Acţiune în constatare. Decizia nr. 373/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1224/305/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/R
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta N. M. prin mandatar N. A. împotriva sentinței civile nr. 3426 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 10 septembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 24 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3426 din 19 decembrie 2012, Judecătoria S. G. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții K. A. și K. E. împotriva pârâților S. Ș., B. A. în calitate de succesoare al lui S. E., K. A. în calitate de succesoare al lui K. KAROLY și S. E., C. T., C. E., C. ( D. ) M., ambele în calitate de succesoare ale defunctului C. Tihamer, N. M., Z. M. și T. P. în calitate de succesoare ale def. S. T. și în consecință a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în Cf nr.1997 Chichiș, nr top 1999/6 de la suprafața de 1012 mp la 1106 mp, după care a dispus întabularea.
De asemenea, a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți asupra imobilului înscris în Cf nr.1997 Chichiș, nr top 1999/6, în suprafață de 1106 mp, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară și schiței anexe( anexa nr.3) efectuată de către Rakossy B. Jozsef, care face parte integrantă din dispozitivul sentinței, după cum urmează:
lotul nr.1 – cu nr. top nou 1999/6/1 în suprafață de 543 mp se atribuie în natură în favoarea reclamanților, ,ca bun comun.
lotul nr.2 – cu nr. top nou 1999/6/2 în suprafață de 563 mp rămâne în indiviziune, după cum urmează: S. E. în 96/456 parte, S. Ș. în 108/456 parte, S. T. în 96/456 parte, K. I. în cotă de 12/456 parte, C. T. în 18/456 parte, csavasi Tihamer în 54/456 parte și N. M. în 72/456 parte.
S-a dispus întabularea conform partajului și s-a respins capătul de cerere privind constatarea deținerii de către reclamanți a cotei de 976/1792 parte din imobilul arătat mai sus.
A fost obligată pârâta N. M. să plătească reclamanților suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Coindivizarii imobilului înscris în Cf nr.1997 Chichiș, nr top 1999/6 sunt: K. A. și K. E. în cotă de 440/896 parte, S. E. în 96/896 parte, S. Ș. în 108/896 parte, S. T. în 96/896 parte, K. I. în cotă de 12/896 parte, C. T. în 18/896 parte, C. Tihamer în 54/896 parte și N. M. în 72/896 parte.(f.6- 12)
Reclamanții au dobândit cota de proprietate prin contractele de vânzare-cumpărare nr.3660/29.10.2004 și nr.1895/20.06.2006 al BNP G. G..(f.13,14)
Aceste cote au fost cumpărate de la S. V., T. P. și Z. M., moștenitoare ale lui S. T., conform certificatului de moștenitor nr.207/26.10.2004, emis de către BNP G. G..(f.15)
Succesiunea după C. Tihamer privitor la cota de 27/448 parte din imobil a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr.135/21.10.2004 al BNP I. M., moștenitori fiind stabiliți C. E. și C. ( D. ) M. în cote de ¼ parte, respectiv ¾ parte.(f.78)
Acest certificat de moștenitor nu a fost întabulat, astfel că pentru desăvârși partajul în forma cerută de C. E. și C. ( D. ) M. se va dispune întabularea lui, iar cotele vor fi transmise către N. M..
Expertiza tehnică judiciară în specialitatea de cadastru efectuată de Rakossy B. Jozsef a constatat că pe imobil se află trei gospodării cu numerele administrative 373, 375 și 421, iar suprafața reală este 1.106 mp.(f.161)
Imobilul aflat în folosința reclamanților este situat la numărul administrativ 373.
Acțiunea este întemeiată:
Faptul că N. M. are dubii față de legalitatea dezbaterii succesiunii după defuncta C. E., aceasta nu constituie o piedică în calea ieșirii din indiviziune.
Calea pe care ar fi trebuit s-o urmeze era o acțiune în anulare a certificatului de moștenitor.
