Rezoluţiune contract. Decizia nr. 528/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 478/254/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.528
Ședința publică din 29 mai 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect rezoluțiune contract - nr. 1219/12.11.1998, recurs declarat de recurentul reclamant M. M., cu domiciliul în M., ., ., .>județ C., împotriva sentinței civile nr.198/05.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. I., cu domiciliul în M., ., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul reclamant avocat R. F., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar intimatul pârât, personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă și că prezentul recurs este netimbrat, după care:
Instanța dispune rectificarea citativului, în sensul înlăturării intimatei M. I., în raport de contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 609/25.04.2013 la B.N.P.A. D. și M., prin care aceasta a vândut recurentului reclamant M. M. dreptul litigios ce formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul convențional al recurentului reclamant face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4lei, conform chitanței de la dosar și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul convențional al recurentului reclamant și intimatul pârât, personal solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.
Arată că obligația de întreținere prezintă caracter alimentar, urmând a fi executată zi de zi, în mod succesiv. Acest caracter face ca executarea zilnică a obligației de întreținere să prezinte caracter esențial în sensul art.1079 pct.3 Cod civil. Prin urmare, în caz de neexecutare debitorul este de drept în întârziere.
Precizează, de asemenea, că prescripția dreptului la acțiune în executarea prestațiilor succesive datorate în temeiul unor obligații cu executare succesivă este consacrată de art.12 din Decretul nr.167/1958. Astfel, atunci când obligația presupune o executare succesivă, așa cum este cazul întreținerii, pentru fiecare prestație curge un termen de prescripție diferit, calculat de la data exigibilității fiecărei prestații.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Luând cuvântul, intimatul pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că de la momentul încheierii contractului de donație și până în prezent nu a prestat niciodată întreținere.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ al Judecătoriei M., reclamanta M. I. a chemat în judecată pârâtul M. I. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de donație autentificat sub nr. 1219/12.11.1998 la B.N.P. R. L. D., în ce privește partea reclamantei, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 12.11.1998, între aceasta și soțul său, în calitate de vânzători-întreținuți, pe de o parte și pârât, în calitate de cumpărător-întreținător, pe de altă parte, a intervenit un contract de donație prin care pârâtul a dobândit imobilul situat în M., ., ., cu obligația corelativă a acestuia de a asigura vânzătorilor toate cele necesare traiului până la deces și de a-i înmormânta conform tradiției.
Reclamanta a mai arătat că interpretarea unui act juridic se face potrivit voinței părților, potrivit art. 977 și 981 din Codul civil, și nu potrivit denumirii generice acordate, astfel încât contractul criticat este un veritabil contract de întreținere.
A precizat reclamanta că, din momentul încheierii contractului, niciunul dintre soți nu a beneficiat de îngrijirea fiului lor.
A arătat, de asemenea, că locuiește în apartament împreună cu nepotul său și familia acestuia, care au constituit singurul ajutor al reclamantei în anii anteriori.
Reclamanta a conchis că pârâtul nu și-a îndeplinit niciodată obligațiile care derivă din actul menționat mai sus, astfel încât se impune admiterea acțiunii și rezoluțiunea contractului de donație încheiat între părțile litigante.
În scop probator, reclamanta a depus la dosar: contract de donație, contract de vânzare-cumpărare, adeverință, act de identitate, certificat de căsătorie, certiifcat de deces, scrisoare medicală, bilet de ieșire din spital, cupoane de pensie, adeverință medicală, fișă medicală.
La termenul din 22.05.2013, reclamanta, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 609/25.04.2013 la B.N.P.A. D. și M., prin care a vândut numitului M. M. dreptul litigios ce formează obiectul dosarului nr._ și a solicitat introducerea în cauză, conceptarea și citarea sus-numitului în aceeași calitate procesuală.
Instanța a dispus scoaterea din cauză a reclamantei care nu mai justifica legitimare procesuală și introducerea în cauză, conceptarea și citarea numitului M. M. în aceeași calitate procesuală.
