Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 536/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-08-2014 în dosarul nr. 2379/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică de la 21 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. M. P.
JUDECĂTOR- V. T.
GREFIER – P. S.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de către apelanta reclamantă S. A. A., domiciliată în Medgidia ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.472/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. A. V., domiciliat în Slobozia, Aleea Nordului, ., județul Ialomița, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta reclamantă personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.157 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată obiectul, părțile, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apelanta reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, în cuantum de 20 lei conform chitanței nr._ din 17.07.2014.
Instanța invocă din oficiu excepția decăderii din dreptul de a formula prezentul apel potrivit disp.art.460 alin.3 cod procedură civilă în raport de data comunicării sentinței pronunțate de instanța de fond 16.05.2014 și data formulării apelului 30.06.2014.
Apelanta reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 472/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta S. A.-A. în contradictoriu cu pârâtul Z. A. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Conform dispoziției art. 996 al.1 Codul de procedură civilă, instanța de fond a putut sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, daca stabilește ca in favoarea reclamantului exista aparența de drept.
Textul stabilește doua dintre condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanța președințiala, respectiv urgenta si caracterul vremelnic al masurii ce se cere a se lua pe aceasta cale, iar din aceasta din urma decurge si cea de-a treia condiție si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.
In speță instanța de fond a considerat că, in masura in care se solicită a se judeca o cerere de ordonanta presedintiala fara citarea partilor, reclamanta trebuie sa se asigure ca atat intrunirea cumulativa a conditiilor de admisibilitate, cat si aparenta dreptului, a temeiniciei pretențiilor sale, rezultă in favoarea sa din actele depuse la dosar, ceea ce in speță nu rezultă.
Astfel, nu s-a facut dovada existentei unui dosar unui dosar in care autoritatea parinteasca si stabilirea domiciliului minorului sa se solicite pe calea dreptului comun, demersurile la mediator nefacand dovada ceruta de lege pentru indeplinirea conditiei vremelniciei si a neprejudecarii fondului.
Nici urgenta si nici aparenta dreptului in favoarea reclamantei nu rezultă din actele dosarului, ci doar ca partile au un copil minor si ca intre aceleasi parti s-a declansat o procedură de mediere pentru rezolvarea unui conflict in legatura cu exercitarea autoritatii asupra copilului si stabilirea domiciliului minorului.
Față de toate cele de mai sus, instanța de fond a respins ca neintemeiată cererea de ordonanta presedintiala.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta S. A.-A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că va depune motivele de apel după comunicarea hotărârii apelate.
Prin motivele de apel depuse la 30.06.2014, apelanta reclamanta S. A.-A. a precizat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, urgența fiind dată de vârsta copilului și de faptul că acesta a fost luat cu forța de către intimatul pârât din mediul său, aparența de drept este dată de calitatea apelantei de părinte al copilului și de existența cauzei ce tinde a soluționa situația legală a minorului în urma separației definitive în fapt a părților.
În dovedirea căii de atac s-au depus înscrisuri din care rezultă faptul că apelanta a intentat acțiune în stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești și a domiciliului minorului.
Legal citat, intimatul pârât Z. A. V. nu și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac.
La termenul de judecată din data de 21.08.2014 în temeiul art.468 alin.1 din Codul de procedură civilă, raportat la art.470 alin. alin.3 și art.999 alin.1din Codul de procedură civilă, Tribunalul C. a constatat decăderea apelantei reclamanta S. A.-A. din dreptul de a mai motiva calea de atac a apelului, deoarece sentința civilă apelată i-a fost comunicată apelantei la data de 16.05.2014, iar aceasta a motivat calea de atac la data de 30. 06.2014, cu depășirea termenului de 5 zile stabilit de lege.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma materialului probator administrat la judecat cauzei în fond, instanța reține:
La judecata cauzei în fond nu s-au administrat probatorii de natură a contura temeinicia cererii deduse judecății, judecata efectuîndu-se fără citarea părților, conform cererii formulate de către apelanta reclamantă.
Deoarece nu s-au adus un minim de probatorii din care să rezulte urgența măsurii de stabilire a domiciliului minorului la mama a reclamantă și, corelativ, necesitatea reprimării actului abuziv săvârșit de către tatăl intimat prin luarea minorului de la domiciliul mamei, nu s-a probat că prin aceasta îi sunt aduse minorului prejudicii în ceea ce privește bunăstarea sa fizică ori psihică, instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art.996 din Codul de procedură civilă.
Nu se poate reține că urgența adoptării acestei măsuri este susținută numai de vârsta minorului, iar aparența de drept, numai de calitatea de părinte al copilului, deoarece în speță, pretinsul act abuziv a fost săvârșit de către celălalt părinte al copilului, care justifică drepturi egale de a se ocupa de creșterea și dezvoltarea minorului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, reținând că instanța de fond a stabilit în mod judicios situația de fapt și a aplicat în mod corect norma juridică incidentă, iar criticile aduse sentinței civile apelate sunt neîntemeiate, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă S. A. A., domiciliată în Medgidia ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.472/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Z. A. V., domiciliat în Slobozia, Aleea Nordului, ., județul Ialomița ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.08.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. P. V. T.
GREFIER,
Steluța P.
Jud. fond. I. D.
Tehnoredactat jud. C. M. P./04.09.2014.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 517/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 67/2014.... → |
|---|
