Obligaţie de a face. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 2695/212/2012**
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.740
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul C. M. A., cu domiciliul în C., ..114, ., . din data de 26.03.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. și G. E., ambii cu domiciliul în C., ., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.88 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere că apelantul reclamant a solicitat judecarea prezentului apel și în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin încheierea din 26.03.2014, Judecătoria C. a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul C. M. A..
Astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.02.2014 reclamantul a arătat că din eroare instanța a omis să se pronunțe și asupra onorariului de expert în cuantum de 800 lei, achitat pentru expertiza tehnică imobiliară dispusă de instanță la solicitarea sa, iar în dosar există chitanța cu care reclamantul a achitat onorariul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.281 alin.1 și 2 C.pr.civ. 1865.
În considerentele încheierii apelate, prima instanță a reținut că prin sentința pronunțată, instanța a admis în parte acțiunea și s-a pronunțat pe capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 14.073,2 lei, sumă compusă din 11.062,2 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei onorariu de avocat. Cele solicitate prin cererea de față nu pot face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale, în condițiile în care se tinde la modificarea soluției privind capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, ci reprezintă motive pentru exercitarea căii de atac a apelului, astfel că a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat în termen legal apel.
În motivarea cererii de apel, a susținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că a achitat suma de 800 lei cu titlu de onorariu expert, iar în aceste condiții instanța era obligată să se pronunțe și cu privire la onorariul achitat de reclamant pentru efectuarea expertizei dispuse în cauză.
Analizând încheierea apelată în raport de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp. art.281 alin.1 C.pr.civ. 1865, „http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197668/_.HTM - #greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților sau cele de socoteli, precum și orice alte greșeli materiale strecurate în hotărâre, pot fi îndreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri”.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, din dispozitivul sentinței civile nr._/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. rezultă cu claritate faptul că pârâții au fost obligați către reclamant la plata sumei de 14.073,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 11.062,2 lei taxă judiciară de timbru aferentă primului capăt de cerere și 300 lei, onorariu de avocat diminuat.
Așadar, sumele constând în cheltuieli de judecată au fost defalcate pe categorii de cheltuieli, iar rezultatul adiționării acestora este suma finală de 14.073,2 lei. Prin urmare, rezultă că judecătoria a considerat că numai acestea sunt cheltuielile de judecată ce trebuie acordate, astfel că orice nemulțumire a reclamantului putea fi invocată și orice greșeală de judecată putea fi remediată prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În speță, deși reclamantul a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei hotărâri, nu a invocat un astfel de motiv de critică.
În consecință, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în ipotezele prevăzute de disp. art.281 alin.1 C.pr.civ. 1865, nefiind vorba de o greșeală de socoteală ori de o altă greșeală materială, motiv pentru care în temeiul art.296 C.pr.civ. din același cod va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamantul C. M. A., cu domiciliul în C., ..114, ., . din data de 26.03.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. S. și G. E., ambii cu domiciliul în C., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond A.U..
Red./tehnored. dec. apel jud. C. G. 30.10.2014/5 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 59/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Sechestru judiciar. Hotărâre din 15-04-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
