Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea nr. 30/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 6188/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
INCHEIERE
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul - –reclamant R. M. și de apelanta - pârâtă D. E. împotriva sentinței civile nr._/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, cererea de chemare în judecată având ca obiect „partaj bunuri comune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul - reclamant, personal și asistat de avocat S. M., cu împuternicire avocațială la dosar și apelanta-pârâtă, personal și asistată de avocat M. M., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a depus răspuns la întâmpinare, ce a fost comunicat, după care,
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea probelor câștigate la fondul cauzei și a probei cu expertiza tehnică imobiliară, având ca obiective identificarea imobilului, stabilirea valorii de circulație și stabilirea valorii de contribuție a apelantului la dobândirea imobilului raportat la cota stabilită de instanța de fond.
Apelanta – pârâtă, prin avocat își manifestă dezacordul față de proba cu expertiza tehnică imobiliară, pentru considerentele expuse pe calea întâmpinării. În esență, arată că partea, deși a avut posibilitatea in fața judecătorului de la fond, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni. Nu se poate critica în calea de atac ceea ce nu a fost supus discuției instanței de fond. Partea adversă prin administrarea acestei probe tinde să obțină o nouă modalitate de calcul asupra altei sume, nicidecum o actualizare a valorilor stabilite la fondul cauzei.
Apelantul-reclamant, prin avocat arată că a criticat expertiza de la fond, că și-a exprimat poziția procesuală prin expertul parte, în sensul că expertiza nu poate cuantifica valoarea reală a creanței. Nu putea formula obiecțiuni, dar a supus poziția sa procesuală discuțiilor în contradictoriu. Valoarea bunului partajat a crescut, astfel încât aceasta se poate actualiza numai pe calea unei expertize tehnice imobiliare.
Apelanta – pârâtă, prin avocat arată că în fața instanței de fond nu s-au suspus discuțiilor alte obiective ale expertizei și nu s-au formulat obiecțiuni.
Instanța, în temeiul art.295 alin.2 C.pr.civ., respinge proba cu expertiza tehnică imobiliară solicitată de reclamant ca neutilă soluționării cauzei, raportat la obiectul pretențiilor formulate de reclamant în fața instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea apelului sau și respingerea căii de atac declarate de partea adversă. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, întrucât își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată onorariul de avocat.
Apelanta – pârâtă, prin avocat, formulează concluzii de admitere a apelului său ce vizează cheltuieli judecată și de respingere a apelului promovat de reclamant, conform celor susținute prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată (onorariul de avocat și cheltuielile ocazionate de judecata în fond suportate de pârâtă), pe care le va atașa concluziilor scrise. Apelul său vizează cheltuielile de judecată, urmare a împrejurării că nu s-a opus cererii de chemare în judecată, că acțiunea sub toate capetele de cerere a fost admisă doar în parte și că i s-a reținut în sarcină și cheltuieli de judecată privind onorariul de expertiză, în condițiile în care acesta a fost plătit în mod egal de către părți. Astfel, consideră că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. În principal, solicită să nu fie deloc obligată la plata cheltuielilor de judecată și, în subsidiar, apreciază că se impune ca acestea să fie raportate la capetele de cerere care au fost admise.
Instanța pune în vedere apelantei-pârâte ca în termenul de pronunțare să formuleze un punct de vedere privind modalitatea de calcul a cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în stare de judecată.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 07.10.2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.718
Ședința publică din 07 octombrie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
GREFIER: A. – M. G.
