Contestaţie la executare. Încheierea nr. 03/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 03/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 2687/254/2013*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
INCHEIERE
Ședința publică din 03 iunie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelului civil declarat de apelanta –contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. - C., .. FN, J. C. împotriva sentinței civile nr. 2362/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – B. S. I. - M., . nr. 2, județ C. și TILICA (G.) F. - C., .. 80, .. A, ., județ C., cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta -contestatoare, prin consilier juridic Tisă A. D., cu delegație de reprezentare la dosar și intimata, prin avocat I. S. N., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Apelanta-contestatoare, prin consilier juridic, depune certificat de grefă ce atestă soluția pronunțată de ICCJ în dosarul nr._, respectiv faptul că s-a admis recursul și că s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În dosar s-a acordat termen la data de 03.09.2014.
Intimata, prin avocat, solicită suspendarea soluționării contestației la executare până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Apelanta-contestatoare, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect. Opinează că se impune ca la prezentul termen instanță să rămână în pronunțare.
Instanța, având în vedere lipsa acordului apelantului pentru suspendarea judecății, constată că nu sunt întrunite condițiile impuse de lege pentru suspendarea la cererea părților.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației la executare.
Apelanta-contestatoare, prin consilier juridic solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației la executare. Susține pe larg motivele de apel ce vizează respingerea excepției necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc și a Judecătoriei M., faptul că instanța nu a soluționat excepția prematurității formulării cererii de executare, faptul că sentința civilă nr. 1533/2012 în temeiul căreia a inceput executarea silită nu constituie titlu executoriu, deoarece, prin admiterea recursului în dosarul nr._ prin decizia nr. 4512/2013, ICCJ a dispus casarea, în tot, a deciziei civile nr. 90/C/04.07.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. În egală măsură, susține că scadența debitului către intimata nu este împlinit prin raportare la decizia nr. 4512/2013 a ICCJ. Cu cheltuieli de judecată (fond și apel).
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului. Arată că hotărârile definitive pot fi executate, iar, în speță, hotărârea pronunțată inițial de Curtea de Apel C. putea fi pusă în executare în mod legal la acel moment (de aceea a si fost încuviințată executarea). La momentul începerii executării, dosarul se afla suspendat la ICCJ, fiind ulterior repus pe rol. Faptul că ICCJ a dispus rejudecarea este un argument în favoarea contestatorilor, însă competența teritorială a executorilor judecătorești este generală. Afirmă că exproprierea a avut loc pe raza teritorială a județului C. și că debitorul este CNADNR - DRDP C., beneficiarul lucrării. Se îndreaptă împotriva celui care a făcut exproprierea. Pe de altă parte, hotărârea emisă de CNADNR prin care s-a stabilit exproprierea nu poate fi executată decât după soluționarea irevocabilă a dosarului. În acest moment nu este în măsură să renunțe la căile de atac și nici să pună în executare hotărârea de despăgubire dată încă din 2010. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
În replică, apelanta-contestatoare, prin consilier juridic atrage atenția că partea adversă încearcă să inducă în eroare cu privire la calitatea de debitor. În încheierea nr. 1208/12.06.2013 prin care s-a încuviințat executarea, Judecătoria M. a precizat că este vorba de CNADNR cu sediul în București, iar somația emisă de B. a fost adresată CNADNR cu sediul în București. DRDP C. nu are calitate de debitor. DRDP C. doar a contestat actele de executare.
