Plângere contravenţională. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 103/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 282/R
Ședința publică din 20 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: O. N.
Judecător: R. I. C.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul M. L. C. împotriva sentinței civile nr. 2682 din 16 octombrie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 4 iunie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 2013, 18 iunie 2013, apoi pentru astăzi, 20 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2682 din 16 octombrie 2013, Judecătoria S. G. a admis în parte plângerea formulată de către petentul M. L. – C. domiciliat în S. G., ., ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.12.2011 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în S. G. . nr. 16, jud. C..
A anulat în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.12.2011 de către intimat, în ceea ce privește sancționarea petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
A exonerat petentul de plata amenzii în sumă de 402 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 603 leipentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.12.2011 de către intimat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.12.2011 petentul a fost sancționat contravențional:
- cu avertisment în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002
- cu amendă în sumă de 268 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002
- cu amendă în sumă de 402 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002
- cu amendă în sumă de 603 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 s-a dispus și sancțiunea complementară a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de către petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța de fond a reținut că potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.12.2011 s-a menționat că la data de 27.12.2011, ora 13,50 petentul, manevrând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în poziția marșarier pentru a ieși din parcarea amenajată în spatele blocului nr. 3 de pe . V. nu s-a asigurat suficient și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care era oprit în spatele său.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarația petentului dată în fața organelor de poliție la data de 30.12.2011 rezultă că petentul nu a observat că în spatele său era oprit un autoturism marca Dacia L. care oprise paralel cu celelalte autoturisme parcate regulamentar și a tamponat Dacia.
Modalitatea de producere a accidentului a fost prezentată și de către intimatul – persoană implicată în accident O. J., care, la termenul din data de 09.05.2012 a arătat că a oprit în parcarea din spatele ., alături de un prieten a urcat în vehiculul său dorind să iasă din parcare. Acesta nu s-a asigurat, tamponând vehiculul părții.
Fiind audiați, martorii Z. Z. și Kantor T. nu au putut furniza relații privind evenimentul rutier. Aceștia au învederat că la momentul în care au parcat au putut doar observa că era parcat un vehicul regulamentar și unul neregulamentar, iar conducătorii acestora discutau aprins.
Având în vedere aceste aspecte, din probele administrate rezultând că la ieșirea din parcare, petentul a nu a respectat regulile privind mersul înapoi, neasigurându-se suficient și tamponând astfel vehiculul cu nr. de înmatriculare_, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Atât martorii cât și intimatul – persoană implicată în accident au arătat că vehiculul petentului staționa regulamentar pe locul special amenajat pentru parcare, iar vehiculul celeilalte părți era oprit neregulamentar, în mijlocul drumului lângă vehiculele parcate.
Însă, aceste aspecte nu au putut fi avute în vedere ca și o cauză de exonerare a petentului de culpă. Conform art. 54 din OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Or, în aceste condiții, instanța de fond a apreciat că petentul avea obligația de a se asigura că poate efectua manevra în siguranță, chiar dacă vehiculul din apropriere nu era oprit regulamentar.
În ceea ce privește cea de a doua faptă, judecătoria a reținut că potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin.2.
Conform acestei din urmă dispoziției se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. 1 lit. b conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii (…).
În procesul-verbal contestat s-a reținut că petentul nu s-a prezentat în cel mult 24 ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentele de constatare.
Având în vedere că dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. g din OIG nr. 185/2002 sancționează o conduită omisivă, iar faptele negative se probează prin dovedirea faptelor pozitive contrare, rezultă că, în cauză, revine petentului obligația de a dovedi îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, prin prezentarea dovezilor din care să rezulte că s-a prezentat în termen de 24 de ora de la producerea accidentului la organele de poliție sau a încheiat cu celălalt conducător auto o constatare amiabilă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că petentul s-a prezentat în fața organelor de poliție doar la data de 30.12.2012, astfel cum rezultă din declarația dată și atașată la dosar, deși fapta a avut loc la data de 27.12.2012.
În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la faptul că s-a înțeles cu celălalt conducător auto, martorul Kantor T. a arătat că a putut observa că cei doi conducători auto discutau aprins după care și-au dat mâna și au plecat. Tot astfel, martorul Z. Z. a arătat că cele două persoane vorbeau pe un ton mai ridicat după care și-au dat mâna și au plecat. Însă, martorii nu au confirmat faptul dacă între părți a existat vreo înțelegere privind soluționarea amiabilă a incidentului.
