Legea 10/2001. Încheierea nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 9490/118/2012
ROMÂNIA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.8470
.
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA I CIVILĂ
C., . C
INCHEIERE
Ședința publică de la 15 aprilie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
GREFIER – L. V.
S-a luat in examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales la avocat D. Daon, în C., .. 97, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., C. L. C., M. C. PRIN PRIMAR, și C. JUDEȚEAN C. toți cu sediul în C., ., județul C., și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sectorul 5, ., Municipiul București, reprezentat prin DGFP C., cu sediul în C., . nr.18, județul C..
Obiectul cauzei: contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamant avocat D. Daon, în baza împuterniciri avocațiale aflată la fila 4 din volumul I al dosarului, și pentru pârâți P. M. C. și Municipiul C. prin Primar răspunde avocat C. F., în baza împuterniciri avocațiale depuse la fila 109 din volumul I al dosarului, lipsind pârâții C. Județean C. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în acord cu prevederile art.88 și următoarele din codul de procedură civilă din 1865.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.50 din Legea 10/2001, și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă din 1865.
Reprezentantul convențional al reclamantului apreciază că în cauză se impune efectuarea unei expertize contrare de identificare a imobilului în litigiu, având în vedere că dl. expert M. A. S., desemnat inițial, nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță nici prin raportul de expertiză și nici prin răspunsul la obiectiunile formulate la acesta. De asemenea, arată că în răspunsul la obiecțiuni expertul precizează că dacă ar exista diferența de teren de 120 mp, aceasta ar fi în partea vestică, afirmație care este total inadecvată pentru un răspuns dat de un expert cadastrist.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar, având cuvântul asupra cererii formulate de reprezentantul convențional al reclamantului, apreciază că cererea pentru efectuarea unei noi expertize este formulată în termen, însă nu este justificată.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de reprezentantul convențional al reclamantului privind efectuarea unei noi expertize topografice, apreciind că expertiza topografică efectuată în cauză coroborată cu întregul material probator existent la dosar pot conduce la pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C. în prezenta cauză, și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentantul convențional al reclamantului, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește excepția invocată de instanță din oficiu.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar, având cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C., solicită admiterea acesteia.
Instanța ia act de susținerile reprezentanților convenționali ai părților și urmează a se pronunța prin hotărârea finală asupra acestei excepții.
Instanța, prin precizări scrise anterioare, pârâții P. M. C. și Municipiul C. prin Primar au invocat excepția inadmisibilității cererii în raport de . Legii 165/2013, excepție a cărei discutare a fost prorogată.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar solicită a se lua act că nu mai susține această excepție având în vedere apariția deciziei nr.88 a Curții Constituționale.
Instanța ia act de renunțarea pârâților la apărarea pe calea excepției inadmisibilității cererii.
Instanța pune în discuția părților cererea de majorare a onorariului formulată de expertul topograf desemnat în cauză cu suma de 500 lei.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită a se lua act că se opune categoric majorării onorariului achitat inițial, care a fost de 1500 lei, și pe care-l apreciază îndestulător pentru complexitatea lucrării.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței în cea ce privește cererea de majorare a onorariului formulată de expert.
Instanța, deliberând, respinge cererea de majorare a onorariului formulată de dl. expert M. A. S., apreciind-o nefondată în raport de complexitatea lucrării întocmite în cauză.
Întrebați fiind, reprezentanții convenționali ai părților, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai sunt chestiuni prealabile sau excepții de formulat.
Instanța, luând act de susținerile părților, declară terminata cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei, în dezbateri:
Reprezentantul convențional al reclamantului, ca un prim aspect, solicită a se avea în vedere că între timp s-a publicat Decizia nr.88 a Curții Constituționale a României prin care s-a admis excepția neconstituționalității și s-a constat că dispozițiile art.4 teza a II-a din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, ceea ce înseamnă că toate litigiile în materie de legea 10 se vor soluționa potrivit legii care era în vigoare la momentul introducerii cererilor pe rolul instanțelor, astfel că prezenta cerere este introdusă pe Legea nr.247/2005, situație față de care apreciază că această lege îi este aplicabilă. Pe fondul cauzei solicită admiterea cererii, și având în vedere că din probele administrate în cauză a reieșit că terenul nu este liber pentru a fi restituit în natură, solicită acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din legea nr.247/2005. Totodată solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Solicită a se avea în vedere că nu s-a făcut dovada că ar fi persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001. Există practică a Curții de Apel C. prin care este interpretată repunerea în termen prevăzută le Legea 10/2001 ca fiind aplicabilă numai succesorului persoanei de la care s-a preluat abuziv bunul în patrimoniul statului. Din acest punct de vedere reclamantul trebuia să facă dovada că cel puțin teoretic bunul s-a aflat în patrimoniul celui care a înstrăinat către reclamantul D. B., iar cel care a înstrăinat lui D. B. nefiind persoană repusă în termen, prin prisma interpretării date de Curtea de Apel C.. Al doilea aspect pentru care solicită respingerea acțiunii, este faptul că, așa cum s-a demonstrat cu probe, pârâții P. M. C. și Municipiul C. prin Primar nu sunt deținătorii bunului, el făcând parte din patrimoniul public al județului C.. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
În replică, reprezentantul convențional al reclamantului arată că nu a înțeles argumentul cu privire la persoana de la care s-au cumpărat drepturile succesorale nu ar fi fost repusă în termen.
