Plângere contravenţională. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1851/305/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul - intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR REGIUNEA NR. 8- SIBIU împotriva sentinței civile nr. 1996 din 21.06.2013 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 19.11.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013 și apoi pentru data de astăzi, 03.12.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1996 din 21.06.2013, Judecătoria Sf. G. a admis în parte plângerea formulată de către petenta . SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.03.2013 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR. A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 6000 lei, cu sancțiunea avertismentului. A atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.04.2013, sub nr._, petenta . SRL a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.03.2013 încheiat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR. În subsidiar s-a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a invocat nulitatea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării art. 19 din OG nr. 2/2001, nefiind semnat de un martor asistent. În continuare, aceasta a arătat că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa deoarece angajatul său, conducătorul auto, C. A. M., a prezentat cu prilejul controlului numărul necesar de diagrame tahograf, aferente ultimelor 28 de zile. (f.4-5)
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OG nr. 37/2007, ale OG 21/2009.
În dovedire au fost atașate înscrisuri.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La data de 14.05.2013, intimatul a depus, în termen legal, întâmpinare (f.16-20), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței – respinsă la termenul din data de 18.06.2013, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal.
În motivare, se arată că motivele de nelegalitate invocate în plângere sunt neîntemeiate și nu pot conduce la anularea procesului-verbal contestat, care a fost dresat cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, la momentul controlului angajatul petentei neprezentând documentele solicitate, aferente perioadei 20.02._13. Dacă le-ar fi prezentat, inspectorul nu ar mai fi aplicat sancțiunea. În fine, se argumentează că sancțiunea a fost corect individualizată, față de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei, aplicarea avertismentului fiind inoportună.
În drept au fost invocate dispozițiile C.pr.civ., ale OG nr. 37/2007, ale Regulamentului CE nr. 561/2006, ale Regulamentului CEE nr. 3821/85 și ale Acordului AETR.
A fost anexată întâmpinării documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 27.05.2013, petenta a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare (f.32-33), prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sf. G., reiterând argumentele dezvoltate în plângere.
La termenul din data de 18.06.2013, prima instanță a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/20.03.2013 (f.6), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007.
În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 20.03.2013, pe DN 12 km 16 în raza . fost verificat în trafic ansamblul auto cu nr. de înmatriculare_ /_, deținut și utilizat de petentă, condus de C. A. M., care efectua transport public rutier de marfă. La control conducătorul auto prezintă un certificat de desfășurare a activității valabil pentru perioada 15.03.2013 – 18.03.2013, și înregistrări tahograf pentru zilele de 18 și 19.03.2013, lipsindu-i activitatea pentru intervalul 20.02.2013 – 15.03.2013, respectiv conducătorul auto avea obligația de a prezenta activitatea pentru ultimele 28 de zile retroactiv.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Relativ la încălcarea art. 19 din OG nr. 2/2001, ca urmare a lipsei unui martor asistent la încheierea actului de constatare, prima instanță a avut în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. Prin decizia menționată s-a statuat că nerespectarea acestor exigențe atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care este condiționată de existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, și ținând seama că în cadrul judecății aceasta a avut posibilitatea de a contesta starea de fapt reținută în procesul-verbal și sancțiunea aplicată, precum și de a propune probe în apărare, instanța apreciază că un astfel de prejudiciu nu a existat, așa încât va respinge și acest motiv, și va reține că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se observă că potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007, neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, constituie contravenție, care se sancționează, conform art. 9 alin. 1 lit. c), cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În continuare, instanța de fond a constatat că certificatul de desfășurare a activității – Regulamentul CE nr. 561/2006 sau AETR din data de 15.03.2013 (f.12), care atestă că în perioada 15.02.2013, ora 08.00 – 15.03.2013, ora 13.00, conducătorul auto C. A. M. a desfășurat o altă activitate decât condusul, nu este în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal (întărită de documentația care a stat la baza întocmirii actului, f.22-27), în condițiile în care nu este apt să demonstreze că angajatul petentei a prezentat, cu ocazia controlului, documentul justificativ pentru perioada menționată.
Or, în condițiile în care elementul material al contravenției analizate se compune dintr-o conduită omisivă determinată, respectiv neprezentarea numărului necesar de diagrame (și nu nedeținerea, necompletarea ori alte asemenea omisiuni), trebuie să se rețină că, în lipsa unei dovezi certe (pe care, conform regulii de probă a faptului negativ, petenta era ținută a o face) care să ateste prezentarea înscrisului menționat cu ocazia controlului în trafic, depunerea sa ulterioară în cadrul litigiului este lipsită de relevanță juridică sub aspectul existenței contravenției, putând fi cel mult avută în vedere la individualizarea sancțiunii.
