Sechestru judiciar. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 13-08-2013 în dosarul nr. 1610/305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.51/A
Ședința publică din data de 13 august 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. LORAND A.
GREFIER: C. A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul P. A. împotriva Încheierii din 9 mai 2013, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa apelantului și a intimatei S. H. T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că apelantul a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea apelului și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin Încheierea civilă din 9 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sf. G. a respins cererea de sechestru judiciar formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimata S. H. T..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 22.03.2013 sub nr._ petentul P. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata S. H. – T. încuviințarea punerii sub sechestru judiciar a autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr. de identificare WVWZZZ3BZ2E252853, bun comun al părților prin indisponibilizarea acestuia, desemnarea administratorului – sechestru pe reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pe rolul Judecătoriei S. G. este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect partaj bunuri comune, dintre bunurile cu privire la care se solicită partajarea aflându-se și autoturismul. Acesta este folosit în exclusivitate de către intimată, petentul exprimându-și opțiunea ca bunul să fie inclus în lotul acestuia care urmează a fi atribuit după partaj.
Astfel, se apreciază că luarea măsurii este necesară pentru că utilizarea bunului de intimată conduce la deteriorarea acestuia, până la finalizarea procesului de partaj scăzând valoarea de circulație. De asemenea, există pericolul de dispariție sau distrugere, măsura fiind necesară pentru conservarea bunului.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 971 – 975 Noul C. proc. civ., art. 453 Noul C. proc. civ.
În conformitate cu art. 411 alin. 2 Noul C. proc. civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
La data de 05.04.2013 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii în principal.
În motivare s-a arătat că autoturismul a fost cumpărat de petent în timpul căsătoriei, contractul de vânzare – cumpărare fiind încheiate pe numele intimatei, aceasta fiind cea care a folosit autoturismul și în timpul căsătoriei.
Ulterior, după desfacerea căsătoriei autoturismul, de comun acord a rămas în folosința intimatei, care s-a folosit de vehicul în mod adecvat, ocupându-se de întreținerea acestuia. De asemenea, s-a arătat că nu există indicii privind pericolul de înstrăinare sau degradare, prin cererea de partaj care formează obiectul dosarului nr._ solicitând atribuirea vehiculului.
În continuare s-a arătat că petentul are în folosință un alt autovehicul, dobândit din contribuția comună a părților și înscris pe numele ., la care petentul are calitatea de asociat unic. Partea mai are în folosință un alt autovehicul, marca Opel dobândit după desfacerea căsătoriei, acesta fiind în posesia tuturor bunurilor mobile care formează comunitatea de bunuri.
Tot astfel, s-a arătat că indisponibilizarea vehiculului ar avea consecința degradării acestuia, petentul având posibilitatea de a solicita evaluarea bunului dacă are nevoie de garanții.
În subsidiar s-a solicitat numirea administratorului – sechestru pe intimată.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Noul C. proc. civ., art. 971 – 975 Noul C. proc. civ.
La data de 12.04.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare, arătând că susținerile din întâmpinare sunt nefondate, petentul nedeținând proprietatea vreunui alt vehicul. De asemenea, măsura sechestrului este necesară pentru a se evita deteriorarea bunului, necorespunzând adevărului afirmația că vehiculul a fost cumpărat pentru pârâtă și că ar fi fost folosit de aceasta în mod exclusiv în timpul căsătorie.
La termenul din data de 24.04.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori. Astfel au fost atașate la dosar copii de pe Adresa nr._/17.04.2013, Adeverința nr. 675/23.04.2013, carte de identitate al vehiculului, certificat de înmatriculare, copie permis de conducere, certificat constatator nr. 6979/24.04.2013 emis de ORC C..
La termenul din data de 08.05.2013 s-a administrat proba cu interogatoriul intimatei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar. În ceea ce privește proba cu interogatoriul petentului, la termenul arătat instanța a luat act de renunțarea părții adverse la probă.
La același termen au fost ascultați martorii V. S. și A. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 971 Noul c. proc. civ. sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul unui litigiu sau, în condițiile legii a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator – sechestru desemnat potrivit art. 975.
În ceea ce privește procedura de instituire art. 972 alin. 1 Noul C. proc. civ. prevede că ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța de judecată va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Rezultă așadar, că suntem în prezența unei proceduri speciale, prevederile arătate condiționând încuviințarea cererii, pe de o parte, de existența pe rol a unui litigiu asupra proprietății, altui drept real principal sau posesiunii unui bun, iar pe de altă parte de existența unor cauze care să impună luarea măsurii pentru conservarea dreptului.
În ceea ce privește prima cerință, din susținerile părților rezultă că pe rolul Judecătoriei S. G. a fost înregistrată dosarul nr._ având ca obiect partaj bunuri comune. Prin cererea și cererea reconvențională formulată în cauza indicată părțile prezentului litigiu au solicitat sistarea stării de codevălmășie cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, bunuri printre care se află și autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și cu privire la care se solicită instituirea sechestrului în prezentul proces.