Intimata, prin avocat, consideră că debitoare își exercită drepturile procesuale cu rea-credință și că este in imposibilitate să-și recupereze debitul datorat inca din 2010.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 10.06.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
TRIBUNALUL
Pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, d-na judecător A. L. aflându-se în concediu legal de odihnă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.06.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.06.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. D. A. – M. G.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 475
Ședința publică din 17 iunie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelului civil declarat de apelanta –contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. - C., .. FN, J. C. împotriva sentinței civile nr. 2362/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – B. S. I. - M., . nr. 2, județ C. și TILICA (G.) F. - C., .. 80, .. A, ., cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul de judecată din data de 03.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise și, respectiv fiind în imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014 și, respectiv, de 17.06.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația la executare formulată de petenta contestatoare C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri Constanta, în contradictoriu cu intimata creditoare Tilica (G.) F. a solicitat: anularea încheierii nr.1208/12.06.2013 pronunțate la data de_, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite privind titlul executoriu sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., privind recuperarea debitului în sumă de 52.850 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.316,32 lei; anularea încheierii din data de 08.07.2013 pronunțată de B.E.J. "S. I." în dosarul execuțional nr. 491/2013, prin care s-au stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.316,32 lei; anularea somației din data de 08.07.2013 emisă de B.E.J. "S. I." în dosarul execuțional nr.491/2013, prin care se pune în vedere petentei contestatoare să achite debitul datorat către creditoarea intimată Tilica ( G. ) F. .
Totodată, contestatoare a solicitat ca, în temeiul art.718 alin.1 N.C.P.C., odată cu stabilirea cauțiunii și achitarea acesteia, să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de executare.
În motivare contestatoarea a invocat necompetența teritorială a executorului judecătoresc și a Judecătoriei M. de a pune în executare, respectiv de a încuviința executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 a Curții de Apel C. privind recuperarea debitului în sumă de 52.850 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită, potrivit încheierii nr.1208/12.06.2013, împotriva debitoarei Statul R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Astfel, a arătat că prin somația emisă în cadrul dosarului de executare silită nr.491/2013 la data de 08.07.2013 de către B.E.J. S. I. și comunicată intimatei -Statul R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii- C.N.A.D.N.R. S.A., s-a pus în vedere acesteia ca în termen de o zi să aducă la îndeplinire obligațiile stabilite prin titlul executoriu-sentința civilă nr. 1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 a Curții de Apel C., achitarea debitului în sumă de 52.850 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită stabilite prin încheierea din 08.07.2013 în sumă de 6.316,32 lei.
Potrivit art.373 alin.2 cod de procedură civilă de la 1865 stabilirea competenței în materia încuviințării executării silite in favoarea instanței în raza căreia urma a se face executarea, daca legea nu prevedea astfel.
Noul cod de procedură civilă a introdudus un criteriu ușor verificabil, în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, exceptând cazul când legea prevede altfel. Acest nou criteriu de stabilire a competentei instanței de executare de către art.650 alin.1 N.C.P.C. conține un element extrinsec raportului juridic de executare silită dintre creditor și debitorul menit să stabilizeze, pe cât posibil într-un singur loc procedura executării silite .
Totodată, pentru a stabili instanța competentă potrivit criteriului stabilit de art.650 alin.1 |N.C.P.C. este necesar în prealabil să se stabilească care executor judecătoresc este competent să efectueze executarea, răspunsul fiind oferit de art.651 N.C.P.C, care stabilește o competență funcțională a oricărui executor din raza curții de apel, existând trei ipoteze principale în art.651 alin. 1 lit.a, b si c N.C.P.C, în timp ce art.651 alin. 2 N.C.P.C. stabilește o prorogare de competență funcțională pentru situația în care bunurile urmăribile mobile sau imobile se găsesc pe raza mai multor curți de apel.
Totodată, art.651 alin.3 N.C.P.C reglementează o situație asemănătoare dispozițiilor art.106 N.C.P.C stabilind că, în cazul în care executarea silită directă sau urmărirea silită privește un bun mobil care a fost deplasat în timpul procedurii de executare, rămâne competent executorul care a declanșat executarea silită. Astfel, din coroborarea art. 650 cu art. 651 N.C.P.C. rezultă că va fi competent să încuviințeze executarea silită, după caz: fie instanța de la locul situării imobilului, în cazul urmăririi bunurilor imobile, fie instanța de la domiciliul/sediul debitorului, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile, fie instanța unde urmează să se facă executarea pentru ipoteza executării silite a obligațiilor de a face sau de a nu face, iar nerespectarea dispozițiilor referitoare la competenta funcționala este sancționată în mod expres cu nulitatea necondiționată a actelor de procedura execuțională efectuate, regimul nulității fiind prevăzut de art.176 N.C.P.C.
