Pretenţii. Sentința nr. 2221/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2221/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 10693/118/2013*
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2221
Ședința publică din 26 septembrie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
Grefier – L. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ SI PROTECȚIA COPILULUI C. cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI T. și ORAȘUL T. cu sediul în T., ..24, județul C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04 august 2014, când s-a pronunțat.
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C., a chemat în judecată pe pârâtul C. L. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1.278.831,86 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013 reprezentând contribuția acestuia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență materială, persoanelor majore care beneficiază de protecție conform art.51 din Legea nr.272/2004, modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale a pârâtului.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii penalităților de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere la plata debitului principal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada ianuarie 2010-noiembrie 2013 și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centre aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială proveniți de pe raza Orașului T., însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a contribui la finanțarea activității de protecție socială,sens in care a fost formula prezenta acțiune.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:adrese înaintate Primăriei T., centralizatoare ale cheltuielilor efectuate pentru protecția persoanelor beneficiare ale legilor speciale.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că și-a îndeplinit obligațiile legale față de persoanele beneficiare ale măsurilor de protecție specială.
Prin note scrise depuse la dosar la primul termen de judecată, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât și a Orașului T..
Prin Încheierea pronunțată la data de 28.03.2014, Tribunalul C.-Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C.-Secția I Civilă.
Pentru a dispune în acest sens, instanța inițial învestită a reținut că pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta trebuia să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă avea obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din Legea nr.554/2004.
A apreciat instanța că acțiunea în contencios administrativ se circumscrie de principiu uneia din următoarele situații: actul emis de către o autoritate publică este un act administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care îl vatămă pe reclamant într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea acelui act administrativ; respectiv, reclamanta a adresat o cerere unei autorități publice care nu a soluționat-o în termenul legal sau și-a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu rezolva cererea, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea autorității administrative să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Reținându-se că reclamanta nu este în ipoteza în care anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu o cerere în pretenții materiale, să se fi adresat aceleiași instanțe cu o cerere pentru anularea unui act administrativ sau pentru recunoașterea dreptului pretins ori a interesului legitim și având în vedere și lipsa dispozițiilor privind competența specială a instanței de contencios administrativ în aplicarea si executarea masurilor rezultate din Legea nr.272/2004 și Legea nr.448/2006, a fost determinată competența instanței de drept comun, în raport de prevederile art.94-95 C.proc.civilă.
Pe rolul Tribunalului C.-Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Tribunalului C.-Secția I Civilă, excepție asupra căreia se va pronunța cu prioritate, reținându-se următoarele:
Stabilirea naturii litigiului, presupune analiza coroborată a elementelor raportului juridic dedus judecății, prin raportare la obiectul concret al cererii, la calitatea părților, precum și la dispozițiile legale incidente.
Astfel, prin cererea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor necesare pentru finanțarea anuală a sistemului de asistență socială, în condițiile în care costul anual al întreținerii persoanelor protejate în instituții subordonate DGASPC C. a fost stabilit prin Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 120/2008.
Prin urmare, actul în baza căruia și-a formulat pretențiile reclamanta este un act administrativ, respectiv o hotărâre a Consiliului Județean C., prin care s-a aprobat costul anual pentru întreținerea persoanelor aflate în dificultate și s-a stabilit, la art.5, obligația consiliilor locale de a stabili, prin hotărâre, contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a categoriilor de persoane beneficiare ce provin din raza unității administrativ teritoriale, contribuția neputând fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil sau persoană protejată.S-a stabilit totodată că neplata contribuției lunare în termenul stabilit atrage plata de penalitatea de întârziere în cuantum de 0,30% pe zi de întârziere.
La rândul său, actul administrativ menționat concretizează o obligație legală ce revine autorităților administrației publice locale pentru realizarea măsurilor și a acțiunilor prevăzute în actele normative privind beneficiile de asistență socială și serviciile sociale.
În acest sens, prin dispozițiile art.32 alin.1 lit.c și art.37 din Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială (în vigoare până la data de 22.12.2011), s-a prevăzut obligația consiliilor județene de a înființa și a organiza, în subordinea lor, direcții generale de asistenta socială cu atribuții de sprijin financiar și tehnic pentru susținerea serviciilor sociale.Finanțarea asistenței sociale se realiza, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar conform art.40 alin.1, de la bugetele județelor se alocau fonduri pentru finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului și pentru finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.
Potrivit Legii nr.292/2011 a asistenței sociale în vigoare de la 23.12.2011, atribuțiile autorităților administrației publice locale privind administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială vizează elaborarea și fundamentarea propunerii de buget pentru finanțarea beneficiilor de asistența socială (art.112 alin.1 lit.i) și elaborarea proiectului de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate cu planul anual de acțiune și asigurarea finanțării/cofinanțării acestora (art.112 alin.3 lit.k).
În consecință, aplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor organelor administrației publice locale în legătură cu realizarea serviciilor sociale, părțile raportului juridic dedus judecății fiind de asemenea o instituție publică, respectiv o autoritate publică locală.
Or, normele juridice ce reglementează organizarea și activitatea organelor de stat înființate pentru realizarea puterii executorii, precum și raportul dintre aceste organe și particulari (persoane fizice sau persoane juridice), sunt norme de drept administrativ.
Potrivit disp.art.2 al.1 lit.f din Legea nr.544/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Câtă vreme în cadrul litigiului de față pârâtul este organ al administrației publice locale, iar dreptul de creanță al reclamantei își are izvorul într-un act administrativ, emis la rândul său în baza unor dispoziții legale ce reglementează organizarea și funcționarea serviciului public de asistență socială, este evident că regimul juridic aplicabil cererii este unul de drept administrativ.
Împrejurarea că obiectul concret al judecății nu vizează în mod direct un act administrativ în sensul art. 8 alin.1 din Legea 554/2004, înțeles fie ca un act tipic, respectiv ca manifestare unilaterală de voință, fie ca un act administrativ asimilat, constând în tăcerea sau refuzul nejustificat al autorității publice de a emite un act administrativ, nu poate determina concluzia caracterizării acțiunii ca fiind de drept civil, din moment ce pretențiile reclamantei nu izvorăsc dintr-un raport juridic civil.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004, care circumscriu activitatea instanțelor de contencios administrativ conflictelor născute din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, nu pot fi interpretate în sensul stabilirii unei competențe materiale restrictiv determinate doar prin raportare la acțiunile ce au ca obiect anularea actului administrativ astfel emis.În cazul concret din speță, o acțiune având ca obiect pretenții, dar prin care se deduce judecății un raport juridic de drept administrativ, prin toate elementele sale-părți, obiect și conținut, care se și întemeiază pe existența unui act administrativ, este în mod evident o acțiune de contencios administrativ, pentru soluționarea căreia competența revine instanței de contencios administrativ.
Pentru toate aceste motive, în considerarea disp.art.136 rap. la art.132 și urm. C.proc.civ., va fi admisă excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului C. și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, va fi suspendată judecata cauzei, dosarul urmând să fie înaintat Curții de Apel C.-Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței funcționale a Tribunalului C. -Secția I Civilă.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ SI PROTECȚIA COPILULUI C. cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI T. și ORAȘUL T. cu sediul în T., ..24, județul Constanțaîn favoarea Tribunalului C. -Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Constată conflictul negativ de competență.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul la Curtea de Apel C. - Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. C. L. M.
Red.jud.A.C.
4 ex./02.10.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 521/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act. Hotărâre din 11-02-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
