Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 23-06-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 14214/245/2009*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 11 iunie 2014
PREȘEDINTE - M. C. M.
JUDECĂTOR - C. E.
GREFIER - R. E.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate reclamanta A. D. C., cu domiciliul în Iași, . nr.35A și pârâtul D. G. M., cu domiciliul în Iași, ., . civile nr._/20.12.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă A. D. C. personal, lipsă fiind apelantul pârât D. G. M..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Față de lipsa apelantului pârât, apelanta reclamantă solicită a se lua act că nu înțelege să mai susțină tranzacția intervenită între părți. Astăzi, consideră că, prin încheierea tranzacției, pârâtul apelant a încercat tergiversarea soluționării dosarului.
Totodată, partea învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, solicitând amânarea pronunțării, pentru a depune note de concluzii.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelurilor de față.
Având cuvântul, apelanta reclamantă A. D. C. solicită admiterea apelului său, pentru motivele invocate în scris, cu obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la apelul formulat de pârât, pune concluzii de respingere, pentru motivele pe care le va dezvolta pe calea concluziilor scrise
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra apelurilor la data de 18 iunie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. C. E.
GREFIER,
R. E.
Astăzi, 18 iunie 2014,
Același complet, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra apelurilor la data de 23 iunie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. C. E.
GREFIER,
R. E.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.480
Ședința publică din data de 23 iunie 2014
PREȘEDINTE - M. C. M.
JUDECĂTOR - C. E.
GREFIER - R. E.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate reclamanta A. D. C., cu domiciliul în Iași, . nr.35A și pârâtul D. G. M., cu domiciliul în Iași, ., . civile nr._/20.12.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii la dosar, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18 iunie 2014 și 23 iunie 2014, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata:
I. Prin sentința civila nr._/20.02.2013, Judecătoria C. a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. D. C., în contradictoriu cu pârâtul D. G. M..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de D. G. M. în contradictoriu cu A. D. C..
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: imobilul - construcție, edificată pe terenul situat în sat Valea Adâncă, ., ., și bunurile mobile, identificate prin raportul de expertiză efectuat de exp. M. G..
A constatat caracterul de bun propriu al pârâtului cu privire la terenul în suprafață de 625 mp, situat în sat Valea Adâncă, ., ..
A respins cererea de includere în pasivul comunitar a datoriilor rezultate din contractele încheiate de pârât în timpul căsătoriei ca neîntemeiată.
A constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 253.630,4 lei.
A constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
A dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea în natură a întregii mase partajabile către pârâtul D. G. M..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 126.815,2 lei, cu titlu de sultă.
A admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dispunând compensarea în parte a cheltuielilor efectuate de părți și obligând reclamanta la plata către pârât a sumei de 34,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de majorare a onorariul de expert tehnic imobiliar și a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 700 lei în favoarea exp. Steinbach Sevilla.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 12.06.2009, reclamanta A. D. C. a chemat în judecată pe pârâtul D. G. M. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv o casă de locuit situată în ..245, ., un autoturism marca L., un autoturism marca Matiz și bunurile mobile reprezentând mobilier și electrocasnice ce se află în imobil.
În motivarea în fapt a cererii de partaj, se arată în esență că părțile au dobândit bunurile menționate în timpul căsătoriei, căsătorie desfăcută la data de 21.11.2008. Reclamanta solicită constatarea unei cote de contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Pârâtul, legal citat, a depus la data de 07.06.2010 întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea unui cote de contribuție majoritare, de 75%, la dobândirea bunului imobil și a unei cote de 60% la dobândirea bunurilor mobile. Cu privire la autoturisme s-a arătat că acestea aparțin ., al cărei unic asociat și administrator este tatăl pârâtului. Pe cale reconvențională, s-a solicitat includerea în masă a contractelor de credit încheiate în timpul căsătoriei cu Europe Bank, BRD Iași, precum și a unui card de consum, toate în valoare totală de aprox.34.000 euro. Cu privire la teren, pârâtul a solicitat ca acesta să nu fie inclus în masa partajabilă, nefiind un bun comun.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor și a formulat precizări cu privire la compunerea masei bunurilor de împărțit, în sensul că aceasta este formată din teren în suprafață de 625 mp, casă de locuit, bunuri mobile constând în mobilier și electrocasnice, bunuri de design interior și dreptul de creanță reprezentând 50% din valoarea autoturismelor Dacia L. și Matiz. Ca modalitate de partajare reclamanta a solicitat atribuirea în natură a mobilierului din camera copilului, calculatorul, LCD și sistemul Home Cinema.