La aceste texte se adaugă și dispozițiile art.781 N.C.P.C, aplicabile în materie executării silite prin poprire, care stipulează că se poate instituie măsura popririi de către executorul judecătoresc de pe raza curții de apel unde își are sediul sau domiciliul debitorul sau terțul poprit.
Față de motivele expuse, a apreciat contestatoarea că B.E.J. S. I. cu sediul în M. județul Constanta nu este competent teritorial în a executa silit debitoarea CN.A.D.N.R. S.A. cu sediul în municipiul București, sector 1, pentru că: 1. executorul judecătoresc nu se află în raza de competență a curții de apel unde își are sediul debitorul; 2. executorul judecătoresc nu se afla în raza curții de apel unde își are sediul terțul poprit, motivat de faptul că toate unitățile bancare comerciale unde debitoarea CNADNR S.A. București are deschise conturi bancare au sediile în municipiul București; 3. executorul judecătoresc nu se afla în raza curții de apel unde se găsesc bunurile imobile sau mobile ale debitoarei CN.A.D.N.R. S.A. București.
S-a mai arătat că un alt motiv pentru care B.E.J. S. I. nu are competența în a pune în executare un titlu executoriu împotriva CN.A.D.N.R. S.A. București îl reprezintă și faptul că, în cazul în care debitorul nu va achita debitul datorat ce reprezintă cheltuielile de executare așa cum au fost precizate prin somația emisă în data de 08.07.2013, executorul nu va putea emite adrese de înființare a popririi și nici nu va putea continua executarea pe calea urmăririi bunurilor mobile sau imobile, atâta timp cât acestea se găsesc pe raza Curții de Apel București, iar executorul se află pe raza Curții de Apel Constanta.
Față de considerentele arătate, contestatoarea a solicitat admiterea necompetenței executorului judecătoresc, cât și cea a Judecătoriei M. și, ca urmare a admiterii excepției invocate, să se constate că toate actele de executare silită emise în cadrul dosarului de executare silită nr.491/2013, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite nr.1208/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria M. privind titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 a Curții de Apel C., privind recuperarea debitului în sumă de 52.850 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită, sunt lovite de nulitate absolută.
Totodată, pe cale de excepție sau ca pe o apărare de fond, contestatoarea a invocat prematuritatea formulării cererii de executare arătând că, potrivit dispozițiilor art.653 cod de procedură civilă, art.655 alin.1 Cod de procedură civilă, art.656 alin.1 cod de procedură civilă, art.632 alin.1 și 2 Cod de procedură civilă și art.5 din Legea nr.76/2012, instanța de executare a reținut că sentința civilă nr.1533/2012 a devenit definitivă prin decizia civilă nr. 90/C/04.07.2012 prin care a fost respins apelul Statului Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Curtea de Apel C. prin respingerea apelului a menținut ca legală și temeinică sentința civilă nr.1533/2012, hotărâre judecătorească care a fost pusă în executare. Încuviințarea executării silite s-a făcut fără a se ține seama de dispozițiile speciale derogatorii în materia exproprierilor, deoarece Tribunalul Constanta a specificat faptul că se stabilește termen de plată al despăgubirilor 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, încălcându-se astfel dispozițiile art.5 alin.8 din Legea nr.198/2004 (abrogat prin art.19 alin.11 din Legea 255/2010). Tribunalul C. a avut în vedere art.30 din Legea nr.33/1994/R privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică -norma generală, însă nu a avut în vedere și norma speciala derogatorie, mai exact dispozițiile art.5 alin.8 din Legea nr. 198/2004 (actualmente art.19 alin.11 din Legea nr.255/2010), care prevede că -,,în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită, aceasta va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii, după caz. Pentru a fi îndeplinită condiția impusă de art.5 alin.8 din Legea 198/2004 (abrogat de art. 19 alin.11 din Legea 255/2010), în sensul că urmează a se formula o cerere de despăgubire după ce hotărârea judecătoreasca a rămas definitivă și irevocabilă, împotriva deciziei civile nr.90/C/04.07.2012 a Curții de Apel Constanta, pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. a formulat recursul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, cu termen de judecată stabilit în data de 15.10.2013.
