Evacuare. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 25796/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.170
Ședința publică din 13 martie 2014
PREȘEDINTE - C. E.
JUDECĂTOR – M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect evacuare, apel declarat de apelanta reclamantă B. M., cu domiciliul în Constanta, ., județ C., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I., cu domiciliul în Constanta, ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat Camara C., în substituirea avocatului titular D. E., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar intimatul pârât, personal și asistat de avocat D. Emanoila, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.154 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Apărătorii părților litigante solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al apelantei reclamante pune concluzii de admitere a apelului. Se va avea în vedere că instanța de fond, în mod greșit, a respins, ca neîntemeiată, cererea de evacuare a pârâtului, reținând că notificarea prevăzută de art.1038 Noul cod de procedura civilă, condiție impusă de lege pentru admiterea cererii de evacuare imediată, comunicată acestuia la data de 16.09.2013 prin poștă cu confirmare de primire, nu a fost comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, argumentul instanței bazându-se exclusiv pe citarea opiniei doctrinare a autoarei M. T. conținută în lucrarea D. procesual civil vol.II.
Arată că deși textul art.1038 Noul cod de procedura civilă aplicabil speței de față nu prevede decât notificarea ocupantului în scris, fără intervenția executorului judecătoresc, instanța de fond, îmbrățișând opinia doctrinară citată chiar în sentință, a considerat ca nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate a acțiunii în evacuare, respectiv notificarea prin executor.
Pentru aceste considerente, dar și pentru cele menționate în cererea de apel, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea acțiunii în revendicare.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimatului pârât solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Precizează că, în ciuda faptului că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă nu i-a permis intimatului pârât să locuiască în imobil, schimbând încuietoarea de la ușă, închizând toaleta și întrerupând curentul și căldura din camera în care acesta locuia, împrejurare față de care s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să părăsească imediat imobilul. Mai arată că partea pe care o reprezintă a solicitat și ajutorul Poliției, formulând două plângeri penale, dar tot în zadar.
Având în vedere că intimatul pârât a locuit și locuiește la cunoștințe, invocă excepția lipsei de obiect a cererii, sens în care solicită să se constate că cererea de apel a rămas fără obiect.
Se va avea în vedere că intimatul pârât nu a avut niciodată contract de închiriere, că a construit cu bună – credință o mansardă locuibilă, aducând îmbunătățiri imobilului, iar de la data de 13.10.2013 a plătit împreună cu reclamanta ½ din factura de apă pe luna septembrie, deci după data introducerii cererii de evacuare.
Constatând dezbaterile încheiate, în temeiul prevederilor art.394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr._ din 22.11.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată cererea reclamantei B. M. formulată în contradictoriu cu pârâtul C. I. prin care a solicitat evacuarea acestuia din imobilul situat în C., ..
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut, în legătură cu excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârât, că în literatura de specialitate s-a arătat că „notificarea nu are valoarea unei proceduri prealabile, în sensul art. 193 din Codul de procedură civilă, ci este necesară pentru punerea în întârziere a locatarului/ocupantului astfel încât, așa cum prevedere art. 1525 din Codul civil, să răspundă, de la data la care se află în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepția situației în care cazul fortuit îl liberează de debitor de însăși executarea obligației’’. Prin urmare, notificarea nefiind apreciată ca o procedură prealabilă, nici excepția prematurității nu este întemeiată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, participarea părților la ședința de informare privind medierea constituie o procedură prealabilă, de natura celeia avută în vedere de art. 193 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 193 alin 1 „sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.” Art. 60 ind. 1 lit. a-f din Legea nr. 192/2006 stabilește categoriile de litigii pentru care se prevede în mod obligatoriu parcurgerea procedurii medierii. Acțiunea în evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept, reglementată de art. 1033 și urm. din Codul de procedură civilă, nu este prevăzută expres de textul precizat anterior, astfel că nu este necesară medierea. În aceste împrejurări instanța nu a mai considerat necesar a analiza aspectul invocat de către pârât referitor la calitatea de mediator a avocatului care a efectuat procedura informării privind medierea.