Prin încheierea din data de 09.05.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria C., cu păstrarea actelor de procedură efectuate până la acel moment.
La data de 06.10.2011, reclamantul a depus precizări la cererea reconvențională prin care a indicat cota unică de contribuție la dobândirea bunurilor comune, respectiv 75% și a solicitat excluderea din masă a terenului.
Prin încheierea din data de 10.11.2011 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr._/245/2011. Cauza a fost repusă pe rol la data de 23.05.2013.
Prin precizările formulate la data de 18.06.2013, pârâtul a arătat că solicită constatarea unei cote de contribuție de 100% la dobândirea imobilului teren, de 75% cu privire la casă și de 50% cu privire la bunurile mobile. Referitor la datoriile căsniciei s-a menționat că acestea rezultă din contractul de credit nr.NPFG 382/_ din data de 11.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 14.601 euro, contractul nr._/08.03.2006 încheiat cu BRD pentru suma de 27.000 lei, contract card de credit nr._/30.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 5000 lei și împrumut tip CAR încheiat cu MAI.
Pârâtul a depus obiecțiuni la expertiza de evaluare bunuri mobile, la care ulterior a renunțat, astfel cum s-a consemnat în încheierea din data de 20.06.2013. Prin aceeași încheiere s-a reținut că pârâtul a solicitat totodată atribuirea tuturor bunurilor mobile către reclamantă.
La același termen, pârâtul a formulat precizări corespunzătoare cu privire la masa bunurilor de partaj, prin care a arătat că la dobândirea terenului reclamanta nu a avut nicio contribuție, întregul preț fiind achitat de părinții pârâtului, iar pentru construcție și bunurile mobile este de acord cu împărțirea acestora în cote egale.
De asemenea prin aceeași încheiere, instanța a luat act că reclamanta nu mai solicită un drept de creanță cu privire la cele două autoturisme.
Prin încheierea din data de 22.08.2013, instanța a încuviințat probele cu privire la cererea reconvențională, respectiv înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială, dispunând din oficiu efectuarea unei expertize contabile. Referitor la această ultimă probă dispus din oficiu, instanța a constatat imposibilitatea de administrare prin prisma refuzului pârâtului de a depune onorariul de expertiză, motivat de lipsa resurselor financiare și de îndoiala părții asupra utilității probei.
Prin încheierea din data de 17.10.2013, instanța a dispus suplimentarea probei testimoniale cu privire la cererea principală și cererea reconvențională.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților (filele 329-334 vol.II), proba testimonială cu martorii B. N., P. D. și G. M. (filele 341-342, 362 vol.II), expertiza de evaluare bunuri mobile raportul fiind întocmit de exp. M. G. (filele 43-51 vol.I) și expertiza tehnică imobiliară, lucrarea fiind efectuată de exp. Steinbach Sevilla (filele 190-215 vol.I și filele 311-312 vol.II).
Analizând acțiunea dedusă judecății, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a nreținut:
Reclamanta D. D. C. și pârâtul D. G. M. s-au căsătorit la data de 05.10.2002, iar căsătoria a fost desfăcută în mod irevocabil prin sentința civilă nr.105/21.11.2008 a Judecătoriei Iași.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2913/07.07.2004, P. Ghe. D. a vândut în indiviziune și în cote egale către D. M. C. și D. G. M. suprafața de teren de 1250 mp, situat în ..
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.170/2005, părțile au ieșit din indiviziune, iar soții D. G. M. și D. D. C. au preluat în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 625 mp, (2708/13/2/4-2708/13/3/3).
În baza autorizației de construire nr.296/08.12.2006, pe terenul mai sus menționat a fost edificată o construcție, cu suprafață construită de 130,2 mp și suprafață utilă de 108 mp. Conform adresei aflate la fila 272 dosar, vol.II, adresa actuală a imobilului este pe ., .. M., jud. Iași.