Astfel, având în vedere faptul că hotărârea judecătorească -sentința civilă nr.1533/2012 prin care instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor- nu a rămas irevocabilă, astfel că CNADNR S.A. București nu are nicio obligație de plată față de Tilica (G.) F., ținând cont și de faptul ca reclamanta nu a comunicat la sediul C.N.A.D.N.R. S.A. București cererea de eliberare a despăgubirilor consemnate, precum și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, așa cum expres menționează Legea 198/2004 abrogată prin Legea 255/2010, numita Tilica (G.) F. a pus în executare o hotărâre judecătorească fără a mai parcurge procedura prealabilă obligatorie, procedura regăsită în dispozițiile art.5 alin.8 din Legea nr.198/2004 și art.19 alin.11 din Legea 255/2010.
În cea ce privește cererea de suspendare a executării până la soluționarea irevocabila a contestației la executare, contestatoarea a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.718 alin.1 N C.P.C. în sensul că debitul nu a fost achitat conform somației, urmând a fi înființată poprirea asupra conturile bancare ale C.N.A.D.N.R. S.A. București, iar înființarea popririi ar conduce la imposibilitatea C.N.A.D.N.R. S.A. București de a achita la timp și integral datoriile față de terți, acest lucru ar conduce automat la perceperea de penalități și dobânzi de întârziere, care ar conduce chiar la suspendarea unor lucrări de interes național.
În susținerea contestației la executare, petenta contestatoare a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse, probă pe care instanța a apreciat-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și a încuviințat-o. Totodată, a solicitat atașarea dosarului de executare silită (actele de executare silită emise în cadrul dosului de executare silită în copii certificate) nr.491/2013, depunându-se la dosar: încheierea nr._.06.2013 pronunțată la data de 12.06.2013 de Judecătoria M. în cadrul dosarului civil nr._, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite privind titlu executoriu sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C.; încheierea emisă în data de 08.07.2013 de către de B.E.J. "S. I." în cadrul dosarului execuțional nr.491/2013, prin care s-au stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.316,32 lei; somația emisă în data de 08.07.2013 de către B.E.J. "S. I." în dosarul execuțional nr.491/2013 prin care s-a pus în vedere petentei contestatoare să achite debitul datorat către creditoarea intimată Tilica (G.) F.; sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.; decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C.; recursul promovat de petentă la Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 64), cererea de executare silită formulată de creditoarea Tilica (G.) F. (fila 80); extras din Ecris-ul Î.C/C.J. privind soluția pronunțată în recurs.
În drept s-au invocat: art.711 și urm. N.C.P.C., Legea 198/2004, Legea 255/2010.
Prin sentința civilă nr.2362/12.12.2013 Judecătoria M. a respins excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc S. I., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și contestația la executare în totalitate.
În fapt, instanța de fond a reținut că, prin cererea nr.17/30.05.2013 înregistrată pe rolul B. S. I. la data de 30.05.2013, cu sediul în Municipiul M., . nr.2, județul C., potrivit competenței stabilite în temeiul art.651 alin. 1 cod de procedură civilă raportat la art.781 alin.2 cod de procedură civilă. Intimata creditoare Tilica (G.) F. a solicitat declanșarea executării silite împotriva petentei contestatoare C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în municipiul Constanta, ., legal reprezentată prin Director Regional ing. D. M., privind titlul executoriu - sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr. 90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., privind recuperarea debitului în sumă totală de 52.850 lei .