S-a luat în examinare soluționarea apelurilor civile declarate de apelantul - –reclamant R. M. - C., ..66, jud. C. și de apelanta - pârâtă D. E. - Constanta, ..6, J. C. împotriva sentinței civile nr._/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, cererea de chemare în judecată având ca obiect „partaj bunuri comune”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul de judecată din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.10 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta in data de 14 martie 2012, sub nr._, reclamantul R. M. a chemat in judecata pe parata D. E., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta 1.sa se constate dobândirea in timpul căsătoriei a următoarelor bunuri: -cu contribuție financiara exclusiva 100% a reclamantului, imobilul situat in Municipiul Constanta, ..66, jud.Constanta, compus din teren in suprafața de 208 m.p. conform actelor si 210,82 m.p., conform măsurătorilor, pe care se afla edificata o construcție compusa din trei camere cu destinația locuința, in suprafata de 85,09 m.p., un garaj in suprafața de 24,27 m.p., si o magazie in suprafata de 9,72 m.p. având nr. cadastral_, înscris in C.F. nr._ a municipiului Constanta, in baza Contractului de vânzare -cumpărare aut.sub 3/14.07.2003, la BNP M. din Constanta, jud.Constanta; -un drept de creanța al reclamtului, asupra bunului imobil casa de locuit al paratei, situat in municipiul Constanta, ..6, . 2 camere in fata de 44 m.p., dobândit prin contractul de vânzare Nr._/24.11.1999, cuantum actualizat de 65.250 lei, reprezentând 50% aport la cumpărarea imobilului; -un drept de creanța al reclamantului ca aport la patrimoniul „R. N. E.-PFA ..6, înregistrata la O.R.C. Constanta sub nr.F_, in suma de 22.000 lei;
2. sa se dispuna impartirea bunurilor comune prin atribuirea către reclamant a bunului imobil situat in Municipiul Constanta, ..66, jud.Constanta si atribuirea către parata, ca bun propriu, a imobilului situat in Municipiul Constanta, ..6, . creanței către reclamant in cuantum actualizat de 65.250 Iei;
3 sa fie obligata parata la plata unei sulte in suma de 87.250 lei către subsemnatul, reprezentând 50% creanța asupra imobilului situat in Municipiul Constanta, ..6, . 2 camere in suprafața de 44 m.p., dobândit prin contractul de vânzare nr._/24.11.1999 in valoare de 65.250 lei si creanta aport la P.F.A. R. N. E. in valoare de 22.000 lei.
In motivare s-a aratat in esenta ca partile s-au căsătorit cu D. E. din data de 04.03.2000 si au divortat in anul 2011, in baza sentinței civile nr._/07.12.2011 a Judecătoriei Constanta, irevocabila la 7.12.2011.
In timpul căsătoriei au dobândit imobilul construcție si teren, situat in Municipiul Constanta, ..66, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1413 de către BN.P.M. M. din Constanta.
A precizat ca prețul contractului a fost achitat in totalitate numai de către reclamant, din surse personale, venituri de dinaintea căsătoriei, aspect mentionat in cuprinsul contractului, iar banii proveneau din vânzarea unui apartament situat in Constanta, bun propriu, dobândit, dinaintea căsătoriei cu D. E..
In data de 24.11.1999, cu trei luni inaintea oficierii căsătoriei partilor, parata a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu RAEDPP Constanta, a unui imobil cu situat, situat in Constanta, ..6.
Pretul a fost stabilit la suma de 34.976.949 lei, avansul achitat de către parata a fost in suma de 10.946.949 lei, reprezentând 30% din întregul pret de achiziție. Diferenta pana la concurenta sumei ce a reprezentat achitarea integrala a procent de 70%, a fost suportata impreuna, in timpul căsătoriei. Mentioneaza faptul ca parata nu i-a adus la cunoștința reclamantului, atunci cand s-au cunoscut, ianuarie 2000-sau la momentul incheierii căsătoriei ca imobilul nu este achitat integral. A fost de acord sa plăteasca ratele in timpul căsătoriei, deoarece exista riscul sa piardă apartamentul, pe motivul ca nu avea surse de venit.
A mai precizat reclamantul ca renovarea imobilului cu finisajele respective au fost executate cu contribuția exclusiva a subsemnatului, in ceea ce privește mana de lucru si băneasca la achiziția de materiale.