Asupra fondului cererii de chemare în judecată s-a reținut că în raport de prevederile art.1030 și art.1038C.pr.civ. proprietarul trebuie să-l notifice pe locatar, respectiv pe ocupant să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării. În literatura de specialitate s-a arătat că „faptul că a încetat „dreptul” ocupantului „de a ocupa imobilul”, deși, prin ipoteză, acesta nu a avut niciodată un titlu asupra imobilului, trebuie înțeles în sensul că a avut permisiunea sau îngăduința proprietarului de a ocupa în fapt imobilul o anumită perioadă, și aceasta a expirat”. De asemenea, deși art.1038 din codul de procedură civilă nu o prevede, și notificarea celui care ocupă în fapt imobilul trebuie să fie făcută prin intermediul executorului judecătoresc. În speță, notificarea întocmită la data de 13.09.2013 comunicată pârâtului la data de 16.09.2013 prin poștă cu confirmare de primire, nu a fost comunicată prin intermediul executorului judecătoresc, condiție impusă pentru admiterea cererii privind evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta care a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a cauzei.
S-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile atunci când a stabilit că notificarea ocupantului în vederea evacuării trebuia să se efectueze prin intermediul executorului judecătoresc.
Apreciază apelanta că notificarea ocupantului imobilului, lipsit de titlu locativ se poate face și printr-un înscris sub semnătură privată, în lipsa unei precizări exprese în sensul formei notificării. Instanța de fond a analizat nevalabilitatea notificării ca și condiție de admisibilitate a acțiunii, îmbrățișând o opinie singulară exprimată în literatura de specialitate în acest domeniu. Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că notificarea fusese primită personal de către pârât care fusese anterior invitat și la o ședință de informare privind avantajele medierii în legătură cu situația sa locativă. Prin urmare nu s-ar putea reține că pârâtul a fost luat prin surprindere în legătură cu demersul judiciar referitor la evacuarea sa. În plus, susține apelanta există numeroase opinii doctrinare contrare celei reținute și citate de către instanța de fond, pe care le consideră în deplină concordanță cu textul legii.
În apărare intimatul a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat faptul că cererea de evacuare a rămas fără obiect întrucât reclamanta a schimbat încuietoarea ușii de acces în imobil și nu i-a mai permis accesul în locuință, în acest sens adresând plângerii organelor de poliție Notificarea ocupantului trebuia adresată prin intermediul executorului judecătoresc, prevederile legale aplicabile în cauză fiind fără echivoc sub acest aspect. În plus a mai susținut intimatul că în cauză se impune a se dezlega problema datei la care a încetat dreptul său de a ocupa imobilul. Aceasta deoarece intimatul are stabilit domiciliul din buletin la adresa imobilului din
care se cere a fi evacuat și a achitat îmbunătățirile aduse acestuia precum și plata utilităților pentru funcționarea lui. Pârâtul intimat nu se încadrează niciuna din categoriile de persoane precizate de prevederile cuprinse în art.1033-1044C.pr.civ., astfel că acțiunea pe care trebuia să o promoveze reclamanta era revendicarea și nu evacuarea în procedura specială.
Aprecierile tribunalului;
În raport de prevederile art.479C.pr.civ instanță de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanță.
Se reține în cauză că reclamanta solicită evacuarea pârâtului, fostul său concubin, din imobilul proprietatea sa exclusivă, în procedura specială reglementată de art.1033 și urm. din C.pr.civ.
Potrivit art.1037al.1C.civ., denumit marginal ,,Notificarea locatarului’’, ,,atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locațiunii prin expirarea termenului, prin acțiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze și să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării notificării,
De asemenea, potrivit art.1038al.1C.pr.civ., denumit marginal ,,Notificarea ocupantului’’, ,,atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării’’.
Analizând prin comparație cele două prevederi enunțate, se observă că legiuitorul face diferență în ceea ce privește situația locatarului și cea a ocupantului. Locatarul și ocupantul sunt subiecți juridici diferiți, tratați ca atare în procedura evacuării, aspect ce rezultă din înțelesul termenilor stabilit chiar de către legiuitor. Astfel locatarul este ,,locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului’’ (art.1033al.2lit.bC.pr.civ.) iar ocupant este ,, oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului’’ (art.1033al.2lit.eC.pr.civ.).