Reprezentantul convențional al pârâților P. M. C. și Municipiul C. prin Primar precizează argumentul ca fiind faptul că persoana de la care s-au cumpărat drepturile succesorale nu a fost repusă în termen, aspect care trebuia rezolvat dat fiind faptul că nu este succesorul imediat al persoanei de la care se pretinde că s-a luat bunul.
Reprezentantul convențional al reclamantului apreciază că acest argument este absolut pe lângă legea 10/2001 și arată că reclamantul în cauză a cumpărat drepturile succesorale de la unicul succesor al deținătorilor dreptului de proprietate în această cauză, astfel a operat o transmisiune de drepturi, în urma căreia D. B. a luat locul lui Frenkian I..
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
În temeiul art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 18.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 18.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 24.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 24.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 30.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 30.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 06.05.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
ROMÂNIA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.8470
.
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA I CIVILĂ
C., . C
-SENTINȚA CIVILĂ NR. 1093
Ședința publică de la 06.05 2014
PREȘEDINTE – V. T.
GREFIER – L. V.
S-a luat in examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales la avocat D. Daon, în C., .. 97, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., C. L. C., M. C. PRIN PRIMAR, și C. JUDEȚEAN C. toți cu sediul în C., ., județul C., și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sectorul 5, ., Municipiul București, reprezentat prin DGFP C., cu sediul în C., . nr.18, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.04.2014, 25.04.2014, 30.04.2014 și 06.05.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 14.08.2012, reclamantul D. B. i-a chemat în judecată pe pârâții P. M. C., Municipiul C. prin Primar, C. L. al M. C. și S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - restituirea în natura a imobilului situat în C., careul nou 120, lotul nou 5, ., județul C., reprezentând teren în suprafață de 120 mp.; în subsidiar, în măsura în care restituirea nu este posibilă, compensarea cu un alt imobil echivalent valoric sau prin acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului; - în cazul în care aceste măsuri reparatorii nu pot fi aplicate, obligarea pârâților să înainteze autorității competente decizia/dispoziția motivată, cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri bănești la nivelul stabilit prin expertiză de evaluare; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că terenul în litigiu s-a aflat în proprietatea exclusivă a autoarei numitei Frenkian I., anume M. S. A..
Se susține că Frenkian I., în calitate de moștenitoare de pe urma numitei R. C., în baza certificatelor de calitate de legatar nr. 3/28.01.2009 și nr.4/13.02.2009, a notificat autoritățile locale în vederea restituirii acestei, cu notificarea nr. 300/14.02.2002 prin intermediul B. D. V. proprietăți.
Se susține că, în mod nejustificat, notificarea nu a fost soluționată până în prezent.
Reclamantul se legitimează procesual activ ca fiind cumpărător al drepturilor succesorale deținute de titulara notificării Frenkian I., după autoarea R. C., în baza unor contracte de vânzare cumpărare succesive.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 10/2001modificată; Norme metodologice de aplicare.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri, în copie: arbore genealogic al familiei Frenkian; notificarea nr. 300/14.02.2002; contract de vânzare drepturi succesorale autentificat sub nr. 228/09.03.2010; certificate de moștenitor și de calitate de legatar.
Pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că, prezenta acțiune este întemeiată pe dreptul comun – art. 480 C.civ., iar după . Legii 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială – Decizia civilă nr. 33/2008 a ICCJ .
Se invocă în cuprinsul întâmpinării și Decizia civilă nr. 27/2011 a ICCJ.
La solicitarea instanței, reclamantul a formulat precizări la obiectul cererii prin care precizează că, în legătură cu imobilul în litigiu, numita Frenkian Braconier I. a formulat notificarea nr. 300/14.02.2002, ce se completează cu precizările la această notificare depuse în termen legal la entitatea deținătoare. În legătură cu amplasamentul terenului de 120 mp, reclamantul a susținut că este cuprins în notificare, ca teren viran fost Solacolu, chiar dacă nu se indică exact adresa – fila 363 vol II.