Parata lucra la Policlinica Spitalului Municipal ca personal auxiliar-spalatoreasa de lenjerii, având un salariu foarte mic.
In 07.06.2002, parata infiinteaza „R. N.E. anexa 5) iar in 2002 inchiriaza un spațiu comercial in Constanta, ., având ca destinație comerț cu produse alimentare si nealimentare.
Cheltuielile privind infiintarea societatii si achizitionarea celor necesare pentru desfasurarea activitatii au fost suportate integral de catre reclamant, din economiile efectuate de-a lungul anilor, in timpul căsătoriei, adică a celor 9 ani de lucru in străinătate, din care: 4 ani in inia, 2 ai in Libia, 2 ani in Siria 1 ani in Israel, venituri in urma vânzărilor de imobile de dinaintea casatoriei (sentința civila nr._/26.10.1999, a Judecatoriei Constanta).
In dovedirea motivelor de fapt reclamantul a solicitat administrarea probei cu incrisuri, martori, interogatoriu si expertize de specialitate.
In drept: art.5, art.13 al.1, art.112, art.113 si art.673 ind.1 si 2 cod proc. civ.
In sedinta publica din data de 10 mai 2012 reclamantul a precizat ca prin punctele 2 si 3 din cerere intelege sa solicite obligarea paratei la plata unui drept de creanta in sumele mentionate; totodată, a evaluat bunul imobil situat in . suma de 131.400 lei.
Parata a formulat întâmpinare prin care a aratat ca este de acord cu partajarea bunurilor comune, solicitand admiterea in parte a cererii de chemare judecata, sa se constate ca masa partajabila in cadrul proprietății noastre devalmase se compune doar din apartamentul pe care reclamantul l-a dobândit in timpul căsătoriei.
Cu privire la apartamentul din Constanta, ..66, a recunoscut achiziționarea exclusiv din veniturile reclamantului.
Pe cale reconventionala, a solicitat obligarea reclamantului la plata unui drept de creanța asupra îmbunătățirilor efectuate la imobilul reclamantului, lucrările efectuate la acel imobil din banii comuni, in sensul aducerii acestuia la stadiul de a fi locuit decent.
2.Cu privire la apartamentul din Constanta, ..6, a aratat ca este bunul propriu, dobândit inainte de căsătorie, pentru care a achitat un avans inainte de căsătorie si diferența, in rate, ulterior acestei casatorii. Banii cu care a achitat ratele au provenit in urma deschiderii succesiunii tatălui sau.
Pe cale de consecința, reclamantul nu poate pretinde un drept de creanța din ceea ce s-a achitat in timpul căsătoriei.
Cu privire la jumătate din aportul la P.F.A. R. E., a aratat ca patrimoniul unui P.P.A. este unul distinct de cel al partilor.
A arata ca inaintea căsătoriei si ulterior a avut tot timpul loc de munca salarizat, cu carnet de munca si vechime neîntrerupta. Reclamantul a lucrat sporadic, ca zugrav-faiantar, inclusiv munca in străinătate nu a avut un caracter continuu.
A încheiat reclamantului contract de munca in cadrul P.F.A.-ului in discuție pentru a-i completa vechimea in munca si pentru care parata a achitat personal taxele aferente acestui contract de munca. Cat privește înființarea P.F.A.-ului, a fost ajutata financiar si cu informațiile necesare de început de către fratele sau in acest demers. Reclamantul nu a avut nicio contribuție la înființarea si dezvoltarea activității P.F.A.-ului, ci doar la cheltuirea banilor proveniți din acea activitate.
A precizat parata ca sumele cu care a intrat in căsătorie reclamantul au fost utilizate pentru achitarea datoriilor personale, iar pentru aceste datorii a fost obligat de împrejurări sa plece in străinătate sa lucreze.