Pentru situația locatorului( când legea prevede existența unui contract de închiriere dar care s-a stins) notificarea se impune a fi efectuată, ,,în scris, prin intermediul executorului judecătoresc’’, aspect ce rezultă neechivoc din art.1037al.1C.civ.
Pentru situația ocupantului, legea stabilește că notificarea se face doar ,,în scris’’(art. 1038al.1C.pr.civ.), fără a menționa cerința că aceasta se efectuează prin intermediul executorului judecătoresc. Situația diferită de tratament a celor două categorii de subiecte este justificată de lipsa existenței unui contract al ocupantului care are doar calitatea de tolerat ce ocupă imobilul cu sau fără permisiunea sau îngăduința proprietarului. Această împrejurare face ca situația sa să fie mai precară decât cea a locatarului care a beneficiat de o convenție de locațiune, dar care a încetat. Dată fiind tocmai lipsa vreunei convenții de locațiune, legiuitorul a prevăzut o formalitate mai rapidă și mai puțin costisitoare pentru situația evacuării ocupantului în sarcina proprietarului, care să se integreze în fizionomia procedurii speciale reglementate de codul de procedură civilă.
În cauză pârâtul intimat are calitatea de ocupant, în înțelesul stabilit de lege, locuind în imobilul din care se cere evacuarea ca urmare a îngăduinței proprietarului, reclamanta apelantă. La momentul la care permisiunea proprietarului a încetat și ocupantul a fost notificat în scris, acesta avea obligația de a evacua imobilul, dreptul său de ocupare încetând la momentul notificării scrise adresate. Cerința notificării prin executorul judecătoresc nu se impunea a fi satisfăcută în cazul de față, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, întrucât textele legale anterior menționate fac o diferențiere de regim juridic între cele două categorii de subiecte, sub acest aspect motivele de critică fiind întemeiate.
Nu pot fi reținute apărările intimatului referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată de vreme ce, dovada eliberării imobilului nu a fost efectuată, prin evacuare înțelegându-se nu numai părăsirea imobilului de către ocupant ci și ridicarea bunurilor ocupantului din imobil. În acest sens sunt prevederile art.1039al.2C.pr.civ.
Instanța de apel nu-și va însuși nici apărarea intimatului referitoare la necesitatea promovării unei acțiuni în revendicare de către reclamantă. Aceasta deoarece soluțiile jurisprudențiale constante invocate de către intimat(referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare în situația absenței raporturilor locative decurgând dintr-un contract de închiriere) nu mai sunt de actualitate în condițiile existenței unei reglementări punctuale referitoare la posibilitatea evacuării ocupantului, persoană ce ocupă în fapt imobilul, în absența oricărei convenții de locațiune.
Cu aceste argumente, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale în materie de evacuare, astfel că va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul admiterii cererii de evacuare a pârâtului din imobilul situat în C., .. Vor fi menținute soluțiile instanței de fond în ceea ce privește dezlegarea dată excepțiilor de inadmisibilitate și prematuritate, intimatul nedeclarând cale de atac referitor la dezlegarea dată de instanța de fond.
Cheltuieli de judecată;
În acord cu prevederile art.453C.pr.civ. potrivit cu care,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată’’, instanța de apel va dispune obligarea intimatul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, cu judecata cauzei în fond și apel, în cuantum de 1150lei reprezentate de onorariu avocat și taxe judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă B. M., cu domiciliul în Constanta, ., județ C., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I., cu domiciliul în Constanta, ., județ C..
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în C., ..
Obligă pârâtul în favoarea reclamantei la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține dispozițiile sentinței de fond cu privire la soluționarea excepțiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond L.M.;
Red.și tehnored.dec.jud.M.C.M./20.03.2014/5ex.
Emis 2 comunicări/
| ← Pretenţii. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Fond funciar. Hotărâre din 06-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
