Fond funciar. Decizia nr. 59/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 14447/118/2011*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Judecător V. T.
Judecător B. M.
Grefier L. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât P. M. C. cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., împotriva sentinței civile 9986/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. V. și F. D., ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. D. V., din mun. C., ., județ C., intimații pârâți M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. C. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., toți cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., și intimații intervenienți în interes propriu M. I. și M. M., ambii cu domiciliul în mun. C., .. 57, județ C..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen, când,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.9986/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. V. și F. D. în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. al M. C. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F. V. și F. D. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și Instituția P. Județului C..
A fost anulată Dispoziția nr.3402/16.08.2011 emisă de P. M. C..
A fost obligat pârâtul P. M. C. să întocmească documentația necesară atribuirii în proprietate a suprafeței de teren indivize de 102,79 mp, situată în C., ..57, jud. C., aferentă construcției-locuință proprietatea reclamanților și să o înainteze pârâtului Instituția P. Județului C..
Obligă pe pârâtul Instituția P. Județului C. să emită, în favoarea reclamanților ordinul prin care să atribuie în proprietate acestora suprafața de teren indiviză de 102,79 mp, situată în C., ..57, jud. C., aferentă construcției-locuință proprietatea reclamanților.
Obligă pe pârâții P. M. C. și Instituția P. Județului C. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Obligă pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către pârâții M. C. prin Primar și C. L. al M. C. în cuantum de 413,33 lei reprezentând onorariu de avocat, proporțional cu apărările admise.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții se legitimează procesual activ ca proprietari ai construcției situate în C., ..57, parter, . corpul C3–locuință, în suprafață de 65,50 mp, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2673/07.12.2010 încheiat cu Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C..
Prin același act, reclamanții au dobândit și un drept de folosință asupra terenului aferent locuinței, în suprafață de 65,50 mp.
De asemenea, pentru suprafața de 37,29 mp reprezentând curte a fost încheiat contractul de închiriere nr.5397/15.12.2012, reclamanții cumulând astfel folosința pentru o suprafață indiviză de 102,79 mp.
În vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanții au formulat cerere, soluționată prin Dispoziția nr.3402/ 16.08.2011 emisă de P. M. C., în sensul respingerii cererii.
Cu privire la identificarea terenului, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert B. D., reclamanții stăpânesc o suprafață de teren indiviză de 102,79 mp, din care 65,50 mp terenul de sub construcție și 37,29 mp teren liber – curte.
Prin suplimentul raportului de expertiză, expertul a identificat o suprafață de 5 mp, care ar deservi construcția C1 – proprietatea fam.M., fără însă a include această suprafață în cea determinată ca fiind aferentă construcției proprietatea reclamanților.
Deși cererea de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva suprafețelor de teren ocupate de fiecare din proprietarii construcțiilor de la aceeași adresă, este important de observat că suprafețele determinate de expert sunt confirmate de actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, terenul situat în C., ..57 are, în totalitate, 255,28 mp. Din aceasta, o suprafață de 102,79 mp este folosită de reclamanți (65,50 mp construiți și 37,29 mp curte) și o suprafață de 152,49 mp este folosită de M. I. (70 mp de la autorii M. M. și I. în baza Ordinului P. nr.319/2007 și 82,49 mp dobândiți de M. I. și M. în baza contractului nr.2572/28.12.2010).
Aceste suprafețe concordă și cu mențiunile din cartea funciară, astfel cum reiese din extrasul depus la dosar.
În ce privește situația juridică a acestui teren, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa nr._/24.10.2012, rezultă că parte din acesta este inclus în domeniul privat al M. C..
În ce privește legislația incidentă, instanța de fond a reținut ca fiind aplicabile următoarele prevederi:
- art.36 din Legea 18/1991 – „(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(51) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”;
- art.9 alin.1) din Legea 112/1995 – „Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului”;
- art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 – „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege”;
- art.26 alin.3) din Legea 112/1995 - „ Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Raportând situația de fapt reținută anterior la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constată că în speță sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2) teza II din Legea 18/1991, potrivit cu care „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”, reclamanții regăsindu-se în situația de a fi dobândit dreptul de folosință pentru o anumită suprafață de teren, cu ocazia cumpărării de la stat a unei locuințe.