La cererea de executare silită, intimata creditoare a atașat titlul executoriu în temeiul art.632 raportat la art.634 alin.1 pct.5 cod de procedură civilă, sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C. definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C..
În baza acestui titlu executoriu, B. S. I. a solicitat instanței de executare competente potrivit art.650 alin.1 și 2 Cod de procedură civilă – Judecătoria M., ca instanță de executare, încuviințarea executării silite a titlului executoriu - sentința civilă nr. 1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că cererea a fost admisă, iar prin încheierea nr.1208/12.06.2013 s-a dispus încuviințarea executării silite privind titlul executoriu mai sus menționat privind recuperarea debitului în sumă de 52.850 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.316,32 lei ( fila 92).
Odată încuviințată executarea silită a titlului executoriu - sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., executorul judecătoresc B. S. I., în cadrul dosarului de executare silită format sub nr.491/2013 (fila 91) a emis încheierea din data de 08.07.2013, prin care în temeiul art.669 alin.2 cod de procedură civilă a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 6.316,32 lei .
Totodată, B. S. I. în temeiul art.666 și art.667 cod de procedură civilă, a emis somația în data de 08.07.2013, prin care contestatoarea debitoare a fost somată să achite în termen de o zi de la primire suma totală de 52.850 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 6.316,32 lei, așa cum au fost stabilite prin somația emisă în data de 08.07.2013. Debitoarea a fost somată cu mențiunea că, în caz că nu va achita debitul datorat în termenul stabilit de ,,o zi”, se va trece la executare silită potrivit dispozițiilor art.672 cod de procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art.651 alin.1 cod de procedură civilă raportat la art.781 alin.2 cod de procedură civilă, precum și art.650 alin.1 și 2 cod de procedură civilă, instanța de fond, după punerea în discuția părților la termenul din data de 05.12.2013, a respins excepțiile invocate de către contestatoare constatând că atât B. S. I., cât și Judecătoria M. ca instanță de executare sunt competente să soluționeze cererea de executare silită care a format dosarul de executare silită nr.491/2013, cerere formulată de intimata creditoare Tilica (G.) F., cât și cererea de încuviințare a executării silite, respectiv contestația la executare care a format obiectul dosarului civil nr._ .
Cât privește prematuritatea cererii de executare silită privind încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. cu motivarea că această hotărâre judecătorească nu este și irevocabilă, excepție pe care instanța a calificat-o ca fiind o apărare de fond, s-a reținut că sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr. 90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., reprezintă titlu executoriu în temeiul art.632 cod de procedură civilă raportat la art.634 alin.1 pct.5 cod de procedură civilă.
A mai reținut instanța că în cazul executării hotărârilor judecătorești supuse controlului instanțelor judecătorești, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, potrivit art.637 cod de procedură civilă, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs. Dacă ulterior titlul este modificat sau desființat, situație în care creditorul va fi ținut, în condițiile legii să îl repună în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz, astfel că în cauză, în situația modificării sau desființării titlului executoriu, intimata creditoare are obligația asumării acestui risc.
Pe fond, instanța a apreciat ca este nefondată contestația la executare, deoarece nu se contestă nesocotirea unor dispoziții legale referitoare la executarea silită reglementată de codul de procedură civilă, ci a contestat aspecte referitoare la competența executorului judecătoresc, a instanței de executare cu aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiilor art.651 alin.4 cod de procedură civilă, respectiv constatarea nulității absolute a tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr.491/2013 și a încheierii de încuviințare a executării silite.