La data de 21.01.2014 reclamantul a formulat cerere modificatoare a acțiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată a pârâtului C. Județean C. – fila 29 vol. III.
Prin încheiere motivată de ședință din data de 21.03.2013, instanța a soluționat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în sensul respingerii. S-a reținut că argumentele prezentate în susținerea acestei excepții nu vizezază starea de fapt și de drept dedusă judecății în prezenta cauză temeiul juridic al acțiunii fiind Legea 10/2001 și nu dreptul comun – art. 480 C.civ., cum greșit s-a reținut prin întâmpinarea formulată.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat, iar instanța, apreciind pertinente, concludente și utile cauzei a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară, de identificare a imobilului revendicat.
Raportul de expertiză tehnică imobiliară completat cu răspunsul la obiecțiuni, a fost întocmit de către d-nul expert M. A. S..
Pârâții au depus la dosar documentația completă aferentă notificării nr. 300/14.02.2002 formulată de Frenkian Braconier I., dar și cea aferentă notificării nr. 1340/16.07.2001 formulată de numita Stioanovici O., pentru restituirea imobilului situat în mun. C., . bis.
La termenul de judecată din data de 15.04.2014 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, urmând ca în acord cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ. să soluționeze cu prioritate această excepție.
Asupra calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține:
Reclamantul a chemat în judecată pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea acestuia, direct prin prezenta hotărâre, la despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului revendicat, stabilită la nivelul standardelor internaționale de evaluare, în situația in care restituirea în natură sau prin compensare cu alte imobile nu este cu putință.
Problema de drept privitoare la calitatea procesuală a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost analizată și soluționată în cadrul unui recurs în interesul legii, soluționat de către Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 27/2011 publicată în M. Of. nr. 120 din 17 februarie 2012 .
Prin acest mecanism de unificare a practicii judiciare s-a statuat cu titlu obligatoriu pentru instanțe faptul că, în actiunile întemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea statului roman de a acorda despagubiri banesti pentru imobilele preluate in mod abuziv, statul roman nu are calitate procesuala pasiva.
S-a reținut în esență căla momentul sesizarii instantei de judecata, creanta nu poate fi considerata ca fiind suficient stabilita pentru a avea o valoare patrimoniala ocrotita de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.
In aceste circumstanțe, obligarea statului roman la despăgubiri, motivat de faptul ca reclamantul beneficiaza de garantiile oferite de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, nu poate fi primita, din moment ce, la momentul sesizarii instantei, reclamantul nu are un bun si nici o creanta suficient consolidata, de natura a-l face sa se prevaleze de o speranta legitima, in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.
Nici constatarea nefunctionalitatii Fondului “Proprietatea” in cadrul numeroaselor hotarari pronuntate de C.E.D.O. in cauze impotriva Romaniei nu poate atrage calitatea procesuala pasiva a statului in cadrul contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
Procedura in fata Fondului este o procedura executionala, care intervine dupa ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale de Stabilire a Despagubirilor, în prezent Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau hotararea instantei, iar rolul statului, in respectarea dispozitiilor art. 6 din Conventie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, este acela de a-si construi un mecanism apt sa asigure in mod eficient si la timp executarea hotararilor judecatoresti prin care se consacra drepturi civile persoanelor fizice, acest rol neputand fi cenzurat pe calea contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
În baza considerentelor expuse și în raport de dispozițiile art. 3307 alin.4 C.pr.civ. instanța va constata lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și va dispune respingerea cererii formulată de reclamantul D. B. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul D. B., în calitate de succesor cu titlu particular al numitei Frenkian Braconier I., pentru drepturile succesorale de pe urma autorilor R. C. și Frenkian Aram, în baza unor contracte de vânzare cumpărare succesive de drepturi succesorale, se substituie în drepturile vânzătoarei și solicită restituirea unui teren în suprafață de 120 mp situat în mun. C., careul nou 120, lotul nou 5, ., județul C., despre care susține că a fost preluat abuziv de către stat în perioada regimului comunist, din proprietatea numitei A. S. M..
Reclamantul susține că numita Frenkian Braconier I. a declanșat procedura specială reglementată de Legea 10/2001, privind restituirea acestui imobil, prin formularea notificării nr. 300/14.02.2002 completată cu precizările la această notificare, în care a fost precizat expres și acest imobil.