Instanța de fond a apreciat că, potrivit disp. art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, dreptul de proprietate se transmite nu doar asupra construcției ci și asupra terenului deținut cu titlu de folosință de reclamanți, cu respectarea disp.art.26 alin.ultim din Legea 112/1995.
Din interpretarea logică a textelor legale mai sus menționate, prin prisma principiului de logică al terțiului exclus (tertium non datur), rezultă, în ce privește dispozițiile art. 26 alineat final din Legea nr. 112/1995, că dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în proprietate de către cumpărător, odată cu cumpărarea construcției.
În ce privește întinderea suprafeței de teren asupra căreia se dobândește dreptul de proprietate, noțiune cunoscută ca „teren aferent construcției”, instanța de fond a observat că legiuitorul a complinit lacuna legislativă existentă o perioadă îndelungată de timp și, prin HG 923/2010, prin care au fost modificate normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, a fost reglementată definiția acestei noțiuni.
Astfel, potrivit art.7.3 alin.2) din HG 250/2007, modificate prin HG 923/2010, „prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării”.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, prin raportare la dispozițiile citate, instanța reține că suprafața de 102,79 mp identificată de expert se circumscrie noțiunii de „teren aferent construcției”, ea cuprinzând atât suprafața construită a locuinței, cât și parte din curte, ce permite accesul la drumul public.
Cu privire la solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul disp.art.274 C. Proc. Civ., instanța de fond a obligat pe pârâții P. Mun. C. și Instituția P. C. la plata către reclamanți sumei de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
În egală măsură, față de soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. prin Primar și C. L. C., instanța de fond a obligat pe reclamanți la plata către aceștia a sumei de 413,33 lei reprezentând onorariu de avocat, sumă determinată prin aplicarea disp.art.276 C. Proc.Civ., dat fiind că onorariul de 620 lei a fost stabilit pentru reprezentarea tuturor celor trei pârâți Primar, Consiliu și Municipiu, or numai apărările a doi dintre aceștia au fost soluționate favorabil.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul P. M. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În mod greșit a fost anulată dispoziția nr.3402/16.08.2011 emisă de către P. M. C., deoarece cererea formulată de către intimații reclamanți nu se încadrează în dispozițiile conținute de art.36 din Legea nr.18/1991.
Acțiunea civilă este inadmisibilă prin prisma Legii nr.165/2013,care interzice emiterea oricărui titlu pe perioada existenței sale.
În mod eronat a fost admisă acțiunea pentru întreaga suprafață de 102,79 mp, deoarece numai suprafața de 37,29 mp reprezintă terenul aferent, respectiv curtea imobilului care aparține reclamanților intimați.
În mod eronat a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție.
Se mai arată că în mod eronat instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată în favoarea reclamanților, fără a se observa că acesta privește toate cauzele unite prin litispendență.
Legal citați, intimații reclamanți F. V. și F. D. și-a exprimat, prin concluzii scrise, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a realizat o corectă analiză a situației de fapt și a normelor juridice aplicabile în speță.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza art. II din H.G. nr. 11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a locuințelor, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea art. 26 alin. ultim din lege.
Textul art. 26 alineat ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 dec. 1989 in posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului", iar interpretând textele legale mai sus menționate, rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc aceasta suprafață, respectiv care asigura o utilizare normala a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, care se refera la alte situații, sens in care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.56/2009 cu privire la constituționalitatea legii pentru modificarea și completarea Legii 10/2001, decizie în care se arată că odată cu imobilele - clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, au fost înstrăinate și terenurile aferente, motiv pentru care ele nu pot face obiectul restituirii în natură, ca măsură reparatorie, ci doar prin echivalent.