Cum excepțiile invocate de către contestatoare au fost respinse, instanța a constatat că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale privind executarea silită declanșată în cauză, forma de executare silită cea mai îndreptățită a fi aleasă de către creditoare fiind cea prevăzută de dispozițiile art.780 și următoarele din codul de procedură civilă.
Ca urmare a respingerii contestației la executare, instanța a apreciat că se impune a fi respinse și cererile petentei contestatoare privind suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației (rămasă fără obiect) și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus și a încheierii din data de 05.12.2014 a declarat apel contestatoarea, solicitând modificarea lor în tot și admiterea contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
I.În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând expunerea de motive a cererii de chemare în judecată, contestatoarea a arătat că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția necompetenței executorului judecătoresc și a Judecătoriei M., ca instanță de executare, fiind nejustificată reținerea calității de debitoare a CNADNR SA prin DRDP C., câtă vreme în titlul executoriu și în toate actele de procedură figurează ca debitor Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar DRDP C. nu a fost menționată în actele emise în dosarul de executare. De asemenea, instanța de fond s-a raportat în mod greșit la competența executorului în cazul executării prin poprire, în condițiile în care în actele contestate nu se face nicio mențiune la poprire. Oricum, debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA are conturi deschise la instituțiile de credit de pe raza municipiului București. A mai precizat recurenta că nici sediul debitorului, nici locul situării imobilului nu erau de natură să atragă competența executorului din M., astfel că acesta nu era competent teritorial pentru niciuna dintre modalitățile de executare permise de lege.
II.Sub un al doilea aspect, recurenta-contestatoare a criticat hotărârea instanței de fond pentru nepronunțarea asupra excepției prematurității formulării cererii de executare silită și neindicarea motivului pentru care nu au fost luate în considerare dispozițiile speciale derogatorii ale Legii nr.198/2004, abrogată prin Legea nr.255/2010, care prevăd necesitatea existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirii. În cauză, sentința civilă în baza căreia a fost încuviințată executarea silită nu se încadrează în categoria hotărârilor definitive așa cum sunt acestea menționate la art.634 alin.1 pct.1-6 și art.634 alin.2 NCPC, în vigoare la data cererii de executare, iar competența de a verifica acest aspect revenea atât executorului judecătoresc, cât și instanței care a încuviințat executarea silită.
III.A mai precizat recurenta că lipsa caracterului definitiv și executoriu al hotărârii puse în executare era dată și de faptul că aceasta a fost casată în tot prin admiterea recursului (decizia civilă nr.4512/15.10.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), apelul fiind trimis spre rejudecare. Astfel, nu sunt îndeplinite nici măcar cerințele art.377 alin.1 pct.1 C.proc.civ., care confereau caracter definitiv hotărârilor atacate cu apel.
VI. Față de situația expusă la pct.III, recurenta a mai arătat că nu este ajunsă la termen nici scadența impusă de instanța care a soluționat fondul litigiului-30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. În opinia sa, sentința civilă nr.1533/2012 va putea fi pusă în executare, cu parcurgerea prealabilă a procedurii obligatorii prevăzute de Legea nr.255/2010, numai după soluționarea recursului de către ÎCCJ (în cazul în care părțile vor declara recurs) sau după expirarea termenului de recurs împotriva hotărârii ce se va da în rejudecarea apelului.
V.Recurenta a mai solicitat a se avea în vedere faptul că, în cazul menținerii soluției de respingere a contestației la executare și recuperării debitului prin desăvârșirea executării, în caz de desființare în tot sau în parte a sentinței civile nr.1533/2012, repunerea în situația anterioară va fi imposibilă sau dificil de realizat și va necesita costuri suplimentare.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Secției a II-a civilă a Tribunalului C. sub nr._, iar prin încheierea pronunțată în dosarul cu acest număr la data de 08.04.2014 a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționare Secției I Civilă a Tribunalului C..