În cursul procesului au fost formulate plângeri penale (f.38,202, 19-vol.ii), fără să se fi emis vreo soluție care modifice persoana și cotele coindivizarilor. Partajul în natură reprezintă regula, pentru că legea se referă în primul rând la aceasta modalitate de împărțire, cât și pentru necesitatea respectării caracterului declarativ al partajului. Din acest punct de vedere, partajul trebuie să consacre tot un drept de proprietate.
P. urmare, dacă este posibil să se facă partajul în natură, chiar dacă loturile nu sunt egale, nu este admisibil, fără consimțământul copărtașilor să recurgă la o altă modalitate de împărțeală, în condițiile în care nicio parte nu a solicitat atribuirea în natură a întregului teren.
Potrivit art. 673/ 9 C.proc.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Criteriul de împărțire a imobilului în cazul de față va fi folosința lui, adică în funcție de cele trei gospodării existente pe teren, concretizate în tot atâtea numere administrative.
Partajul va fi dispus în ce privește doar cota – parte a reclamanților, pârâta N. M. nu a sesizat instanța cu partajul, astfel că restul coindivizarilor vor rămâne în indiviziune.
La cota lui N. M. nu se vor adăuga cotele de proprietate pe care le dețineau C. T., C. E. și C. ( D. ) M., deoarece aceasta nu a solicitat ieșirea din indiviziune.
Cu acest capăt de cerere, instanța a fost sesizată doar de către reclamanți, pârâta N. M. nu a sesizat instanța cu o asemenea cerere.
În consecință, coindivizarii vor rămâne cu aceleași cote de proprietate, iar transmiterea lor va putea fie efectuată prin alte modalități de transmitere.
Capătul de cerere privind constarea faptului că reclamanții ar deține cota de 976/1792 a fost respins, deoarece această situație juridică izvorăște direct din situația de carte funciară, prin încheierea și întabularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.7/1996, în vigoare la momentul întabulării, “ dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.”
P. prisma acestui text de lege, cu valoare de principiu, capătul de cerere privind constatarea unei cote de proprietate care este întabulată, este inadmisibil.
Ieșirea din indiviziune a fost dispusă în natură, conform raportului de expertiză tehnică judiciară și schiței anexe ( anexa nr.3) efectuată de către Rakossy B. Jozsef, care face parte integrantă din dispozitivul sentinței
Cheltuielile de judecată au fost compensate în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta N. M. prin mandatar N. A. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată învederând cu nu este de acord cu sistarea stării de coproprietate .
În motivarea recursului s-a arătat că ieșirea din indiviziune s-a realizat asupra unei suprafețe de teren mai mare cu un ar decât ceea ce se găsește întabulat, trebuind a se observa că suprafața de 543 mp obținută de reclamanți în urma partajului nu își are un temei in titlul acestora de dobândire .
O altă critică adusă sentinței s-a referit la așezarea cheltuielilor de judecată ocazionate la fond în sarcina recurentei, sub acest aspect arătându-se că soluția primei instanțe este una care profită exclusiv reclamanților, pârâta N. M. neavând nimic de câștigat, iar chitanțele depuse la dosar nu justifică suma de 300 lei, costul expertizelor reprezentând o obligație de plată care revine reclamanților.
Intimații reclamanți K. A. și K. E. au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului întrucât pârâta N. M. nu face decât să exprime îndoieli în ceea ce privește dezbaterea moștenirii lui C. E., trebuind a se avea că partajul a fost cerut în condițiile în care reclamanții dețineau o cotă parte de 440/896 din imobilul înscris în CF nr.1997 Chichiș, nr.top 1999/6 pe care au dobândit-o prin operațiuni de vânzare-cumpărare în formă autentică, realizate între anii 2004-2006.
Intimatul C. T. a depus la dosar o notă scrisă în cuprinsul căreia a menționat că intimații reclamanți îi folosesc în mod gratuit cota sa parte din dreptul de proprietate asupra imobilului, anexând notei și un înscris intitulat „ convenție ” care cuprinde o împărțire neautentificată a moștenirii lui C. E..
