Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 2129/305/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul S. A. împotriva sentinței civile nr. 2909 din 05 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2013, când apărătorii părților prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 2909 din 05 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G., a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul G. J. în contradictoriu cu intimatul S. A. și, în consecință, a dispus anularea somației emisă la data de 18.03.2012, a adresei de înființare a popririi emisă la data de 26.06.2012 și a procesului –verbal de cheltuieli de executare din 26.06.2012, emise în dosarul execuțional nr. 18/2012 al B. E. Judecătoresc M. P. I..
A obligat pe intimat să plătească contestatorului suma de 694,3 lei – cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.11.2011 B. E. Judecătoresc M. P. I. a emis actul de adjudecare în favoarea lui S. A. cu privire la apartamentul situat în municipiul S. G., .. 13, ., ., prin preluarea lui în contul datoriei.
Potrivit declarației martorei S. J. M., contestatorul și soția lui au părăsit apartamentul în cursul lunii decembrie a anului 2011, între sărbătorile de C. și de Revelion (fila 56).
Mărturia ei a fost relevantă deoarece își are domiciliul în apropierea apartamentului, obiect al executării silite.
La data de 2 martie 2012, prin Încheierea din dosarul civil nr._ a fost încuviințată executarea silită a actului de adjudecare, în sensul „realizării creanței” (fila 34).
La data de 15 martie este emisă somația pentru evacuarea apartamentului și plata sumei de 2.935,74 lei, reprezentând cheltuieli de executare, iar la data de 26.06.2012 adresa de înființare a popririi către terțul poprit S.C. Sancat Trans S.R.L. (filele 35, 48).
Contestația a fost întemeiată.
Executarea silită a fost definită ca acea fază a procesului civil în care creditorul cu ajutorul forței de constrângere a statului își realizează drepturile în cazul neîndeplinirii de bună voie a
obligațiilor corelative în sarcina debitorului.
Această definiție rezultă că dispozițiile art. 3711 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, prevăd următoarele:
„Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.”
În consecință, procedura executării silite poate fi declanșată doar în cazul în care debitorul nu execută de dispozițiile dintr-un titlu executor.
În acest caz, contestatorul a părăsit locuința înaintea sesizării executorului judecătoresc, acest fapt având loc la data de 20.02.2012 (fila 31). Chiar și după acea dată l-a anunțat pe executor despre faptul că locuința este eliberată (filele 38, 39).
Chiar dacă în procesul - verbal s-a arătat că lipsește centrala termică, instalația de încălzire și întrerupătoarele, acestea nu au reprezentat un motiv de respingere a contestației la executare.
Dacă aceste fapte au fost comise de către contestator, acesta poartă răspunderea în temeiul altor raporturi juridice. De asemenea, executarea silită suferă de încă un viciu, aceasta nefiind încuviințată în condițiile art. 3731 Cod procedură civilă, sub aspectul evacuării.
Dispozitivul Încheierii din 2 martie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ este clar, fiind încuviințată doar executarea silită a actului de adjudecare, în sensul „realizării creanței”, dar nu și cea a evacuării.
Cum titlul executor în cauză îl reprezintă actul de adjudecare din 17.11.2011, acesta nu conține dispoziții la vreun drept de creanță, astfel că acesta nu poate fi decât cheltuielile de executare.
Desigur, debitorul, potrivit art. 371 Cod procedură civilă, va suporta cheltuielile de executare, avansate de către creditor.
Dar, în cauză nu a existat o executare în sine cu privire la obligație dintr-un titlu executor, deoarece singura obligație ce era aptă de a fi realizată era aceea a evacuării oricărei persoane din apartament, pentru care un act de adjudecare, potrivit art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă, constituie titlu executor.
Potrivit art.3712 Cod procedură civilă „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.”
În consecință, prima instanță a constatat că actele de executare sunt nule, motiv pentru care a admis contestația, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul S. A. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se respinge contestația la executare ca nefondată.
În motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe este nelegală în condițiile în care contestatorul avea obligația de a preda apartamentul adjudecatarului, astfel că faptul părăsirii apartamentului neurmat de predarea acestuia către creditor și neanunțarea acestuia printr-o notificare despre intenția predării apartamentului, în condițiile în care debitorul și-a păstrat în continuare cheile, este sinonim cu ocuparea în continuare a apartamentului și nicidecum cu executarea de bunăvoie a obligației de către debitor.
Se arată în sensul celor de mai sus că anunțarea executorului despre intenția predării cheilor a avut loc doar la data de 8 mai 2012, în condițiile în care executarea silită a fost declanșată la data de 20 februarie 2012 prin cererea de executare silită depusă la executorul judecătoresc.
Arată recurentul că procesul - verbal de predare primire apartamentului a fost încheiat la data de 15 mai 2012, aspect față de care rezultă că debitorul a încercat să evite cu orice preț o predare primire a apartamentului oficială, încercând să predea cheile în alt loc decât la apartament, și aceasta doar la data de 9 mai 2012 când data executării era deja fixată, pentru motivul că acesta a demontat toată instalația de încălzire, respectiv microcentrala termică, conductele și cele cinci radiatoare precum și întrerupătoarele și prizele instalației electrice pe care și le-a însușit, deși făceau parte din valoarea apartamentului adjudecat de creditor.