La data de 19.06.2013, pârâtul M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat prescrierea dreptului material la acțiunea în rezoluțiune contract, cu motivarea că însăși reclamanta a susținut în cererea de chemare în judecată că pârâtul nu i-a acordat niciodată întreținere; a conchis că, în raport de data încheierii contractului și de caracterul patrimonial al acțiunii - care este supusă termenului general de prescripție de 3 ani -, dreptul material la acțiunea în rezoluțiune contract s-a prescris.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 19.11.2013, reclamantul M. M. a arătat că, în cauză, nu își găsește aplicabilitatea excepția prescripției dreptului material al acțiune, întrucât obligația asumată de către pârât este o obligație permanentă, succesivă, iar dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită (art. 12 din Decretul nr. 167/1958).
Prin sentința civilă nr. 198/05.02.2014 instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii formulate.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că regula generală privind începutul prescripției extinctive - desprinsă sintetic din conținutul art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și, respectiv, art. 1886, C.civ., aplicabil în virtutea disp. art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil - este că prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune.
În cauza de față, reclamanta a susținut că încă din momentul încheierii contractului de donație, respectiv, data de 12.11.1998, fiul lor, pârâtul M. I., a refuzat să le asigure întreținerea și îngrijirea statuate prin contractul de donație.
În raport de această susținere, este indubitabil că dreptul material la acțiune s-a născut încă de la data încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 1219/12.11.1998 la B.N.P. R. L. D. .
Ca atare, prescripția a început să curgă la aceeași dată.
Cum acțiunea în rezoluțiune contract are caracter patrimonial, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 07.02.2013, rezultă, fără echivoc, că dreptul la acțiunea în rezoluțiunea contractului de donație s-a prescris potrivit art. 1 din același act normativ.
Pentru aceste motive, instanța a înlăturat apărările reclamantului M. M. din răspunsul la întâmpinare, potrivit cu care excepția prescripției dreptului material al acțiune nu și-ar găsi aplicabilitatea în prezenta cauză, întrucât obligația asumată de pârât este o obligație permanentă, succesivă, iar dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită în conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
Arată recurentul M. M. că, în ceea ce privește calificarea contractului de donație nr. 1219/12.11.1998, acesta reprezintă un contract de întreținere de vreme ce obligația întreținerii reprezintă scopul încheierii actului. Prin urmare, ne aflăm în ipoteza unui act cu prestații succesive, cu un vădit caracter alimentar și care urmează să fie executată zi de zi, în mod succesiv.
Prin urmare, atunci când obligația presupune o executare succesivă, astfel cum este cazul întreținerii, pentru fiecare prestație curge un termen de prescripție diferit, calculat de la data exigibilității fiecărei prestații.
Deși nu a depus întâmpinare și nu a administrat alte probe în apărare, intimatul, prezent personal, a susținut în fața instanței că nu a prestat niciodată întreținere donatorului, deoarece nu i-a solicitat acest lucru.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticilor ce i se aduc, reținem următoarele:
În ceea ce privește calificarea contractului autentificat sub nr. 2352/13 noiembrie 2012, denumirea contractului nu lasă nici un dubiu asupra naturii juridice a acestuia. Prin urmare, ne regăsim în ipoteza donației cu sarcini, iar termenul de prescripție se naște, potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 de la data nerespectării sarcinii stabilite donatarului.
Este adevărat că în raport de natura sarcinii – întreținerea donatorului, aceasta are un caracter succesiv, iar dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită în conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
În cauza dedusă judecății, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, însăși reclamanta, în motivarea acțiunii, a afirmat că pârâtul nu a săvârșit nici o prestație în sensul întreținerii sale, prin urmare dreptul la acțiunea în rezoluțiunea contractului de donație s-a născut de la data încheierii acestuia, neexistând de la acea dată și până în prezent vreo prestație care să conducă la modificarea momentului de la care a început să curgă prescripția.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, apreciind că instanța de fond a dat o dezlegare corectă excepției invocate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant M. M., cu domiciliul în M., ., ., .>județ C., împotriva sentinței civile nr.198/05.02.2014 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. I., cu domiciliul în M., ., ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.-L.L./Red.și tehnored.dec.jud.C.R.D./30.05.2014/2ex.
| ← Sechestru judiciar. Hotărâre din 15-04-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