Prin noțiunea de „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995” se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cat si terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.
In speță, terenul aferent construcției este în suprafață de 102,79 mp, din care 65,50 mp terenul de sub construcție și 37,29 mp teren liber – curte care asigură o utilizare normală a construcției.
Din interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 si art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, rezulta ca, în virtutea legii, cumpărătorii construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, devin si proprietarii terenurilor aferente acestora, terenul aferent reprezentând „ceea ce tine de respectiva construcție”.
Potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Terenul în litigiu este un teren aferent imobilului construcție cumpărat de către reclamanți în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, astfel că acest teren nu poate fi restituit foștilor proprietari, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Din această perspectivă, nu interesează soluționării cauzei nici situația juridică a acestuia și nici împrejurarea că nu au fost soluționate notificările înregistrate în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât acțiunea civilă dedusă judecății nu este influențată în nici un fel de apariția Legii nr.165/2013 .
Critica referitoare la greșita anulare a dispoziției nr.3402/16.08.2011 emisă de către P. M. C., cu motivarea că petiția reclamanților nu se încadrează în dispozițiile conținute de art.36 din Legea nr.18/1991, este nefondată, deoarece astfel cum judicios a reținut instanța de fond, recurentul pârât P. M. C. nu avea atribuții în sensul soluționării acestei cereri, singura entitate juridică competentă a soluționa această cerere fiind, în condițiile instituite prin Legea nr.18/1991, Instituția P. Județului C..
Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că pârâtul P. M. C. nu și-a îndeplinit obligația de a întocmi documentația aferentă cererii de constituire a dreptului de proprietate și de a o înainta către pârâta Instituția P. Județului C., perspectivă care conturează nelegalitatea adoptării dispoziției nr.3402/16.08.2011 emisă de către P. M. C..
Nici critica potrivit cu care în mod eronat a fost admisă acțiunea pentru întreaga suprafață de 102,79 mp, deoarece numai suprafața de 37,29 mp reprezintă terenul aferent, respectiv curtea imobilului care aparține reclamanților intimați, nu este fondată, deoarece aceasta este suprafața asupra căreia li s-a constituit intimaților reclamanți un drept de folosință prin acte emise de către reprezentanta pârâtului P. M. C., Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C..
Astfel, Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C. este persoana juridică care, acționând în numele titularului dreptului de proprietate asupra imobilului a înstrăinat către intimații reclamanți construcția situată în C., ..57, jud. C. și a instituit un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în suprafață de 65,50 mp, de sub construcție, în favoarea cumpărătorilor reclamanți intimați, pentru ca ulterior, printr-un contract de închiriere să le transmită acestora, contra cost, dreptul de folosință asupra curții construcției vândute, în suprafață de 37,29 mp.
Nefondată este critica referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de intervenție, deoarece numiții M. I. și M. nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 102,79 mp și, mai mult, aceștia nu au formulat, la rândul lor, recurs împotriva acestei sentințe.
Nici critica potrivit căreia în mod eronat instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată în favoarea reclamanților, fără a se observa că acesta privește toate cauzele unite prin litispendență, nu este fondată, deoarece culpa recurentului a fost stabilită fără echivoc, dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă fiind aplicate în mod judicios, iar cuantumul cheltuielilor de judecată rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul P. M. C. cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., în contradictoriu cu intimații F. V. și F. D. ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. D. V., din mun. C., ., județ C., M. C. prin Primar, C. L. al M. C., Instituția P. Județului C. toți cu sediul în mun. C., Bulevardul Tomis nr. 51, județ C., împotriva sentinței civile nr.9986/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2014.
Președinte, C. M. P. | Judecător, V. T. | Judecător, B. M. |
Pt. Grefier,
L. D.
Cf.disp.art.261 alin.2 C.pr.civ.
Semnează Grefier șef,
C. I. S.
Red. jud. fond – A.I. Sincu – B.
Red. jud. recurs – C.M. P.
2 ex./25.02.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 845/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