Se arată că recurentul nu a formulat pretenții sub acest aspect în cadrul procesual al contestației la executare, evidențiind aceste aspecte doar ca fiind relevante sub aspectul atitudinii subiective a debitorului, specificându-se de asemenea că, dacă debitorul ar fi fost de bună credință, atunci ar fi trebuit să-l notifice pe creditor imediat după ce s-a mutat sau chiar înainte și să-i invite la fața locului în vederea predării primirii acestuia înainte de începerea executării silite, iar nu după ce începuse executarea silită, iar cheltuielile de executare erau făcute.
De asemenea, se mai arată că în ceea ce privește considerentele instanței de fond relativ la dispozitivul încheierii de încuviințare sunt lipsite de relevanță, cu atât mai mult cu cât în cazul adjudecării unui apartament încuviințarea executării nu poate viza decât evacuarea debitorului.
În drept se invocă art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă.
Intimatul G. A. nu a depus întâmpinare în recurs, legal fiind citat în acest sens, fiind depuse doar concluzii scrise.
Părțile nu au depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei contestații la executare prin care s-a solicitat anularea formelor de executare constând în predarea apartamentului adjudecat de creditorul recurent la licitație, motivul esențial invocat în susținerea contestației fiind acela că obligația de predare a imobilului a fost executată de bună voie înainte de începerea executări silite.
În ceea ce privește, în primul rând, critica adusă considerentelor instanței de fond vizând dispozitivul încheierii de încuviințare instanța reține că, în condițiile în care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în actul de adjudecare a imobilului, efectele acestei încheieri vizează evident executarea obligației de predare a imobilului în conformitate cu art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă, astfel că soluția de încuviințare legitimează executorul să continue executarea, evident cu respectarea tuturor celorlalte principii care o guvernează.
În continuare, tribunalul constată că în mod temeinic a reținut instanța de fond că apartamentul adjudecat de creditor la data de 17.11.2011 (fila 32) a fost eliberat de debitor în cursul lunii decembrie 2011, fapt care rezultă din declarația martorei audiată de instanță S. J. M. (fila 56 fond) potrivit căreia debitorul și familia acestuia s-au mutat din apartamentul din . iarna anului 2012, în decembrie, între C. și Revelion, martora luând cunoștință în mod direct de cele relatate, arătând că a văzut când aceștia au transportat bunurile.
Prin urmare, corect a reținut prima instanță că obligația de a elibera apartamentul a fost executată de debitor înainte de a fi începută executarea silită, în condițiile în care eliberarea locuinței a avut loc în decembrie 2011, iar cererea de executare silită a fost depusă la executor doar în data de 20 februarie 2012 (fila 31 fond).
Instanța nu va reține motivul de recurs potrivit căruia eliberarea apartamentului fără a fi anunțat creditorul și a-i fi predate personal cheile echivalează cu nepredarea apartamentului pentru următoarele considerente.
Astfel, se va avea în vedere că, în privința creditorului, nu a fost depus la dosar nici un înscris și nu a fost administrată nicio probă care să reflecte faptul că acesta a încercat să contacteze debitorul pentru a-i solicita să execute de bunăvoie obligația din titlul executoriu, respectiv nu rezultă din probele administrate vreo opoziție din partea debitorului la eliberarea imobilului, ci dimpotrivă, astfel cum rezultă din declarația aceleiași martore, debitorul a încercat predarea cheilor în luna ianuarie 2012, înainte de a începe executarea silită, după ce a eliberat imobilului, dar creditorul a refuzat că comunice cu acesta.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță, chiar și după ce la data de 8 mai 2012 intimatul a înștiințat, prin avocat, executorul cu privire la faptul că apartamentul a fost eliberat și cheile au se află la avocat la dispoziția creditorului, a mai fost în continuare efectuat un act de executare silită, respectiv procesul verbal de predare din data de 15 mai 2012.
În sensul celor de mai sus instanța reține în esență că executarea silită a început în condițiile în care anterior debitorul, nu doar că nu s-a opus predării locuinței și executării obligației, ci acesta eliberase efectiv imobilul, considerente față de care soluția primei instanțe de admitere a contestației la executare este legală și temeinică.
În ceea ce privește invocare faptului că debitorul a ridicat din locuință centrala și alte bunuri care fuseseră încorporate imobilului, instanța constată că, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, aceste aspecte vizează un eventual raport juridic de creanță între părți, raport ce excede cadrului procesual al contestației la executare și care este distinct de obligația de eliberare a imobilului, prin aceasta înțelegând mutarea debitorului în altă parte, fapt care a avut loc înainte de începerea executării silite.
În consecință, verificând hotărârea atacata sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
Față de soluția de respingere a recursului instanța va dispune, conform art. 274 Cod procedură civilă, obligarea recurentului – aflat în culpă procesuală – la plata cheltuielilor de judecată către intimat în suma de 250 lei reprezentând onorariul avocațial potrivit chitanței nr. 245/2013 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul S. A. împotriva sentinței civile nr. 2909/05.11.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei către intimatul G. J. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. C. B. A. D. D. C. P. C. F.
Red. B.A.D./11.04._
Tehnored. P.C.F./11.04.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: C. J.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-10-2013,... → |
|---|