La dosarul cauzei, pârâții au depus documentația completă aferentă acestei notificări, din analiza căreia instanța reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.300/14.02.2002 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V., numita Frenkian Braconier I. a solicitat aplicarea măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 pentru mai multe imobile situate în mun. C., fără însă a indica și imobilul în litigiu situat pe ..
S-a solicitat expres prin această notificare restituirea imobilelor din ., ., .. 2 și 4 casa și teren.
În fața instanței și prin precizări scrise, reclamantul a susținut că imobilul în litigiu, amplasat în careul nou 120, lotul nou 5, ., C., a fost revendicat de la unitatea deținătoare prin precizarea la notificare, ce face corp comun cu aceasta – înscris ce se regăsește în documentația depusă de pârâtă, chiar dacă nu poartă un număr de înregistrare, fiind depus la dosar la fila 70 vol. I. Susține că, se regăsește în această precizare la notificare sub denumirea de teren viran fost Solacolu, fără alte date de identificare.
Altfel spus, reclamantul susține că terenul viran fost Solacolu pentru care autoarea sa a formulat notificare, este unul și același imobil, cu terenul în suprafață de 120 mp, ce face obiectul prezentei cereri, situat în C., careul nou 120, lotul nou 5, ., județul C..
Se susține, de asemenea, că acest teren a fost atribuit în proprietatea numitei A. Araxi M. prin actul de partaj voluntar din 1932, prin care au fost partajate bunurile imobile ce au aparținut lui Missak Frenkian. Acest înscris probator a fost depus la dosarul cauzei – fila filele 64 – 66 vol I.
Numita Frenkian I., titulară a notificării, ale cărei drepturi au fost preluate convențional de către reclamantul din prezenta cauză, s-a declarat unica moștenitoare a adevăratului proprietar A. Araxi M., dovedind cu înscrisuri această calitate.
În raport de aspectele semnalate, se impune ca printr-o analiză temeinică a probelor administrate să se lămurească două aspecte esențiale, în soluționarea prezentei acțiuni în restituirea unui imobil în condițiile Legii 10/2001.
Sub un prim aspect, instanța trebuie să cerceteze și să stabilească dacă în cauză există identitate între imobilul solicitat prin notificarea nr. 300/14.01.2002 de către numita Frenkian Braconier I. ca fiind terenul viran fost Solacolu și terenul în suprafață de 120 mp situat în mun.C., careul nou 120, lotul nou 5, ., ce face obiectul prezentului litigiu.
Numai după lămurirea acestui aspect se poate stabili dacă, în privința imobilului în litigiu s-a formulat notificare în condițiile Legii 10/2001 și dacă contractul de partaj din 1932 dovedește sau nu dreptul de proprietate al numitei A. Araxi M., asupra acestui teren viran de 120 mp situat în ..
Tribunalul constată însă că probele administrate în cauză nu susțin o astfel de identitate între imobile, ci, în realitate, cele două imobile au o individualitate proprie și situații juridice distincte.
Potrivit relațiilor furnizate unității deținătoare, dar și instanței de judecată de către Primăria M. C. – Direcția patrimoniu, în cuprinsul mai multor adrese, rezultă fără nici un echivoc că, în conformitate cu planul cadastral al orașului C., întocmit între anii 1936 – 1938, terenul situat în careul nou 120, lotul nou 5 a figurat ca ,, teren viran” fără a se identifica proprietarul – fila 41 vol.I.
SPIT C., în cuprinsul adresei nr._/2012 precizează că nu deține date în legătură cu acest imobil, anterioare anului 1950 – fila 40 vol I., ceea ce conduce la aceeași concluzie, anume faptul că era un teren fără stăpân, pentru care nu se plăteau impozite și taxe.
Înscrisurile administrate în cauză emise de autoritatea locală, dovedesc fără niciun echivoc că în planul cadastral al orașului C. întocmit între anii 1936 – 1938 și Registrul de Proprietăți al vremii figurau distinct următoarele imobile: Careul nou 120; lotul nou 4 situat în . aflat în proprietatea numitei M. S. A.; careul nou 120, lotul nou nr.5 situat în . - teren viran fără proprietar identificat și careul nou 120, lotul nou nr. 6 situat în . bis aflat în proprietatea C-dor S. C.
Din analiza anexei decretului de expropriere rezultă că la poziția 138, pentru imobilul în litigiu situat în ., nu se indică numele posesorului, ci doar că este vorba de un teren viran al cărui posesor nu a putut fi identificat. Nu se poate deduce că ar aparține numitei S. M. A. întrucât nu sunt date care să susțină o astfel de concluzie.