Fiind ascultat, intimatul – persoană implicată în accident a arătat că i-a propus petentului rezolvarea situației, însă acesta a declarat că nu se duce nici la poliție și nici la asigurări.
Instanța de fond nu a putut reține ca întemeiate nici susținerile petentului cu privire la faptul că acroșarea nu a avut ca urmare pagube materiale. Intimatul a învederat că vehiculul său prezenta avarii în partea dreaptă față, având spoiler îndoit, iar din declarația conducătorilor auto dată în fața organelor de poliție rezultă că autoturismul lui O. J. prezenta avarii la bară protecție față, iar vehiculul petentului la bară protecție spate.
Având în vedere aceste aspecte, constatându-se că petentul nu s-a prezentat în decursul a 24 de ore de la producerea evenimentului rutier la organele de poliție, iar între persoanele implicate în accident nu a intervenit o constatare amiabilă prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002.
Referitor la cea de a treia faptă, s-a reținut că potrivit art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”, art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ prevăzând că, nerespectarea de către conducătorul de vehicul de a avea asupra sa documentele arătate constituie contravenție.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.12.2011 s-a menționat că petentul nu avut asupra sa asigurarea obligatorie.
În ceea ce privește situația de fapt descrisă în actul constatator, s-a constatat că potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1995 „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”, art. 64 din același act normativ prevăzând că încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că prevederile art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 au caracterul unei norme generale, fiind aplicabile ori de câte ori conducătorul auto nu își îndeplinește obligația de a avea asupra sa și a prezenta la control documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 din același act normativ. Însă, în cazul în care prin normă specială se reglementează și se sancționează distinct neîndeplinirea unei anumite obligații, respectiv nedeținerea asigurării obligatorii, încălcarea acesteia va constitui contravenție și urmează a fi sancționată potrivit normei speciale, respectiv Legea nr. 136/1995.
Instanța de fond a apreciat că, în cauza de față, fapta reținută în sarcina petentului, respectiv lipsa asigurării, se încadrează în prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, motiv pentru care sancționarea petentului în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 este nelegală.
Tot astfel, s-a reținut că la dosar a fost depusă copie de pe polița nr._ din care rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost asigurat pentru perioada 10.11.2011 – 09.05.2011. Așadar, s-a apreciat că sancționarea nu se justifică nici sub acest aspect, la data constatării faptei, vehiculul petentului având asigurare valabilă.
Sub aspectul celei de a patra fapte, s-a constatat că art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 sancționează ca și contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
În procesul-verbal contestat s-a reținut că la data săvârșirii faptei petentul ave ITP expirat din data de 02.12.2011.
Având în vedere că și în această situație ne aflăm în fața unei fapte negative, pentru considerentele arătate în precedente revine petentului obligația de a face dovada faptei contrare, prin prezentarea dovezilor din care să rezulte că pentru autovehiculul condus era efectuată inspecția tehnică periodică. Însă, în cauză nu s-a efectuat dovada în acest sens. La dosar a fost depusă copie de pe factura nr._/05.01.2012, din care însă rezultă că inspecția a fost efectuată la data emiterii facturii, deci ulterior constatării faptei.
În consecință, judecătoria a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru prima și a doua faptă, față de gradul de pericol social, având în vedere și faptul că din adresa nr._/21.02.2012 emisă de IPJ C. rezultă că în perioada 2007 – 2011 petentul a fost sancționat de mai multe ori pentru încălcarea regulilor privind circulația, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului și a amenzii în sumă de 268 lei, minimul prevăzut de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite.
Pentru aceleași considerente prima instanță a mai apreciat că și sancțiunea complementară a fost legal și justificat aplicat, prevederile art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 dispunând aplicarea sancțiunii suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în cazul constatării vreuneia dintre faptele reglementată de această dispoziție.
Referitor la sancțiunea amenzii în sumă de 603 lei aplicată pentru contravenția prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că imediat ulterior constatării, petentul s-a conformat normelor, efectuând inspecția tehnică periodică a vehiculului, astfel cum rezultă din factura nr._/05.01.2012, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social concret al faptei.