Examinând sentința recurată în raport de criticile care i se aduc tribunalul reține că prima instanță a realizat o ieșire parțială din indiviziune, opunerea recurentei la efectuarea partajului neputând fi una eficientă câtă vreme potrivit art.728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, cererea de partaj putând fi formulată oricând .
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren care face obiectul partajului, expertiza topografică este relevantă în acest sens, în urma măsurătorilor de la fața locului expertul găsind în teren o suprafață mai mare cu aproape o sută de metri decât cea întabulată, ceea ce poate da naștere unei rectificări a cărții funciare, prin urmare operațiunea realizată de prima instanță sub acest aspect ,este pe deplin admisibilă prin raportare la prevederile art.34 din Decretului – Lege nt.115/1938, aplicabil cauzei de față potrivit celor dezlegate prin decizia în interesul legii nr.XXI/2005 .
Recurenta nu a criticat temeiul de drept după care judecătoria a dispus rectificarea cărții funciare ( în fapt un asemenea temei nefiind reținut în considerentele sentinței ) ci doar s-a opus rectificării în sine, or, față de cele mai sus arătate, o atare opunere este lipsită de eficiență, fiind cât se poate de limpede că înscrierea în cartea funciară a unei suprafețe de teren care nu concorda cu realitatea faptică, constituie o înscriere nevalabilă în această privință și ca atare susceptibilă de rectificare conform art.34 pct.1 din Decretul – Lege nr.115/1938.
Tribunalul nu găsește niciun fel de omisiuni sau imprecizii expertizei topografice în ceea ce privește efectuarea și rezultatul măsurătorile din teren, drept urmare nu are date pentru a pune la îndoială exactitatea concluziilor expertizei în ceea ce privește suprafața de teren la care s-a propus rectificarea cărții funciare .
Împrejurarea că titlul intimaților reclamanți ( contractele de vânzare-cumpărare ) nu concordă cu suprafața înscrisă în cartea funciară la momentul în care aceștia au dobândit, nu semnifică faptul că rectificarea cărții funciare nu se poate realiza ulterior, știut fiind că publicitatea imobiliară în regim de carte funciară asigură existența dreptului în sine înscris în cartea funciară și nu întinderea propriu –zisă a bunului care face obiectul dreptului întabulat.
Îndoielile recurentei în privința justeții modului în care s-a dezbătut succesiunea lui C. E. nu sunt de natură a împiedica partajului potrivit cotelor părți reținute de prima instanță, simpla îndoială neurmată de o cerere în justiție neputând conduce la alterarea a ceea ce s-a dezbătut într-o procedură succesorală notarială.
În fine, cât privește desocotirea cheltuielilor de judecată la fond între copartajanți, trebuie observat că recurenta pârâta s-a opus acțiunii reclamanților prin urmare are o culpă procesuală iar cât privește creșterea suprafeței de teren pe calea rectificării de carte funciare aceasta se realizează în folosul tuturor coindivizarilor, inclusiv a celor care au căpătat la partaj lotul nr.II, rămas în continuare în indiviziune ( de la 515 mp la 563 mp ), așa încât expertiza topografică ( achitată de reclamanți cu suma de 1.260,84 lei ) profită și pârâtei N. M., fiind firesc ca o parte din cheltuielile de judecată suportate la fond de reclamanți să fie așezate și în sarcina recurentei pârâte pe temeiul art.274 C. și art.276 C..
În consecință, în baza art.312 alin.1 teza a II-a C., se va respinge ca nefondat recursul pârâtei N. M. care va fi obligată să plătească intimatului K. A. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs provenite din retribuirea apărătorului, cheltuieli datorate pe temeiul art.274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta N. M. prin mandatar N. A. împotriva sentinței civile nr.3426/19.12.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Obligă recurenta N. M. să plătească intimatului K. A. suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. O.N. /10.10.2013
Tehnored. V.E./10.10.2013
2 ex.
Judecător fond – C. J.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 95/2013. Tribunalul COVASNA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2473/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