În timpul căsătoriei părților au mai fost achiziționate și bunuri mobile, reprezentând mobilier pentru locuința familiei și aparatele electrocasnice, enumerate în cuprinsul precizărilor aflate la fila 35 (dosar Jud. Iași): colțar de piele și masă fantezie, pat matrimonial, șifonier, garnitură de bucătărie, camera copilului, calculator, LCD, combină frigorifică, aragaz, cuptor cu microunde, aspirator, sistem Home Cinema, perdele, draperii, covoare, lenjerii, cuverturi.
Examinând înscrisurile ce constituie titlu de proprietate al părților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, instanța a constatat că deși bunurile enumerate mai sus au fost dobândite în timpul căsătoriei, se impune a se analiza compunerea masei în funcție de susținerile părților și probatoriile administrate în cauză pentru a se determina în concret caracterul de bunuri comune.
În acest sens, instanța s-a pornit de la prezumția instituită de dispozițiile art. 30 alin. (1) din Codul familiei „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”.
Cu privire la construcție și bunurile mobile, instanța a constatat că, în final, poziția procesuală exprimată de pârât este în sensul constatării unei cote de contribuție de 50% la dobândirea acestor bunuri de către soți, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă.
Prin urmare, aceste bunuri, urmează a fi incluse în masa partajabilă.
Cu privire la teren, instanța a apreciat că acesta are caracter de bun propriu al pârâtului, prin prisma prevederilor art.31 lit.b C.fam. Astfel, instanța a avut în vedere declarația vânzătorului P. D., aflată la fila 449 dosar, privind proveniența sumei achitate ca preț, conform căreia banii au provenit de la tatăl pârâtului.
Totodată, instanța a reținut, din planșele foto depuse la dosar, privind cabana existentă pe teren, coroborat cu declarația martorului G., că anterior edificării construcției ce constituie bun comun, pe acest teren a fost construită o cabană din lemn, folosită de către familia pârâtului.
În același sens, pe cale de prezumții simple ce decurg din aspectele de fapt constatate anterior și din împrejurarea că pentru teren a fost instituit un drept de uzufruct în favoarea părinților pârâtului, instanța a apreciat că părinții pârâtului au fost procuratori de fonduri în ceea ce privește prețul achitat pentru dobândirea terenului.
Potrivit art.31 lit. b din Codul familiei nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, prin legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Prin urmare, dacă la dobândirea unui bun au contribuit părinții unui soț, această contribuție nu poate fi socotită decât ca o donație făcută în favoarea exclusivă a copilului lor, dacă nu se arată expres că s-a înțeles gratificarea ambilor soți.
În cazul concret se constată că prețul achitat pentru teren provenea de la tatăl pârâtului, această sumă de bani fiind în realitate o adevărată donație făcută acestuia. Ca atare atunci când o donație primită în timpul căsătoriei de unul dintre soți de la membrii familiei sale nu este făcută în mod expres pentru ambii soți, există prezumția simplă că ea constituie bun propriu al soțului rudă cu donatorul.
Această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către reclamantă, care nu a dovedit că părinții pârâtului au înțeles să gratifice cu această sumă pe ambii soți, depozițiile martorilor audiați nefiind relevante în acest sens.
Prin urmare, coroborând toate aceste aspecte, instanța a constatat că terenul în suprafață de 625 mp situat în .. M., jud. Iași este bun propriu al pârâtului și nu face parte din masa partajabilă.
Privitor la datoriile comune, prin cererea reconvențională s-a solicitat includerea în masă și a datoriilor comune ale soților, rezultate din contractul de credit nr.NPFG 382/_ din data de 11.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 14.601 euro, contractul nr._/08.03.2006 încheiat cu BRD pentru suma de 27.000 lei, contract card de credit nr._/30.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 5000 lei și împrumut tip CAR încheiat cu MAI.
Conform dispozițiilor art.32 C.fam., datoriile comune ale soților au caracter de excepție, fiind aplicabilă regula de interpretare logică exceptio est strictissimae interpretationis. Astfel, au caracter de datorie comună: cheltuielile făcute cu administrarea bunurilor comune, obligațiile asumate de către soți împreună, obligațiile asumate de unul dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei și obligația de a repara prejudiciul cauzat prin însușirea ilicită a unor bunuri proprietate publică.