Așadar, instanța a apreciat că în cauză este întrunită prima cerință prevăzută de art. 972 alin. 1 Noul C. proc. civ. privind existența pe rol a unui litigiu privind dreptul de proprietate, posesia sau folosința bunului cu privire la care se solicită luarea măsurii asigurătorii.
În ceea ce privește cea de a doua cerință, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv carte de identitate vehicul și certificat de înmatriculare rezultă că bunul a fost dobândit de către soți în timpul căsătoriei la data de14.12.2009.
Conform susținerilor părții intimate, necontestate de către reclamant și confirmate și de către martorul V. S., ulterior desfacerii căsătorie, bunul a fost folosit de către intimată. Astfel martorul a arătat că din câte cunoaște pârâta a folosit autovehiculul, aceasta neavând alt mijloc de transport să ducă copilul la școală.
Așadar, s-a constatat că de la separarea soților, petentul nu a ridicat pretenții cu privire la modalitatea de folosire a bunului, în cauză neefectuându-se nici o dovadă cu privire la faptul că între părți ar fi existat divergențe în ceea ce privește posesorul autovehiculului.
De asemenea instanța a avut în vedere că din probele administrate rezultă că intimata a întrebuințat bunul în mod corespunzător, ocupându-se de conservarea acestuia, fiind efectuate verificările periodice, neexistând evenimente rutiere care să implice culpa acesteia. În legătură cu aceleași aspecte, martorul A. C. a arătat că deteriorarea mașinii depinde și de șoferul care conduce și de starea drumurilor, dar nu poate preciza că folosirea vehiculului de intimată ar duce inevitabil la deteriorarea autoturismului.
În ceea ce privește indisponibilizarea totală, astfel cum a solicitat petentul și reglementat de art. 739 Noul c. civ. privind sechestrarea autovehiculelor, s-a reținut că în cauză neefectuându-se proba certă că folosirea în continuare a vehiculului duce la o depreciere a valorii majoră a valorii acestuia.
Cum s-a arătat, reclamantul și-a argumentat solicitarea prin faptul că există posibilitatea ca până la soluționarea litigiului de partaj să scadă valoarea de circulație a vehiculului sau ca acesta să fie înstrăinat. Însă, în ceea ce privește stabilirea valorii bunului, partea are la îndemână mai multe căi procedura pentru determinarea corectă a contravalorii autovehiculului, putând solicita administrarea probei cu expertiză, în cadrul căreia se poate determina valoarea bunului la diferite intervale de timp. În același timp legea prevede posibilitatea administrării probei și în afara cadrului procesul al litigiului de fond, în situația în care administrarea acesteia ar fi întârziată, or, există posibilitatea distrugerii bunului.
Referitor la posibilitatea înstrăinării, din declarația aceluiași martor ascultat rezultă că nu cunoaște vreo intenție a părții de a vinde mașina.
Mai mult, instanța a reținut că din susținerile părților rezultă că ambii foști soți solicită atribuirea în natură a bunului, caz în care nu se întrevede o posibilă înstrăinare a bunului.
Astfel, cum s-a arătat în cele precedente, prevederile art. 972 Noul C. proc. civ. impun luarea măsurii doar în situația în care aceasta este necesară conservării dreptului. Or, din coroborarea probelor și aprecierea în ansamblu a aspectelor arătate, s-a constatat că în cauză nu s-a efectuat dovada unei stări de pericol și care ar impune în mod necesar indisponibilizarea acestuia pentru conservarea dreptului.
Or, față de aceste aspecte, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 972 alin. 1 Noul C. proc. civ., motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere soluția care a fost pronunțată, culpa procesuală aparținând părții petente, instanța a respins și solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P. A. solicitând instanței schimbarea sentinței în sensul de a se admite cererea de sechestru judiciar.
In motivarea apelului se arata în esență că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În drept, se invocă art. 466 și urm. NCPC., art. 974 alin.4 și art. 453 NCPC.
In cursul judecării apelului partea apelantă a învederat instanței ca înțelege sa renunțe la judecarea apelului (fila 10 și fila 13 dosar apel).
F. de poziția procesuala a părții apelante exprimata in apel, văzând art. 482 NCPC. raportat la art. 406 alin.1 NCPC. potrivit căruia „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.”, tribunalul urmează sa ia act de renunțarea apelantului la judecarea apelului, sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantului P. A. la judecarea apelului declarat împotriva încheierii din data de 09.05.2013 a Judecătoriei S. G..
Definitivă.
Pronunțata in ședința publica, azi – 13.08.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. Lorand A. C. A.
Red.B./23.08.2013
Tehnored. CA/24.08.2013
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul... → |
|---|