Titlul de proprietate prezentat de reclamant în susținerea calității sale de persoană îndreptățită ( actul de partaj voluntar din 1932) face dovada faptului că autoarea M. S. A., a cărei unică moștenitoare este titulara notificării Frenkian Braconier I. deținea în proprietate exclusiv imobilul situat în ., careul nou 120; lotul nou 4., compus din construcție ( antresol, parter și etaj) precum și terenul viran fost Solacolu.
Se reține astfel că terenul viran fost Solacolu și construcțiile descrise compun un singur imobil situat în situat în ., careul nou 120; lotul nou 4., nefiind dovedit faptul că acest teren are o individualitate proprie și ar viza imobilul din . lotul nou nr. 5.
Prin notificarea nr. 300/2002 formulată de Frenkian Braconier I. s-a solicitat restituirea acestui imobil preluat abuziv, fără a se putea reține că această notificare ar fi vizat și imobilul din .., total distinct de cel solicitat, titlul de proprietate exhibat neputând fi extins și la acest imobil.
Faptul că notificarea formulată de Frenkian Braconier I. vizează numai imobilul din ., în care este inclus și terenul viran fost Solacolu, rezultă fără niciun dubiu din cuprinsul sentinței civile nr. 2116/22.12.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ . Prin cererea ce a făcut obiectul acestui litigiu, reclamanta Frenkian Braconier I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art.3 din Legea 10/2001 și să oblige pârâții Municipiul C. prin Primar și Județul C. prin C. Județean C. la restituirea în natură a imobilului construcție D+P+E și teren viran Solacolu, situat în C. .. – filele 142 – 144.
Se observă de altfel că, relațiile cuprinse în adresa nr._/14.04.2006 emisă de Primăria M. C. – Direcția Patrimoniu, privind situația juridică a imobilului în litigiu, în sensul că s-ar fi aflat tot în proprietatea numitei S. M. A., nu se coroborează cu probele administrate în cauză, urmând a fi înlăturată – fila 8 vol I.
Prin adrese ulterioare, aceeași instituție prezintă o altă situație juridică a terenului în litigiu, astfel cum a fost reținută și de instanță, ceea ce conduce la concluzia că relațiile comunicate în anul 2006, cuprind o eroare în privința posesorului terenului ce face obiectului prezentului litigiu.
Prin adresa nr._/05.12.2012 emisă de Primăria C. s-a comunicat instanței că numerotarea stradală în cazul străzii O. nu a suferit modificări, loturile păstrându-și individualitatea și numerotarea stradală până în prezent.
Prin coroborarea probelor administrate și analizate în precedent, instanța reține în cauză, că autoarea reclamantului, Frenkian Braconier I., nu a formulat notificare și nu a declanșat procedura specială administrativă de restituire a imobilului în litigiu, despre care se pretinde că a fost preluat abuziv de către stat în perioada regimului comunist, din patrimoniul mătușii sale Araxi S. M. A., nu a formulat nicio notificare cu privire la acest imobil în termenul stabilit de art.21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și prelungit ulterior prin OUG nr.109/2001 și prin Legea nr. 145/2001.
Conform art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, persoana îndreptățită are obligația să notifice persoana juridică deținătoare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Termenul pentru înregistrarea notificării se calculează începând cu data de 14 februarie 2001, expirând la data de 14 februarie 2002, fiind prelungit ulterior prin OUG nr.109/2001 și prin Legea nr. 145/2001. Art.22 alin.(5) din lege prevede că nerespectarea termenului atrage „pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent”, acest termen este de decădere, sancțiunea netransmiterii în termen a notificării fiind pierderea posibilității persoanei îndreptățite de a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe calea acțiunii în justiție
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, reținând că în cauză nu s-a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 pentru imobilul ce se solicită a fi restituit și nici nu s-a dovedit că s-a aflat în patrimoniul autoarei S. M. A., instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligat reclamantul către pârâții P. M. C., C. L. C. și Municipiul C. prin Primar la plata sumei de 675,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sectorul 5, ., Municipiul București, reprezentat prin DGFP C., cu sediul în C., . nr.18, județul C.
Respinge acțiunea formulă de reclamantul D. B. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales la avocat D. Daon, în C., .. 97, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., C. L. C., M. C. PRIN PRIMAR, și C. JUDEȚEAN C. toți cu sediul în C., ., județul C., ca nefondată.
Obligă reclamantul către pârâții P. M. C., C. L. C. și Municipiul C. prin Primar la plata sumei de 675,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
In concediu de odihna, pentru care
semnează conform art.261al.2C.pr.civ.
Grefier șef,
L. G.
Red.jud. – V.T.
2 ex. /06.08.2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 06-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Legea 10/2001. Sentința nr. 837/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