Prin urmare, în cazul de față, în măsura în care nu se dovedește că o obligație asumată în mod personal privește îndeplinirea unei nevoi obișnuite a căsătoriei, aceasta nu are caracter de datorie comună.
Sarcina probei în procesul civil revine celui care face o afirmație, conform prevederilor art.1169 C.civ., iar declarația martorului G., audiat la propunerea pârâtului în susținerea cererii reconvenționale, este nerelevantă sub acest aspect. Acesta nu a putut indica în concret sumele de bani împrumutate și modul în care acestea au fost folosite efectiv, declarațiile sale fiind indirecte, bazate pe informații oferite de părinții pârâtului.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că pârâtul nu a răsturnat prezumția instituită de prevederile art.32 C.fam., astfel încât datoriile rezultate din contractele încheiate în nume propriu în timpul căsătoriei sunt datorii personale ale pârâtului reconvenient.
Cât privește cota de contribuție a părților, instanța a reținut că pentru bunurile ce fac parte din masa partajabilă nu există o contestație formulată de părți, prin urmare, instanța a stabilit că părțile au avut o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la valoarea masei partajabile, instanța a constatat că valoarea de circulație a construcției este de 49.320 euro (echivalent în lei 220.460,4 lei, la cursul de la data pronunțării de 4,47 lei pentru 1 euro), rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză, la care se adaugă valoarea finisajelor - 5500 lei, instalațiilor - 3200 lei și utilităților - 6600 lei, evaluate în cadrul răspunsului la obiecțiuni.
În acest sens, instanța a reținut că imobilul a beneficiat la data desfacerii căsătoriei soților de finisaje, instalații și racorduri, aceste aspecte fiind rezultate din coroborarea materialului probator. Astfel, din răspunsul comunicat de EON Energie Romania SA rezultă că au existat contracte de furnizare a energiei electrice și gaz pentru acest imobil, pe numele pârâtului (fila 311).
De asemenea din planșele fotografice aflate la filele 336-340 rezultă existența instalațiilor (calorifere, țevi) și a finisajelor în perioada 2006-2007, aspect confirmat și de declarația martorei P. D..
Chiar dacă în prezent bunul nu beneficiază de aceste îmbunătățiri, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat, fiind scos parchetul, demontate caloriferele și centrala termică, iar camerele dezafectate, această situație nu poate fi imputată reclamantei, întrucât imobilul a rămas în stăpânirea pârâtului de la data separației în fapt și până în prezent. De asemenea, nu se poate accepta scăderea valorii imobilului pentru lipsa acestor finisaje, racorduri sau instalații, întrucât s-ar aduce atingere principiului conform căruia nimeni nu se poate folosi de propria fapta culpabilă pentru a obține un drept (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Bunurile mobile recunoscute de către pârât ca fiind comune nu au fost identificate prin expertiza de evaluare, valoarea acestora fiind stabilită în raport de prețul mediu pe piață și gradul de uzură în funcție de data dobândirii, la suma totală de 17.870 lei.
Prin urmare, instanța a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 253.630,4 lei.
Raportând cotele de contribuție recunoscute părților la valoarea totală a masei partajabile, instanța a constatat că, la dobândirea bunurilor, reclamanta are o cotă de contributie de 50% în valoare de 126.815,2 lei, iar pârâtul de asemenea.
Procedând la sistarea stării de codevălmășie, în funcție de criteriile prevăzute de art. 6739 din Codul de procedură civilă, și având în vedere cota de contribuție stabilită, instanța a dispus atribuirea tuturor bunurilor către pârât, cu consecința obligării sale la plata sultei în valoare de 126.815,2 lei către reclamantă.