În susținerea motivelor de apel a fost depus la dosarul cauzei certificat eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr._, la data de 29.01.2014.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare în cauză, dar s-a prezentat în instanță prin apărătorul ales și a solicitat cu ocazia dezbaterilor pe fond respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite prin cererea de apel, în conformitate cu disp.art.477 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp.art.711 alin.1 C.proc.civ. (aplicabile în cauză în raport de data începerii executării și de prevederile art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă), „împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.(…)”, iar alin.3 al aceluiași articol prevede că „(…)după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”.
În speță, apelanta-contestatoare a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr.1208/12.06.2013 pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._, a încheierii din data de 08.07.2013 și a somației din data de 08.07.2013 emise de B.E.J. "S. I." cu sediul în M. în dosarul execuțional nr.491/2013, la solicitarea creditoarei-intimate Tilica (G.) F..
Ca prime motive de nulitate a acestor acte, în cadrul contestației la executare s-a invocat necompetența executorului judecătoresc și, implicit, a instanței de executare care le-au emis, iar instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acestor aspecte și în mod separat, prin încheiere și în dispozitivul hotărârii, calificându-le drept excepții de procedură.
Fiind vorba de neregularități pretins a fi fost săvârșite cu ocazia întocmirii unor acte în faza executării silite, ele se impuneau a fi analizate chiar pe fondul contestației, vizând însăși temeinicia demersului judiciar al debitoarei-contestatoare, iar analizate ca atare erau de natură să conducă la anularea necondiționată a actelor contestate, pentru argumentele ce succed.
Potrivit disp.art.650 alin.1 și 2 C.proc.civ., ,,instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Rezultă că, sub aspectul competenței teritoriale, determinarea instanței de executare se face în funcție de sediul biroului executorului judecătoresc care urmează a face executarea. Opțiunea legiuitorului pentru o asemenea instanță este explicabilă prin aceea că judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea este, de obicei, plasată cel mai aproape de locul unde executarea silită se realizează, ceea ce va facilita soluționarea incidentelor execuționale ori a unor cereri ce intră în sfera de jurisdicție a instanței de executare, potrivit alin.2 al art.650 C.proc.civ.
Competența teritorială a executorului judecătoresc este stabilită prin Legea nr.188/2000, ale cărei dispoziții se completează în mod necesar cu unele prevederi cuprinse în Codul de procedură civilă.
Art.8 din Legea nr.188/2000 prevede că executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Detaliind în raport cu specificul fiecăreia dintre atribuțiile ce configurează competența materială a executorilor judecătorești, art.9 din Legea nr.188/2000 dispune după cum urmează: „a) pentru punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă”. Acesta din urmă reia, în partea introductivă a alin.1 al art.651 aceeași frază legală, iar suplimentar detaliază în funcție de modalitatea și forma de executare silită, astfel: în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării directe mobiliare, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
Potrivit disp.art.651 alin.2 C.proc.civ., dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel. Acesta ar putea fi, spre exemplu, cazul unei executări silite pornite pentru realizarea unei creanțe bănești, creditorul solicitând declanșarea simultană a mai multor forme de executare silită indirectă.
Pentru situația în care executarea silită se realizează prin poprire, art.781 alin.1 C.proc.civ. stabilește că „Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit”.
În speță, prin încheierea nr.1208/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr. nr._, Judecătoria M. a încuviințat executarea silită a debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..38, Sector 1, la cererea creditoarei T. (G.) F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1533/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia civilă nr.90/C/04.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., pentru suma de_ lei, reprezentând despăgubiri cuvenite reclamantei-creditoare pentru exproprierea terenului extravilan în suprafață de 5427 mp. situat în loc.Valu lui T., jud.C..
Ulterior s-a format dosarul de executare nr.491/2013 al B. S. I. cu sediul în M., dosar în care au fost emise încheierea din data de 08.07.2013, prin care în temeiul art.669 alin.2 cod de procedură civilă s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 6.316,32 lei, și somația din data de 08.07.2013, prin care contestatoarea-debitoare a fost somată să achite în termen de o zi de la primire suma totală de 52.850 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare. În ambele acte figurează în calitate de debitor Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice-C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..38, Sector 1.