Față de cele învederate în precedente, judecătoria a admis în parte plângerea dispunând anularea în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.12.2011 de către intimat, în ceea ce privește sancționarea petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, exonerarea petentului de plata amenzii în sumă de 402 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 603 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.12.2011 de către intimat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M. L. C. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a plângerii contravenționale și anulării procesului verbal inclusiv sub aspectul contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002 raportat la art.100 alin.3 lit.g din același act normativ, cu consecința exonerării sale de plata amenzii în cuantum de 268 lei și a înlăturării sancțiunii suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
În subsidiar s-a solicitat anularea doar în parte a procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul și a reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
În motivarea căii de atac s-a arătat că în fapt nu a avut loc un eveniment rutier ci doar o ușoară atingere de către autoturismul recurentului a mașinii parcate în spatele său, care a fost ușor zgâriată, fără a se produce avarii și fără a fi nevoie de vreo reparație ori de plata unor despăgubiri de către asigurător, fiind de avut în vedere că mașina intimatului O. J. era parcată neregulamentar .
În ceea ce privește sancțiunea avertismentului, aceasta a fost cerută invocându-se prevederile art.7 din OG nr.2/2001 în sensul că fapta este una de gravitate redusă, recurentul săvârșind ultima contravenție în data de 17.10.2010 când a fost sancționat pentru nefolosirea pe timp de zi a luminii de întâlnire.
Intimatul I. de Poliția al Județului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat învederând că fapta contestată de petent în cuprinsul căii de atac este una pe deplin dovedită, acesta neputând beneficia de aplicarea avertismentului deoarece a fost sancționat de 12 ori pentru încălcarea regulilor privind circulația.
La fila 12 din dosar agentul constatator a comunic un cazier contravențional al recurentului.
Intimații O. J. și asigurătorul A. Ț. Asigurări SA nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate tribunalul reține că fapta petentului de a nu anunța organelor de poliție accidentul de circulație din care au rezultat numai pagube materiale se datorează în bună seamă faptului că recurentul avea inspecția tehnică periodică a mașinii, expirată . Refuzul recurentului de a se prezenta la organele de poliție rutieră reiese din declarația dată de intimatul O. J., astfel cum aceasta se găsește la fila 20 din dosarul de fond.
Chiar dacă cele două mașinii s-au ales doar cu zgârieturi ale barelor de protecție și chiar dacă recurentul a apreciat că intimatul O. J. este cel care l-a determinat în mod culpabil să efectueze acea manevră de mers înapoi, o atare situație tot nu îndreptățea partea petentă să refuze a se prezenta la organele de poliție, în cauza de față neregăsindu-se vreuna din situațiile de excepție prevăzute de art.79 alin.2 din OUG nr.195/2002 .
Chestiunea prescripției executării sancțiunilor contravenționale complementare nu poate fi acceptată întrucât pe durata soluționării plângerii se suspendă de drept executarea sancțiunilor contravenționale, în fapt plângerea fiind depusă la 11.01.2012, prin urmare procesul verbal de contravenție din 30.12.2011 nu a rămas necomunicat mai mult de o lună de la aplicarea sancțiunii.
Ca atare, se poate cu temei concluziona că fapta recurentului este în mod just stabilită și la fel de corect sancționată cu amenda și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, iar dacă se are în vedere cazierul contravențional extrem de variat al părții recurente, cazier în care sunt înscrise și fapte ulterioare încheierii procesului verbal din 30.12.2011, atunci este evident că tribunalul nu poate proceda la o reindividualizare a sancțiunilor, în condițiile în care recurentul numai în anii 2011-2012 are înregistrate 4 abateri contravenționale la normele rutiere .
Un cazier contravențional bogat denotă o constantă nesocotire a normelor rutiere, prin urmare circumstanțele personale ale recurentului nu pledează pentru sancțiunea blândă a avertismentului, drept pentru care, față de considerentele de mai sus, în baza art.312 alin.1 teza a II-a C., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M. L. C. împotriva sentinței civile nr.2682/16.10.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. O. N. R. I. C. V. E. Se află în concediu de odihnă
Semnează vicepreședintele
O. N.
Red. O.N./10.07.2013
Tehnored. V.E./10.07.2013
2 ex.
Judecător fond – B. K. Agota
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul... → |
|---|