În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că terenul pe care este edificată construcția aparține pârâtului, iar bunurile care mobilează și utilează acest imobil sunt destinate unei folosințe normale a bunului pentru care au fost concepute (mobilier, obiecte de design interior). Cu privire la electrocasnice și electronice, instanța a constatat că acestea sunt folosite de peste 5 ani de către pârât singur, iar raportat la criteriul folosinței actuale este echitabil ca acestea să fie atribuite în natură pârâtului. Cu privire la bunurile din camera copilului pe care le solicită reclamanta a-i fi atribuite în natură, instanța a constatat din planșele foto efectuate de exp. imobiliar că în afara unui pat și dulap dezafectate nu există alte bunuri care ar servi intereselor minorului la acest moment. Prin urmare, instanța a apreciat că echivalentul valoric al acestor bunuri este mult mai în măsură să satisfacă interesele minorului la momentul actual.
Prin urmare, pentru egalizarea loturilor, în temeiul dispozițiilor art.742 C.civ. coroborate cu art.673/10 alin.4 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 126.815,2 lei, cu titlu de sultă.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul dispozițiilor art.276 C.proc.civ., instanța a dispus acordarea în parte a cheltuielilor de judecată și compensarea acestora în parte. Astfels-a reținut că reclamanta a suportat cheltuielile privind onorariile de expertiză dispuse în cauză, în valoare de 1200 lei - exp. imobiliară și 1280 lei - exp. de evaluare bunuri mobile, precum și taxă judiciară de timbru de 19 lei, rezultând un total de 2499 lei. Pe de altă parte, pârâtul a achitat taxă timbru de 1067,22 lei (f.175) pentru constatarea caracterului de bun propriu al terenului și un onorariu de avocat de 1500 lei, conform chit. nr.18/13.12.2013 depusă în original la dosar, rezultând un total de 2567,22 lei. Instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de deplasare a pârâtului, având în vedere că aceste cheltuieli revin și reclamantei, ambele părți având domiciliul în Iași, iar partajul profită ambilor soți în egală măsură.
De asemenea, instanța nu a acordat cheltuielile pârâtului cu onorariul de av. B., acesta nefiind angajat în cauză, nici cele pretinse prin chitanța nr.17/12.12.2013 av. B. Al., depusă în copie la dosar, cu privire la care nu se poate reține că privește dosarul prezent, în lipsa originalului chitanței sau a unei mențiuni privind nr. de contract de asistență juridică, instanța sau nr. de dosar. De asemenea, instanța nu a acordat pârâtului suma de 300 lei pentru expertiza contabilă extrajudiciară, nefiind o probă încuviințată de către instanță și nici valoarea taxei de timbru de 3450 lei, achitată pentru cererea reconvențională privind partajarea datoriilor comune, care a fost respinsă.
Procedând la compensarea sumelor achitate de părți, rezultă că reclamanta datorează pârâtului suma de 34,11 lei.
- Hotărârea judecătorească a fost atacata cu apel, in termen legal, de
către ambele părți care au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Apelul reclamantei vizează stabilirea caracterului de bun propriu al
pârâtului reconvenient al imobilului teren, cu privire la care se susține că instanța a schimbat natura actului dedus judecății și s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut. Astfel, pârâtul reconvenient a solicitat a se stabili existența unei convenții de pret-nom între el și părinții săi prin care aceștia îl mandatau să cumpere pentru el imobilul respectiv însă instanța a constatat că este vorba de o donație din partea părinților pârâtului, prin aceea că banii au provenit de la tatăl lui.
Donația și convenția de pret-nom sunt două instituții de drept distincte și care presupun un cadru procesual diferit.
Pârâtul putea invoca mandatul primit de la părinți dar calitatea procesuală
de a solicita excluderea de la masa bunurilor de împărțit ar fi avut-o doar părinții pârâtului.
Tot din acest punct de vedere se impune a se constata că declarația dată de vânzătorul P., conform căreia banii ar fi provenit de la tatăl pârâtului, ar fi putut fi analizată și valorificată doar în contextul convenției de pret-nom, deoarece contrazice în mod absolut teza donației. Pe de altă parte, aceeași persoană, vânzătorul P. declară în actul autentic că a primit banii de la cei doi frați D..
În ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare, părinții pârâtului au fost prezenți la notariat, nici una din soțiile fraților D. nu au fost prezente acolo iar dacă ar fi existat o donație din partea părinților pârâtului, aceasta s-ar fi menționat în contractul de vânzare-cumpărare prin consemnarea caracterului de bun propriu al terenului cumpărat, însă, în contractul de vânzare-cumpărare, cei doi frați declară că imobilul cumpărat devine bun comun.