Solicit admiterea in parte a cererii de chemare judecata, in sensul ca masa partajabila in cadrul proprietății noastre devalmase se compune doar din apartamentul pe care reclamantul l-a dobândit in timpul căsătoriei, fara obligarea la sulta.
In dovedirea celor arătate anterior a solicitat administrarea urmatoarelor probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimoniala; expertiza tehnica imobiliara care sa aiba ca obiectiv stabilirea creanței pe care o solicita.
Prin notele scrise depuse la fila 76 reclamantul a solicitat decaderea paratei din dreptul de a invoca exceptii de ordine privata si de a propune probe, avand in vedere ca intampinarea a fost tardiv formulata. In drept, a invocat prevederile art.114 ind. 1 al.2, art.103, art.136, art.138 cod proc.civ.
In sedinta publica din data de 13.09.2012 parata a evaluat provizoriu dreptul sau de creanta constand in imbunatatirile efectuate la imobilul din Constanta ..66, judetul Constanta, la suma de 3000 lei.
In aceeasi sedinta instanta a decazut parata din dreptul de a depune intampinare si de a invoca exceptii de ordine privata.
In data de 01.11.2012, reclamantul a solicitat introducerea la masa partajabila a depozitului bancar in suma de 20.000 constituit la Banca Transilvania, de catre parata si partajarea aceastuia in cote egale.
Instanta a administrat proba cu interogatoriul partilor, inscrisurile depuse la dosar, proba testimoniala, fiind audiat martorii Ciucas H. si S. D..
In sedinta publica din 17.01.2013(fila 152), instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei in raport de capatul trei din cererea de chemare in judecata precizata, respingand cererea ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate pasiva.
Prin incheierea de admitere in principiu din 11 aprilie 2013, instanta a admis in parte si in principiu cererea principala formulata de reclamantul R. M., in contradictoriu cu parata D. E., a respins cererea reconventionala formulata de parata- reconvenientă D. E. in contradictoriu cu reclamantul- pârât R. M., ca neintemeiata; a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de contributie de 100% reclamantul, imobilul situat in Constanta, ..66, judetul Constanta, precum si faptul ca reclamantul are un drept de creanta compus din cota de 1/2 din ratele aferente achizitionarii imobilului situat in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta (contract de vanzare-cumparare incheiat cu RAEDPP Constanta, inregistrat sub nr_/24.11.1999), pentru perioada cuprinsa intre 20.03._09.
A fost respinsa ca neintemeiata cererea de includere in masa partajabila a sumei de 20.000 lei.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Partile s-au fost casatorit in data de 4 martie 2000, iar prin sentinta civila nr._/07.12.2011, irevocabila, pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr._/212/2011, s-a dispus desfcaerea casatoriei prin acordul partilor.(filele 8,9,10).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1413/14 iulie 2003 la BNP M. M., partile au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Constanta, ..66, judetul Constanta, iar in raport de raspunsul paratei la intrebarea nr.1 din interogatoriul administrat acesteia (fila 104), instanta a retinut in favoarea reclamantului o cota de contributie exclusiva de 100 % la achizitionarea bunului imobil.
In raport de adresa nr._/18.03.2013 emisa de Banca Transilvania, instanta a apreciat ca neintemeiata cererea de includere in masa partajabila a sumei de 20.000 lei, avand in vedere faptul ca nu s-a facut dovada existentei acesteia in conditiile art.1169 cod civil rap. la art.129 al.1 Cod proc civ).
In ceea ce priveste imobilul situat municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta, s-a retinut ca acesta a fost achizitionat de catre parata prin contractul de vanzare –cumparare incheiat cu RAEDPP Constanta, inregistrat sub nr._/24.11.1999, aceasta achitand avansul in suma de 10.946.494 lei vechi, urmand ca diferenta, in suma de 24.030.000 lei sa fie platita in rate lunare, pe o perioada de 10 ani. Conform desfasuratorului de rate continut de fisa contractului (filele 156,157, 158), dar si in raport de data incheierii casatoriei partilor respectiv durata acesteia, instanta a constatat ca incepand cu luna martie 2000 suma restanta a fost achitata in timpul casatoriei partilor.
