prezența unui litigiu în care competența revine instanței de contencios administrativ exclusiv în cazurile în care persoana vătămată într-un drept sau interes legitim solicită să anuleze ori să modifice actul administrativ atacat, să oblige organul autorității publice să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege și să acorde daune cauzate de autoritatea publică particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că, în situația de speță, conflictul judiciar dedus spre soluționare nu își are izvorul într-un act administrativ – tipic sau asimilat, emis de autoritatea pârâtă, astfel că soluționarea lui se impune a fi realizată de instanța de drept comun, fiind fără relevanță – în raport de obiectul determinat al pricinii, calitatea părților litigante; prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este supus cenzurii instanței de contencios administrativ un act emis sau încheiat de autoritatea publică, iar litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Apoi, a arătat tribunalul, doar prin H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 sunt consacrate două situații în care competența revine instanței de contencios administrativ (art.10 - neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoanele cu handicap; art.11 - nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat), rezultând per a contrario că pentru celelalte litigii competența aparține instanței de drept comun.
Cauza a fost înregistrată la data de 10.07.2014 sub nr._ pe rolul secției I-a civilă Tribunalul C., instanță care, în ședința publică din 18.09.2014, în temeiul disp.art.131 C.proc.civ., a pus în discuție necompetența sa funcțională în raport de natura juridică a cauzei, reținând următoarele:
Raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ și, prin urmare, acțiunea în instanță în cadrul căreia acest raport juridic poate fi analizat este o acțiune de contencios administrativ, având în vedere obiectul concret al cererii deduse judecății și noțiunea de contencios administrativ astfel cum aceasta se deduce din interpretarea art.52 din Constituție și a dispozițiilor Legii nr.554/2004.
Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează organizarea și activitatea organelor de stat înființate pentru realizarea puterii executorii, raportul dintre aceste organe și particulari (persoane fizice sau persoane juridice), precum și răspunderile și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme.
Raporturile de drept administrativ se nasc, se modifică sau se sting în condițiile prevăzute de normele dreptului administrativ, își au izvorul într-un act administrativ (de regulă individual sau într-un fapt juridic material) de care norma juridică leagă nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic respectiv, în timp ce prin izvor al raportului juridic civil se înțelege o împrejurare - act sau fapt - de care legea civilă leagă nașterea unui raport juridic civil concret.
Potrivit disp.art.2 al.1 lit.f din Legea nr.544/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Din analiza art.8 al.1 din aceeași lege rezultă că actul atacat poate fi atât actul administrativ tipic –ca manifestare unilaterală de voință– cât și actul administrativ atipic, adică tăcerea, refuzul nejustificat, ca acte asimilate celui administrativ unilateral. Acțiunea reglementată de art.8 al.1 teza a III-a (refuzul efectuării unui act administrativ) este calificată în doctrină ca fiind o acțiune în realizarea dreptului.
În cauză, actul în baza căruia și-a formulat pretențiile reclamanta este un act administrativ, anume Hotărârea nr.120/2008 a Consiliului Județean C., prin care s-a aprobat costul anual pentru întreținerea persoanelor aflate în dificultate și s-a stabilit, în art.5, că Consiliile Locale vor stabili, prin hotărâre, contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a categoriilor menționate la art.1, 2, 3 raportat la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ teritoriale, contribuția neputând fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil sau persoană protejată. S-a stabilit la art.6 că neplata contribuției lunare în termenul stabilit atrage plata de penalitatea de întârziere în cuantum de 0,30% pe zi de întârziere.
Potrivit disp.art.32 alin.1 lit.c și art.37 din Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială (în vigoare până la data de 22.12.2011), consiliile județene înființează și organizează, în subordinea lor, direcții generale de asistenta socială cu atribuții de sprijin financiar și tehnic pentru susținerea serviciilor sociale; asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar conform art.40 alin.1 de la bugetele județelor se alocau fonduri pentru finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului și pentru finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.
Potrivit Legii nr.292/2011 a asistenței sociale în vigoare de la 23.12.2011, atribuțiile autorităților administrației publice locale privind administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială vizează elaborarea și fundamentarea propunerii de buget pentru finanțarea beneficiilor de asistența socială (art.112 alin.1 lit.i) și elaborarea proiectului de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate cu planul anual de acțiune și asigurarea finanțării/cofinanțării acestora (art.112 alin.3 lit.k).
Astfel, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ enunțate anterior, natura juridică a raportului dedus judecății este evident una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor organelor administrației publice locale și raporturile dintre aceste organe - competențele consiliului local și ale consiliului județean pe de o parte și finanțarea D. pe de altă parte, toate implicând organul de administrație locală.
Izvorul obligației la plata sumelor de bani solicitate de către reclamantă îl constituie un act administrativ, iar împrejurarea că părțile raportului juridic dedus judecății sunt două instituții publice nu poate rămâne fără relevanță în caracterizarea obiectului și a conținutului raportului juridic dedus judecății. Obiectul acestui raport juridic este obligația pârâtului de a emite o hotărâre prin care să stabilească contribuția colectivității la finanțarea activităților de protecție a categoriilor de persoane defavorizate, deci o obligație de a emite la rândul său un act administrativ, iarconținutul raporturilor de drept administrativ îl formează drepturile și obligațiile subiectelor acestui raport, a căror particularitate este aceea că exercitarea drepturilor subiective constituie o obligație legală și rezultă din prevederile art.118 din Legea nr.272/2004.
Prin urmare, argumentul instanței de contencios administrativ potrivit căruia obiectul acțiunii îl reprezintă „pretenții” și, astfel, excede sferei contenciosului administrativ stabilite prin art.8 din Legea nr.544/2004, nu poate fi reținut în caracterizarea acțiunii, atâta timp cât aceste pretenții nu izvorăsc din raporturi juridice civile.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.136 rap. la art.132 și urm. C.proc.civ., se va admite excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.. Totodată, va fi suspendată judecata cauzei, dosarul urmând să fie înaintat Curții de Apel C.-Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă.
Dispune trimiterea cauzei formulate de reclamanta D. C. - C., D. nr. 22, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI M. și . - M., Șoseaua Constanței nr. 13, județ C., spre competentă soluționare, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel C. -Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
Red. și tehnored jud. A. L./19.09.2014/2 ex.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. ., C. Telefon: 0241/_ Fax: 0241/_ | Dosar nr._ Obiectul cauzei: pretenții Reclamant: D.G.A.S.P.C. C. Pârât: C. Locala al Primăriei M. s.a. |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
Către
CURTEA DE APEL C.
Secția I Civilă
Vă înaintăm dosarul mai sus menționat, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între această instanță și Secția C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C., conform prevederilor art. 134 și ale art. 135 C. pr. civ.
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 945/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul... → |
|---|