- Apelul pârâtului reconvenient vizează următoarele critici:
Instanța de fond, prin hotărârea dată încalcă principiul disponibilității
procesului civil, atribuind pârâtului întreaga masă partajabilă, deci și bunurile mobile reprezentând mobilierul din camera copilului, calculatorul, LCD și sistemul Home Cinema deși reclamanta a solicitat aceste bunuri și pârâtul a fost de acord.
În mod nelegal și netemeinic s-a respins cererea reconvențională de includere în masa de împărțit a datoriilor comune ale părților provenite din cele 3 credite bancare încheiate în timpul căsătoriei, respectiv contractul de credit nr.NPFG 382/_ din data de 11.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 14.601 euro, contractul nr._/08.03.2006 încheiat cu BRD pentru suma de 27.000 lei, contract card de credit nr._/30.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 5000 lei și împrumut tip CAR încheiat cu MAI, susține apelantul.
Creditele contractate, inițial în număr de cinci, ulterior prin achitare parțială și refinanțare rămase în număr de 3, au fost folosite pentru nevoile obișnuite ale căsniciei, respectiv pentru achiziționarea materialelor de construcție necesare, piese și materiale pentru instalația sanitară, uși, ferestre, manoperă meseriași, haine și alimente pentru copil, toate acestea fiind dovedite prin facturi, chitanțe și extrase de cont.
Prin urmare câtă vreme reclamantei i s-a acordat sultă reprezentând partea sa din construcția edificată în timpul căsătoriei, se impune să suporte și achitarea creditelor restante, suma acestora fiind de 114.995 lei, potrivit somațiilor executorilor judecătorești.
În mod neprocedural instanța a audiat ca martor pe numita P. D., deși reclamanta nu a făcut dovada motivelor obiective pentru care martorii inițial încuviințați nu s-au putut prezenta la instanță, înlocuirea martorului făcându-se fără temei.
Prezumțiile instanței potrivit cărora pârâtul ar fi folosit bunurile mobile timp de 5 ani sunt formale și iluzorii nu concrete și dovedite. Cu cartea de identitate a făcut dovada că după desfacerea căsătoriei, acesta a avut domiciliul în municipiul B. unde a locuit și ulterior, reședința în București.
De asemenea, în mod greșit i-au fost respinse cheltuielile de judecată reprezentând costurile transportului pe motiv că ambele părți au domiciliul în Iași dar și celelalte cheltuieli reprezentând consultanță juridică, taxe poștale, xerox și fax, toate dovedite cu înscrisuri la dosar.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefundat, susținând că instanța de fond a apreciat în mod corect caracterul de bun propriu al trenului de 625 mp, analizând probele administrate care dovedesc cu prisosință acest lucru.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri noi, constând în facturi de achiziție materiale de construcție și sanitare, extrase de cont bancar, depuse de apelantă, chitanțe – depuse de apelantul pârât reconvenient.
Prin fax, la data de 04.06.2014 s-a transmis la dosar tranzacția încheiată de părți cu privire la soluționarea prezentului litigiu în sensul că pârâtul preia întreaga masă de bunuri comune și se obligă să predea reclamantei, până la data de 06.07.2014 suma de 20.000 euro cu titlul de sultă, reclamanta declarând că este de acord și semnând tranzacția.
La termenul de judecată fixat în vederea semnării tranzacției în fața instanței, s-a prezentat reclamanta care a învederat că nu mai este de acord cu tranzacția încheiată, apelantul pârât arătând prin concluziile scrise depuse la dosar că își exprimă intenția de a soluționa litigiul pe cale amiabilă.