Din depozitiile martorilor audiati in cauza, dar si de raspunsul la intrebarea nr.6 si 11 aferenta interogatoriului administrat paratei (104-107), s-a retinut ca partile s-au gospodarit impreuna in timpul casatoriei, ambele parti au realizat venituri, reclamantul executand pe toata durata casatoriei lucrari de amenajari interioare (filele 125 si urm), aspect confirmat si de declarațiile celor doi martori.
Cat priveste declaratia numitului A. G., autentificata sub nr. 810 /21 martie 2013 la BNP T. V., in raport de dispozitiile art.169 al.1 Cod proc civ, instanta nu i-a dat valoare probatorie.
Referitor la sustinerile reclamantului legate de contributia acestuia la renovarea imobilului apartament situat in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta, proprietate exclusiva a paratei, din probatoriul administrat in cauza s-a retinut ca nu rezulta realizarea acestora de catre reclamant, singura proba in acest sens fiind declaratia martorului S. D., ce nu se coroborează cu alte probe din dosar.
Mai mult, s-a aratat ca prin cererea introductiva reclamantul a solicitat doar un drept de creanța, precizand ca acesta consta in suma de 65.250 lei, respectiv 50% aport la achizitionarea imobilului bun propriu al paratei, situat in municipiul Constanta, ..6, ..
In consecinta, instanta a retinut ca reclamantul are un drept de creanta impotriva paratei compus din cota de 1/2 din ratele aferente achizitionarii imobilului situat in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta (contract de vanzare cumparare incheiat cu RAEDPP Constanta, inregistrat sub nr_/24.11.1999), pentru perioada cuprinsa intre 20.03._09.
S-a mai retinut ca, prin cererea reconventionala, parata reclamanta a solicitat obligarea reclamantului la plata unui drept de creanța in suma de 3000 lei, reprezentand contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul din Constanta ..66, judetul Constanta, lucrările efectuate la acel imobil din banii comuni.
Avand in vedere faptul ca bunul imobil imobilul din Constanta ..66, judetul Constanta, reprezinta un bun comun dobandit in timpul casatoriei partilor (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1413/14 iulie 2003 la BNP M. M.), a apreciat instantaca parata reclamanta avea posibilitatea de a solicita partajarea acestuia si constatarea unei cote de contribuție in favoarea sa.
Ca urmare, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile avand ca obiectiv actualizarea a 1/2 din suma achitata cu titlu de rate aferente achizitionarii imobilului situat in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta.
Prin raportul de expertiza contabila efectuat de catre expert contabil P. A., s-a stabilit ca valoarea actualizata a cotei de ½ din suma achitata cu titlu de rate aferente achizitionarii imobilului situate in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta este de 4.495,94 lei.
Avand in vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză, instanta a apreciat ca se impune obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 4.495,94 lei reprezentand valoarea actualizata a cotei de ½ din suma achitata cu titlu de rate aferente achizitionarii imobilului situat in municipiul Constanta, ..6, judetul Constanta.
Pentru a dispune ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului situat in municipiul Constanta, ..60, judetul Constanta, instanta a avut in vedere disp.art.673 ind.5 al.2 raportat la art.673 ind.9 Cod proc.civ.
În privința cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea disp.art.274-276 C.proc.civ., instanța având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat apel ambele părți.
I. Reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond (și, implicit, încheierea din data de 11.04.2013, prin care i-a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize tehnice imobiliare) din perspectiva modalității de calcul folosite pentru întinderea dreptul său de creanță, drept pretins pentru ratele achitate în timpul căsătoriei la imobilul proprietatea exclusivă a pârâtei, precum și a modalității de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat, în esență, că instanța de fond a respins în mod injust și incorect efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, deoarece valoarea creanței sale trebuia raportată la prețul de piață al apartamentului din Constanta, ..6, având în vedere obiectul cauzei-partaj bunuri comune și regimul juridic guvernat de dispozițiile art.30 C.fam.
