Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 795/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 26825/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 795
Ședința publică din 07 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
JUDECĂTOR - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții pârâți A. Ș. și A. V., cu domiciliul în C., ., nr. 1B, ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.11.213, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S., cu domiciliul ales în C., ., județul C., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală – pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2014 și 07 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată că prin sentința civilă nr._/12.11.213, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâta U. D..
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de_ lei cu titlul de daune-interese reprezentând clauza penală asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și îngrijire autentificat sub nr. 3441/24.11.2010 de BNP V. F..
Pârâta a fost obligată la plata către stat a sumei de 1075,20 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 24.11.2010 reclamanta a încheiat cu A. O., autoarea pârâtei, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3341 la Biroul Notarului Public F. V., prin care autoarea pârâtei, în calitate de promitentă-vânzătoare, iar reclamanta, în calitate de promitentă-cumpărătoare, se obligă, prima să vândă iar cealaltă să cumpere, terenul având suprafața de 200 m.p. situat în Municipiul C., .. 18, jud. C., din care pârâtul a primit ca avans suma de 4000 Euro, urmând ca diferența de_ Euro să fie achitată prin întreținere și îngrijire.
Totodată, potrivit antecontractului încheiat de părți, până la data de 31.01.2011, pârâtul avea obligația de a pregăti actele necesare vânzării, urmând ca până la această dată, să se prezinte la notarul public pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, stipulându-se totodată că data la care reclamanta urma a presta întreținere era 24.11.2010.
Întrucât pârâtul nu și-a respectat obligația asumată prin antecontract referitoare la încheierea actului în formă autentică până la data stabilită de părți, reclamanta, printr-o notificare trimisă prin executor judecătoresc, a solicitat acestuia să se prezinte la data de 17.10.2011 la BNP V. F., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă pârâtul nu a dat curs acestei notificări, fapt ce rezultă din încheierea de certificare de fapte nr. 4822/17.10.2011 aflata la fila 8, dosar.
Potrivit art. 1020 Codul Civil ,, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz când una dintre părți nu-si îndeplinește angajamentul sau,,
În speță, ne aflăm în prezența unui antecontract, căruia îi sunt aplicabile regulile din materia convențiilor sinalagmatice, care a dat naștere la obligații reciproce în sarcina ambelor părți.
Autoarea pârâtei avea obligația de a obține toate înscrisurile necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, până la data convenită de părți, respectiv 31.01.2011, în momentul autentificării vânzării.
Potrivit art. 1021 Codul Civil ,,partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese”.
Prin urmare, rezoluțiunea apare ca un efect specific al convențiilor sinalagmatice, fiind o sancțiune a neexecutării culpabile a antecontractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia si repunerea părților în situația anterioară, cu posibilitatea obligării părții în culpă la plata de daune interese.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea si interdependenta obligațiilor reciproce, fiecare dintre obligațiile reciproce fiind cauza juridică a celeilalte.
Pentru a fi admisibilă rezoluțiunea judiciară, se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: existenta unui contract sau antecontract, una din părți sa nu își fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea sa fi fost imputabila părții care nu si-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate sa fi fost pus in întârziere în condițiile prevăzute de lege.
În speță, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Codul Civil, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune rezoluțiunea.
Astfel, reclamantul deși a solicitat autoarei pârâtei să se prezinte la data de 31.01.2011 la BNP F. V., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, acesta nu a dat curs notificării, fapt ce rezultă din încheierea de certificare de fapte nr. 4822/17.10.2011 încheiată la același notar public.
La data de 05.11.2011 a decedat numita A. O., conform certificatului de moștenitor nr.199/20.12.2011 emis de B.N.P.A. M. Tuscali și D. Pitu, pârâta U. D. a dobândit întreaga masă succesorală.
In genere, pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, obligațiile sale cu caracter patrimonial, care nu se sting la moartea sa și care decurg din contracte, delicte, cvasi-delicte, precum și sarcinile succesiunii.
Prin urmare, pasivul succesoral cuprinde datoriile defunctului, iar nu ale moștenitorilor, chiar dacă în pasivul succesoral notarul public nu a consemnat obligația moștenitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică.
Totodată, instanța de fond a reținut că pârâta nu a dovedit existența vreunei situații de fapt din care să rezulte că ar fi fost împiedicate, din motive independente de voința lor, să se prezinte la notarul public si sa încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, apreciind că nu poate fi invocată propria culpă drept motiv de netemeinicie a cererii reclamantei.
În plus, nu s-a tins a se dovedi de către pârâtă că, la momentul întocmirii actului, consimțământul defunctei să fi fost viciat, ci doar că defuncta nu a înțeles obligațiile stabilite în sarcina sa în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Așadar, instanța de fond a reținut, din probatoriul administrat, respectiv actul întocmit și declarațiile martorilor M. E. și A. L. C., că defuncta a mers însoțită la biroul notarului public în vederea încheierii antecontractului, vârsta înaintată nereprezentând o cauză exoneratoare de răspundere în raport de obligațiile contractuale asumate și nu rezultă că voința defunctei a fost alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat.
Art.1298 Codul Civil dispune că, „Dacă vinderea nu s-a executat prin culpa uneia din părțile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii”, precum în speța de față.
Clauza cu privire la nerestituirea avansului în caz de neexecutare are, așadar o bază legală.