- Apelul reclamantei nu este întemeiat și va fi respins, pentru
considerentele ce succed:
Stabilirea caracterului de bun propriu al pârâtului cu privire la terenul în
suprafață de 625 mp s-a făcut în mod corect de către instanța de fond, cererea reconvențională fiind în sensul de a se exclude acest bun din masa partajabilă tocmai pentru faptul că la achiziționarea acestuia nu au fost folosite resurse comune ale soților ci resurse financiare provenite de la părinții pârâtului, scopul fiind bine definit, respectiv de gratificare a fiului lor. Pârâtul reconvenient nu a susținut nici prin cererea reconvențională nici prin precizările ulterioare la aceasta existența unei convenții de pret-nom iar probele administrate au relevat că transferul dreptului de proprietate cu privire la teren s-a făcut în persoana pârâtului, procuratori de fonduri fiind părinții săi. Nu prezintă relevanță faptul că părinții pârâtului au fost sau nu la notar la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Consemnarea în contractul de vânzare-cumpărare a faptului că cumpărătorii au cunoștință de prevederile art.30 din Codul familiei nu exclude dovada faptului că bunul s-a achiziționat cu banii părinților. De altfel reclamanta nu a susținut și nici nu a făcut dovada că la vremea respectivă foștii soți ar fi avut resurse financiare pentru cumpărarea imobilului. Dovadă în sens invers este și faptul că pentru ridicarea construcției de pe teren, soții au contractat credite bancare.
- Apelul pârâtului reconvenient este întemeiat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că pârâtul a făcut dovada că, în
timpul căsătoriei pârâtul a contractat credite bancare respectiv contractul de credit nr.NPFG 382/_ din data de 11.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 14.601 euro, contractul nr._/08.03.2006 încheiat cu BRD pentru suma de 27.000 lei, contract card de credit nr._/30.10.2007 încheiat cu Credit Europe Bank pentru suma de 5000 lei și împrumut tip CAR încheiat cu MAI, dar că nu a făcut dovada că aceste împrumuturi au fost folosite în scopul satisfacerii nevoilor obișnuite ale căsătoriei și prin urmare dacă nu se dovedește că o obligație asumată în mod personal privește îndeplinirea unei nevoi obișnuite a căsătoriei, aceasta nu are caracter de datorie comună.
Valoarea de plată a creditelor la momentul actual este de 114.995 lei, astfel cum rezultă din somațiile la executare notificate pârâtului, sumă necontestată de reclamantă.
Cu probele administrate în apel, facturi fiscale, chitanțe, extrase de cont, s-a făcut dovada că sumele provenite din creditele bancare au fost folosite pentru procurarea materialelor necesare la ridicarea și amenajarea construcției bun comun a foștilor soți și, prin urmare, sunt datorii comune, ori, stabilit fiind că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, se impune a se suporta în mod egal și datoriile comune.
În consecință, scăzând din valoarea totală a bunurilor comune de 253.630 lei, datoriile comune în cuantum de 114.995 lei, rezultă o masă partajabilă de 138.535 lei fiecăruia dintre foștii soți revenindu-le câte o cotă valorică de 69.267,5 lei în condițiile în care pârâtul este ținut a achita în continuare creditele bancare contractate în timpul căsătoriei.
În ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că ambele părți au suportat cheltuieli de transport și a dispus compensarea acestora, fiind fără relevanță unde a avut domiciliul sau reședința pârâtul.
Prin urmare, constatând că instanța de fond nu a stabilit în mod corect masa partajabilă,în temeiul art.296 C.p.c., va admite apelul formulat de pârâtul reconvenient și va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va constata că părțile au acumulat în timpul căsătoriei o datorie comună în cuantum de 114.995 lei reprezentând credite bancare nerambursate, masa partajabilă având o valoare de 138.535 lei.
Va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 69.267,5 lei cu titlul de sultă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În temeiul art.274 c.p.c., va obliga pe apelanta reclamantă către apelantul pârât la plata sumei de 1370 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. D. C., cu domiciliul în Iași, . nr.35A, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Admite apelul formulat de pârâtul D. G. M., cu domiciliul în Iași, ., . civile nr._/20.12.2013, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul următor:
Constată că părțile au acumulat în timpul căsătoriei o datorie comună în cuantum de 114.995 lei reprezentând credite bancare nerambursate, masa partajabilă având o valoare de 138.535 lei.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 69.267,5 lei cu titlul de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În temeiul art.274 C.p.c., obligă pe apelanta reclamantă către apelantul pârât la plata sumei de 1370 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. C. E.
GREFIER,
R. E.
Jud.fond A.G.J.
Red.th.dec.jud. C.E.
23.06.2014/5ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 505/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Ordin de protecţie. Încheierea nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