A susținut apelantul-reclamant că reactualizarea sumelor plătite cu titlu de rate constituie în speța de față o modalitate de aplicare a principiului echității și nu trebuie raportată doar la inflație, dobânzi și penalități, ci și la scopul urmărit prin investiție, ținându-se cont de creșterea valorii bunului la data efectuării partajului.
Cu privire la cheltuielile de judecată a arătat că, deși a reținut corect disp.art.274-276 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta doar la plata sumei de 5.942 lei, și nu a cuantumului real compus din două sume de_ lei taxe judiciare de timbru și 2000 lei onorariu avocat, nefiind cerute taxele de timbru aferente capătului 3 de cerere cu privire la PFA R. E. și la suma de 20.000 lei. De asemenea, instanța nu a motivat acordarea sumei de 5942 lei și respingerea diferenței până la concurența cheltuielilor totale solicitate și dovedite, în valoare de 12.600 lei, cheltuieli pe care trebuia să le suporte pârâta, ca parte care a pierdut procesul.
Pentru toate aceste motive, reclamantul a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul obligării pârâtei-reconveniente la plata unei sulte de 65.250 lei reprezentând 50% din ratele aport în timpul căsătoriei la cumpărarea imobilului pârâtei, apreciată la valoarea de piață a bunului, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru în cuantum de 12.000 lei și onorariul de avocat în cuantum de 2.000 lei.
Reclamantul a mai criticat hotărârea instanței de fond și pentru menționarea greșită la final a nr.66 în loc de 60 pentru imobilul din C., .>
În drept a invocat disp.art.282-293 C.proc.civ., iar în susținerea motivelor de apel a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică imobiliară, pentru identificarea și stabilirea valorii de circulație a imobilului situat în C., ..6, .> II. Pârâta-reconvenientă a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe exclusiv din perspectiva obligației de plată a cheltuielilor judiciare stabilită în sarcina ei, astfel cum a precizat prin apărătorul ales în ședința publică din 03.06.2014.
În motivarea apelului a arătat că nu datorează cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le suporte, pentru următoarele motive: -a arătat încă de la începutul procesului că nu se opune partajului bunurilor comune; -și ea a făcut unele cheltuieli cu privire la imobilul proprietatea reclamantului; -actele depuse la dosar de către reclamant au fost întocmite pro causa, pentru a induce în eroare instanța; -ea nu a contribuit la tergiversarea soluționării cauzei, neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză; -părțile au contribuit în cote egale la plata onorariului de expertiză; -cererea principală a fost admisă doar în parte.
La data de 19.05.2014 apelantul-reclamant a depus întâmpinare la apelul pârâtei-reconveniente, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că în mod temeinic și legal i s-au acordat cheltuielile de judecată raportat la soluția pronunțată și la poziția procesuală a pârâtei, care nu a dorit soluționarea litigiului pe cale amiabilă și a formulat mai multe cereri de amânare în cauză.
Și apelanta-pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamant pentru următoarele motive:- acesta a avut posibilitatea să formuleze în primă instanță obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel că nu poate critica hotărârea instanței de fond sub acest aspect; -dreptul de creanță pretins de acesta nu se confundă cu cota-parte din imobilul proprietatea ei exclusivă; -nu sunt îndeplinit condițiile îmbogățirii fără justă cauză; -ea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor pentru pretențiile abuzive ale reclamantului.