Având în vedere situația expusă, se constată că numai printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale enunțate anterior a apreciat instanța de fond că executorul judecătoresc S. I. din M. era competent teritorial să procedeze la executarea silită în cauză și, prin urmare, și Judecătoria M. era competentă în baza art.650 alin.2 C.proc.civ. să încuviințeze executarea silită.
Astfel, în raport de conținutul titlului executoriu, este vorba de o executare silită pornită pentru realizarea unei creanțe bănești, creditorul având posibilitatea să solicite declanșarea simultană a mai multor forme de executare silită indirectă-imobiliară, mobiliară sau prin poprire.
În speță lipsind însă orice indicii cu privire la modalitatea în care se va realiza executarea silită și astfel, nepunându-se problema locului situării vreunui imobil sau a sediului vreunui terț poprit, singurul element cert în funcție de care se putea stabili competența executorului judecătoresc, în raport de disp.art.650 alin.1 și art.781 alin.1 C.proc.civ., era sediul debitorului, și anume București, Sectorul 1.
Câtă vreme în titlul executoriu figurează în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice- C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..38, Sector 1, iar acesta a fost menționat și în calitate de debitor atât în încheierea de încuviințare a executării silite, cât și în toate actele emise de către executorul judecătoresc, nu exista niciun temei pentru a se reține de către judecătorul fondului că sediul debitorului este în C., la Direcția Regională din această localitate a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
În aceste condiții, este evident că actele a căror valabilitate a fost pusă în discuție prin contestația la executare sunt lovite de nulitate prin prisma disp.art.651 alin.4 cod de procedură civilă, deoarece executorul judecătoresc S. I. din M. nu era competent să realizeze executarea silită în cauză, creditoarea trebuind să se adreseze unui executor judecătoresc din București, iar în funcție de sediul acestuia trebuia stabilită și instanța de executare, tot în București.
Întrucât încălcarea normelor de competență în procedura de executare silită este suficientă pentru a atrage nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor întocmite de către executorul judecătoresc necompetent, nu se mai impune a fi analizate și celelalte motive de nulitate invocate în cadrul contestației la executare, care au vizat în esență neregularități ale titlului executoriu, prematuritatea executării și dificultatea recuperării sumelor plătite în urma executării silite.
Pentru toate aceste considerente, aplicând disp.art.480 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în tot a sentința civilă atacată și, prin admiterea contestației la executare, va dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr.1208/12.06.2013, pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._, a încheierii din data de 08.07.2013 și a somației din data de 08.07.2013 emise de B.E.J. "S. I." cu sediul în M. în dosarul execuțional nr.491/2013.
Totodată, în temeiul disp.art.453 alin.1 C.proc.civ., intimata va fi ținută la plata cheltuielilor efectuate de apelanta-contestatoare în vederea soluționării prezentei cauze la fond și în calea de atac, respectiv taxa de timbru în sumă totală de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta–contestatoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. - C., .. FN, J. C. împotriva sentinței civile nr. 2362/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – B. S. I. - M., . nr. 2, județ C. și TILICA (G.) F. - C., .. 80, .. A, ., județ C. .
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite contestația la executare.
Dispune anularea încheierii nr. 1208/12.06.2013 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C., a încheierii din data de 08.07.2013 și a somației din data de 08.07.2013 emise de B. S. I. în dosarul execuțional nr. 491/2013.
Obligă intimata la plata către apelanta – contestatoare a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (fond și apel).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
Red. fond L. D.
Red. și tehnored. dec. jud. A. L./6 ex./18.06.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 553/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Sechestru asigurător. Hotărâre din 07-08-2014, Tribunalul... → |
|---|
