Contestaţie la executare. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 35/119/2002
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/R
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: D. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de perimare a recursului declarat de contestatorii B. D. J., B. D. M., B. D. J. M., R. K. și H. K. Z. împotriva sentinței civile nr. 21din 10 ianuarie 2002, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr. 3706/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 21 din 10 ianuarie 202, Judecătoria S. G. a respins cererea contestatorilor B. D. J., B. D. M., B. D. J. M., B. D. M. Z., R. K., H. K. Z. în contradictoriu cu creditoarea urmăritoare Cașaș M. pentru anularea somației nr. 985 din 12 noiembrie 2001 emisă de Biroul executorului judecătoresc Kolcza Jeno G. și pentru încetarea executării silite în baza deciziei civile nr. 1027/2001 a Curții de Apel B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prun decizia civilă nr. 1072/R din 5 iulie 2001 Curtea de Apel B., admițând recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențională Cașaș M. împotriva deciziei nr. 190/A /2001 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr. 462/2001, a modificat în tot sus arătată decizie în sensul că a admis apelul declarat de reclamanta reconvențională împotriva sentinței civile nr. 162/2001 a Judecătoriei S. G. iar în fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele B. D. J. și H. K. – Z., împotriva pârâtei Cașaș M., a admis acțiunea reconvențională formulată de aceasta, a constatat calitatea de moștenitoare a reclamantelor după defuncta Csulak K. și le-a obligat să lase reclamantei reconvenționale în deplină proprietate și posesie una cameră, bucătărie, cămară și antreu, respectiv imobilul situat pe . S. G., înscris în CF 2444 S. G., cu nr. top 2058 și să-i predea cheile de acest imobil.
În baza acestei decizii irevocabile care constituie titlu executor, creditoarea Cașaș M. a cerut executorului judecătoresc Kolcza Jeno G. din S. G. să procedeze la executarea silită a dispozițiilor sentinței, întocmai dispozitivului, față de debitoarele B. –D. J. și H. K. Z., cererea formând obiectul dosarului de executare nr. 985/2001.
La 7 noiembrie 2001 Judecătoria S. G. a dat încheierea de încuviințare a executării silite, iar la 12 noiembrie 2001 debitoarele H. K. Z. și B. D. J. au fost somate să lase creditoarei deplină proprietate și posesie a imobilului conform deciziei nr. 1027/R /2001 a Curții de Apel B..
Contestatorii au atacat executarea silită motivând că titlul executor nu a dat creditoarei și folosința imobilului și nici nu ordonă evacuarea tuturor locatarilor membri ai familiei persoane majore, față de care decizia nu este opozabilă aceștia nefiind părți în proces.
Instanța de fond a constatat că motivele invocate de contestatori sunt netemeinice. Astfel, în cadrul procesului civil în care s-a pronunțat decizia nr. 1027/R /2001 s-a stabilit un drept de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilului în litigiu, determinat ca mai sus. Cum desmembrămintele dreptului de proprietate sunt posesia și uzufructul, creditoarea primind proprietatea a primit implicit dreptul de a poseda și folosi imobilul, iar ca mod de executare, odată stabilit dreptul, predarea bunului face parte din obligația deținătorului care trebuie să o îndeplinească de bună voie sau prin executare silită fără vreo altă dispoziție din partea instanței cum ar fi cea de evacuare. De altfel, creditoarea nici nu a cerut decât executarea întocmai a dispozitivului sentinței față de debitoarele părți în procesul de fond.
În ceea ce privește pe ceilalți contestatori, aceștia nu opun creditoarei un drept propriu asupra locuinței și nici vreun titlu sub care folosesc astfel că nici în raport cu aceștia nu există motive de desființare a executării silite, creditoarea fiind în drept să urmărească bunul în mâna oricărui s-ar afla.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorii B. D. J., B. D. M., B. D. J. M., R. K. și H. K. Z. solicitând modificarea sentinței în sensul de a se admite contestația la executare.
In motivarea recursului se arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind detaliate pe larg motivele de recurs.
În drept, se invocă disp. art. 304 C..
Prin încheierea din data de 11.09.2007 s-a dispus suspendarea judecății în conformitate cu disp. art. 243 pct.1 C.. având în vedere decesul unei părți, respectiv faptul că nu s-au indicat moștenitorii acesteia.
În anul 2013 s-a repus din oficiu cauza pe rol pentru a se pune în discuție perimarea judecății.
În ședința publică din data de 05.11.2013 instanța de recurs a pus în discuție excepția de perimare a recursului, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției de perimare, tribunalul va avea în vedere în drept că potrivit disp. art. 248 alin.1 C.. – ”Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”, iar în conformitate cu art. 250 alin.1 – ” Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.”
Pentru aceste considerente, având în vedere că recursul a rămas în nelucrare din vina părții recurente mai mult de 1 an, instanța urmează a constata perimat recursul declarat de recurent în conformitate cu disp. art. 248 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de contestatorii B. D. J., B. D. M., B. D. J. M. și H. K. Z. împotriva sentinței civile nr. 21/10.01.2002 a Judecătoriei S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. D. C. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D./13.11.2013
Tehnored. V.E./14.11.2013
2 ex.
Judecător fond – Ștambirț L.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2013. Tribunalul... → |
|---|