La termenul de judecată din 30.09.2014 a fost respinsă solicitarea apelantului-reclamant de efectuare a unei expertize tehnice imobiliare pentru stabilirea valorii de circulație a bunului imobil proprietatea exclusivă a pârâtei-intimate, reținându-se că o astfel de probă nu este utilă soluționării cauzei raportat la obiectul pretențiilor deduse judecății în legătură cu imobilul respectiv.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel, în conformitate cu disp.art.295 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
I.Cu privire la apelul declarat de reclamantul R. M.:
Critica referitoare la modalitatea de stabilire a dreptului de creanță nu este întemeiată, pentru argumentele ce succed.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat a i se constata un drept de creanță în cuantum actualizat de 65.250 lei, reprezentând 50% aport la cumpărarea imobilului situat in municipiul Constanta, ..6, . a fostei soții, potrivit contractul de vânzare nr._/24.11.1999.
În motivarea acestei pretenții a arătat că o parte din ratele pentru acest imobil, dobândit de pârâtă anterior încheierii căsătoriei, au fost plătite în timpul căsătoriei, din bani comuni.
Or, în condițiile în care imobilul nu este bun comun, ci bun propriu al soției, conform art.31 lit.a C.fam., faptul că parte din rate au fost achitate în timpul căsătoriei nu este de natură să schimbe natura juridică de bun propriu a imobilului. Astfel, soțul reclamant poate pretinde în speță doar un drept de creanță pentru cota sa de contribuție la plata acestor rate, și nu un drept de proprietate comună în devălmășie, care să îi confere dreptul la restituirea unei părți din valoarea de circulație a bunului la data efectuării partajului, rezultată prin aplicarea cotei de contribuție la prețul de piață al părții din imobil achitate în timpul căsătoriei.
Câtă vreme patrimoniul comun s-a micșorat exclusiv cu valoarea ratelor la momentul plății lor, în lipsa unor norme speciale care să stabilească o altă modalitate de calcul, în mod corect a apreciat instanța de fond că întinderea dreptului de creanță la care este îndreptățit reclamantul nu poate fi determinată decât în condițiile dreptului comun, prin stabilirea valorii actualizate a ratelor plătite în timpul căsătoriei și aplicarea la valoarea rezultată a cotei de contribuție a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.
Recurgerea la modalitatea de calcul pretinsă de către apelantul-reclamant ar presupune ca o parte din imobil să fie considerată bun comun și o altă parte bun propriu al pârâtei, ceea ce este inadmisibil, regimul juridic al imobilului neputând fi scindat. Deoarece pârâtul nu a putut dobândi asupra nemișcătorului un drept real, ci a devenit titularul unui simplu drept de creanță doar asupra ratelor achitate pe durata căsătoriei, inechitatea dată de creșterea valorii apartamentului nu poate fi înlăturată decât prin reactualizarea valorii ratelor achitate de foștii soți în timpul căsătoriei, prin aplicarea indicelui de inflație.
Acestea sunt argumentele pentru care tribunalul nu a considerat necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea valorii de piață a imobilului în discuție, apreciind că împrejurările relevante pentru soluționarea cauzei au putut fi lămurite prin administrarea în primă instanță a probei cu expertiza contabilă.
În schimb, motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecată este întemeiat în parte, pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.274 alin.1 C.proc.civ. prevăd că „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, iar potrivit disp.art.276 C.proc.civ. „Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
Potrivit acestor dispoziții legale, raportat la modalitatea de soluționare a pretențiilor sale prin hotărârea ce face obiectul prezentului apel, reclamantul era îndreptățit să recupereze de la pârâtă, în măsura în care a dovedit efectuarea lor prin dovezile atașate la dosar, cheltuieli de judecată în valoare totală de 6364 lei, reprezentând: taxa de timbru aferentă capătului de cerere privind constatarea contribuției sale exclusive la dobândirea imobilului situat în C., ..66, evaluat la suma de 131.400 lei și taxa de timbru pentru creanța de 4495,94 lei, recunoscută prin hotărâre la o altă valoare decât cea pretinsă (în total 4364 lei, calculat potrivit disp.art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997), precum și onorariul de avocat în valoare de 2000 lei.