Așa fiind, instanța de fond, reținând faptul că reclamanta a făcut dovada culpei pârâtei în neexecutarea obligației asumate prin antecontract, a dat eficiență clauzei prevăzute de art. 1298 Codul Civil a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de_ lei, adică dublul avansului primit de defunctă la momentul încheierii antecontractului.
Față de prevederile art. 274 codul de procedură civilă având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, a fost obligată la plata către Statul Român a sumei de 1075,20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs moștenitorii pârâtei defuncte U. Dominica, recurenții A. V. și A. Ș., care au criticat-o pe nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod eronat instanța de fond a reținut că regimul juridic al contractului încheiat între intimata reclamantă și defuncta A. O. este acela specific unui contract de vânzare-cumpărare, deși părțile au încheiat un contract de întreținere, în cadrul căruia cea mai mare parte din prețul imobilului o reprezenta întreținerea care urma să fie asigurată defunctei.
Din această perspectivă, cum obligația principală era prestarea întreținerii, instanța de fond trebuia să dispună restituirea avansului, iar nu a dublului acestui avans.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a realizat o analiza sumară a condițiilor rezoluțiunii, fără a reține argumentele care rezultă din materialul probator administrat în cauză.
Se susține că defuncta promitentă vânzătoare, persoană în vârstă de 88 de ani, nu a avut reprezentarea consecințelor actului juridic pe care l-a încheiat și că din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu s-ar fi putut ocupa singură și în timp util, de obligațiile pe care și le-a asumat prin antecontractul litigios, anume de a partaja terenul, de a efectua documentația cadastrală și formalitățile de intabulare etc, fiind previzibil faptul că aceasta nu își va îndeplini obligațiile asumate.
Deoarece intimata reclamantă nu i-a oferit defunctei A. O. sprijinul pentru realizarea formalităților necesare pentru încheierea acului autentic, în condițiile în care fiica defunctei promitente vânzătoare nu cunoștea despre existența convenției, în mod evident vârsta de 88 de ani a promitentei vânzătoare a constituit un obstacol în calea realizării obligațiilor asumate convențional.
Legal citată, intimata reclamantă C. S. și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Recursul este fondat.
Raportul juridic litigios și dedus judecății își are sorgintea în antecontractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și îngrijire autentificat sub nr.3441/24.11.2010 la Biroul Notarului Public V. F., prin intermediul căruia promitenta vânzătoare A. O. a înstrăinat către promitenta cumpărătoare dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp, situat în Municipiul C., ..18, județul C., pentru prețul de_ euro, din care a fost achitată suma de 4000 euro cu titlu de avans, iar diferența de_ euro, urmând a fi achitată prin întreținere și îngrijire.
În acest antecontract s-a menționat clauza potrivit căreia „în cazul în care din motive independente de voința părților, nu se va perfecta vânzarea, părțile vor fi repuse în situația anterioară, fără alte formalități”.
Obligațiile corelative asumate de către părți sunt cele specifice antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, respectiv obligația de a face, de a întocmi contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere în formă autentică, în sarcina promitentei vânzătoare, defuncta A. O. și obligația de plată a sumei de 4000 euro, reprezentând avans, la care se adaugă obligația de face, respectiv de a asigura întreținerea, care îi incumbă promitentei cumpărătoare, C. S..
Valorificarea art.1298 din Codul Civil nu este posibilă, deoarece această normă juridică reglementează însuși contractul de vânzare-cumpărare, iar în cauză părțile nu au încheiat un astfel de contract, ci un antecontract, o promisiune de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, care creionează condițiile în care urma a se realiza transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp, situat în Municipiul C., ..18.
Prin urmare, apreciind că în mod judicios instanța de fond a reținut îndeplinite condițiile de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3441/24.11.2010 la Biroul Notarului Public V. F., incidente fiind art.1020 din Codul Civil și art.1021 din Codul Civil, consecința firească este repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului, care presupune rămânerea imobilului în proprietatea moștenitorilor defunctei A. O., respectiv a recurenților A. V. și A. Ș., cu consecința obligării acestora la restituirea avansului în cuantum de 4000 euro, încasat de către defunctă de la intimata reclamantă C. S..
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința civilă recurată, în sensul că se va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâții A. V. și A. Ș. și vor fi obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 4000 euro, în echivalent în lei la data efectuării plății.
În temeiul art.18 din OG nr.8/2008 obligă pârâții către stat la plata sumei de 537,6 lei reprezentând cota de ½ din taxa de timbru datorată de către reclamanta C. S. și pentru care aceasta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de obligația de plată a taxei de timbru.
În temeiul art.19 alin.1 din OG nr.8/2008, diferența de 537,6 lei, reprezentând cota de ½ din taxa de timbru datorată de către reclamanta C. S., rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenții pârâți A. Ș. și A. V., cu domiciliul în C., ., nr. 1B, ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.11.213, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. S., cu domiciliul ales în C., ., județul C..
Modifică în tot sentința civilă nr._/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâții A. Ș. și A. V..
Obligă pârâții către reclamantă la plata sumei de 4000 euro în echivalent în lei la data efectuării plății.
Obligă pârâții către stat la plata sumei de 537,6 lei reprezentând cota de 1/2 din taxa de timbru datorată de către reclamantă și pentru care aceasta a beneficiat de ajutor judiciar sub forma scutirii.
Diferența de 537,6 lei reprezentând cota de 1/2 din taxa de timbru datorată de reclamantă, rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
V. T. B. M. C. M. P.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - M.Timoașcă
Red.jud.recurs- C.M.P.
2 ex./10.02.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 837/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Validare poprire. Decizia nr. 539/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