Prin urmare, trebuie să se rețină că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007, și că procesul-verbal contestat este temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Evaluarea sancțiunii amenzii aplicate petentei, în cuantum de 6000 lei, relevă că deși aceasta este legală, nu este și proporțională cu gradul redus de pericol social al faptei analizate. Astfel prima instanță a constatat, pe baza certificatul de desfășurare a activității – Regulamentul CE nr. 561/2006 sau AETR din data de 15.03.2013 (f.12), că angajatul petentei a desfășurat o altă activitate decât condusul.
Acest înscris denotă faptul că atingerea adusă valorii sociale protejate de norma încălcată (asigurarea desfășurării transportului rutier în condiții de siguranță prin respectarea perioadei de odihnă aconducătorilor auto și a altor exigențe specific activității de transport) este minimă. În plus, se observă că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că petenta ar mai fi fost anterior sancționată contravențional pentru astfel de fapte. În acest context, prima instanță, luând în considerare că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, a apreciat că înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este justificată în cauză.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a admis plângerea în parte și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 6000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.03.2013, cu sancțiunea avertismentului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prima instanță a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat apel intimatul apelant I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIE-ISCTR Regiunea nr 8 Sibiu, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că depunerea ulterioară a certificatului de desfășurare a activității-Regulamentul CE nr 561/2006 sau AETR din data de 15.03.2013, care atestă că A. M. a desfășurat o altă activitate decât condusul, este în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, în condițiile în care conducătorul auto nu a putut prezenta agentului constatator, la momentul controlului, documentul justificativ pentru perioada 15.02.2013 ora 18.00-15.03.2013 ora 13.00. Respectivul act depus ulterior la dosar, nu are relevanță juridică sub aspectul existenței contravenției, susține apelantul. Prin fapta săvârșită s-a creat o stare de pericol social atât pentru conducătorul auto cât și pentru ceilalți participanți la trafic, iar potrivit art 8 alin 1 pct 31 din OG nr 37/2007 neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a lictărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital constituie contravenție, sancționată cu amendă cuprinsă între 4000 lei și 8000 lei, aplicabilă operatorului de transport. În speță, agentul constatator a individualizat conresct sancțiunea aplicată, tînând cont de toate criteriile prevăzute de art 21 alin 3 din OG nr 2/2001. Petentei nu i se poate aplica avertismentul întrucât nu este la prima abatere, susține apelantul.
În drept, apelantul a indicat, în mod generic prevederile OG nr 37/2007.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 27) solicitând respingerea apelului ca nefondat. Se arată în cuprinsul întâmpinării că, în mod corect instanța de fond a apreciat că încălcarea legii a fost minoră, gradul de pericol social al faptei fiind extrem de redus, sens în care a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale aplicabile, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat și îl va respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Astfel, în mod corect a apreciat judecătoria că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în mod legal și temeinic. S-a reținut de către prima instanță că, certificatul de desfășurare a activității din data de 15.03.2013 care atestă că șoferul C. A. M. a desfășurat o altă activitate decât condusul, nu este în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție. Ca urmare, susținerile apelantului, referitoare la soluția greșită a instanței de fond atunci când a apreciat că fapta nu ar exista, sunt total nefondate.
Apoi, conform art 34 alin 1 din OG nr 2-2002, în cadrul soluționării plângerii contravenționale, instanța de judecată este abilitată de legiuitor să hotărască și asupra sancțiunii ce a fost aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Instanța verifică dacă sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și dacă aceasta este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata chiar si în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune. Alineatul 2 din același articol stipulează că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În speță, instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta săvârșită de petentă este de gravitate redusă, deoarece, angajatul petentei a desfășurat, în perioada de timp reținută de agentul constatator, o altă activitate decât condusul, astfel atingerea adusă valorii sociale protejată de norma încălcată este minimă. În plus s-a avut în vedere că societatea nu a mai fost sancționată anterior pentru astfel de fapte, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond. Din înscrisurile depuse de apelat la prezentul dosar, nu rezultă că amenzile contravenționale anterioare plătite de societatea petentă au avut ca obiect aceeași contravenție.
Astfel, tribunalul apreciază că scopul răspunderii contravenționale poate fi realizat în speță prin aplicarea sancțiunii avertismentului, cum corect a reținut instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința pronunțată de judecătorie este legală și temeinică, astfel că, în baza prevederilor art 480 alin 1 N.C. P.civ, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIE-ISCTR Regiunea nr 8 Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 1996/21.06.2013 a Judecătoriei Sf G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.D.C./08.01.2014
Tehnored.P.E./08.01.2014
Jud. fond. - S. O.
4 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul COVASNA | Sechestru judiciar. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