Întrucât instanța de fond a acordat reclamantului cu titlu de cheltuieli judiciare o sumă mai mică, de numai 5942 lei, se impune reformarea hotărârii apelate sub acest aspect.
Apelantul-reclamant a mai invocat și menționarea greșită în dispozitivul hotărârii a numărului străzii pe care este situat imobilul pentru care i s-a recunoscut contribuția exclusivă (60 în loc de 66), însă această neregularitate nu constituie o greșeală de judecată susceptibilă de îndreptare prin exercitarea căii de atac a apelului, partea interesată având deschisă calea prevăzută de art.281 C.proc.civ. pentru îndreptarea erorilor materiale.
II. Cu privire la apelul declarat de pârâta D. E.:
Prin disp.art.275 C.proc.civ., legiuitorul a prevăzut posibilitatea exonerării pârâtului de obligația suportării cheltuielilor de judecată într-un singur caz, și anume când acesta a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta susține că nu datorează reclamantului cheltuieli de judecată pentru fond, în primul rând pentru că nu s-a opus partajului bunurilor comune, or o asemenea poziție procesuală nu era suficientă pentru a atrage incidența textului de lege menționat.
Astfel, prima zi de înfățișare la judecata în fond a fost la termenul din 14.06.2012, când au fost discutate și încuviințate probele solicitate de reclamant, pârâta fiind lipsă după ce la termenul anterior i se dăduse termen pentru pregătirea apărării.
Întâmpinarea a fost depusă la data de 15.06.2012, deci după prima zi de înfățișare, astfel că acordul pârâtei doar pentru atribuirea imobilului din C., ..66 către reclamant, ca efect al recunoașterii contribuției exclusive a acestuia la achiziționare, nu mai putea atrage înlăturarea obligației de a suporta cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă acestei pretenții.
Pretenția reclamantului de a i se recunoaște un drept de creanță pentru ratele plătite în timpul căsătoriei la imobilul bun propriu al pârâtei nu a fost recunoscută de aceasta prin întâmpinare, astfel că reclamantul era îndreptățit să recupereze taxa de timbru aferentă dreptului de creanță, evident la valoarea recunoscută prin hotărâre.
Pentru aceste considerente, dar și pentru cele expuse cu prilejul analizării motivului de apel formulat de reclamant sub acest aspect, chiar în condițiile în care pretențiile reclamantului nu au fost admise în totalitate, pârâta datora restituirea unei sume chiar mai mari decât cea stabilită de prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată, deci și onorariul de avocat în cuantum de 2000 lei.
Celelalte apărări invocate de apelanta-pârâtă nu au nicio legătură cu obligația de a suporta cheltuielile de judecată arătate în precedent, având în vedere condițiile prevăzute de art.274 și 276 C.proc.civ., astfel că vor fi înlăturate în întregime.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.296 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat apelul pârâtei și, prin admiterea apelului declarat de reclamant, va fi schimbată doar în parte sentința civilă atacată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 6364 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (taxă de timbru și onorariu avocat).
Cererea apelantului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată aferente căii de atac urmează să fie respinsă, în condițiile în care pentru pretenția găsită întemeiată nu a plătit taxă de timbru și nici nu a dovedit efectuarea altor cheltuieli în afara taxei de timbru stabilite pentru dreptul de creanță pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta D. E.- Constanta, ..6, J. C. împotriva sentinței civile nr._/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul R. M. - C., ..66, jud.C..
Admite apelul declarat de reclamantul R. M.- C., ..66, jud.C. împotriva sentinței civile nr._/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtă D. E. - Constanta, ..6, J. C..
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 6364 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (taxă de timbru și onorariu avocat).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Respinge cererea apelantului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. C. R. D. A. – M. G.
Red.fond CI.B.
Red.și tehnored.dec.jud.A.L./16.10.2014/4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Încuviinţare nume minor. Decizia nr. 818/2014. Tribunalul... → |
|---|
