Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3215/305/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/R/2013
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul I. Z. G. împotriva sentinței civile nr. 3132 din 22 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2013, când reprezentanta intimatului a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2013, respectiv data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 3132 din 22 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G., a fost respinsă plângerea formulată de către petentul I. Z.-G. împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.07.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., ca neîntemeiată și a menținut procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.07.2012 de către intimat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.07.2012 petentul I. Z. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 140 lei și cu aplicarea a 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. „a” pct. 2 din același act normativ, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de mai sus a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare COZ 796, în care se afla singur, pe . S. G. și a folosit telefonul mobil în timpul deplasării fără a fi prevăzut cu dispozitiv de tip „”mâini libere”.
În ceea ce privește legalitatea procesului - verbal de constatare a contravenției, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ. Nici petentul nu a invocat prin plângerea formulată vreun motiv de nelegalitate a procesului - verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitiv tip „mâini libere”.
Prima instanță a apreciat că factura depusă la dosarul cauzei, deși atestă că la momentul constatării faptei petentul nu inițiase vreun apel telefonic de pe numărul menționat în factură, nu este suficientă pentru a răsturna prezumția de veridicitate care operează în favoarea procesului - verbal de contravenție legal întocmit. Astfel, prima instanță a reținut că factura depusă de petent nu face dovada dincolo de orice dubiu că la momentul respectiv petentul nu recepționase vreun apel pe numărul identificat în factura depusă, și nici că acesta avea un singur telefon mobil asupra.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) (amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 2 din același act normativ, folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip “"mâini libere" atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.
Prima instanță a observat că sancțiunea aplicată petentului a fost stabilită la minimul prevăzut de lege, și că, dată fiind finalitatea normei încălcate - de a asigura desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță având în vedere că utilizarea telefonului mobil în timpul deplasării reprezintă o activitate care distrage atenția conducătorilor auto, crescând riscul producerii accidentelor rutiere. Din această perspectivă, prima instanță a apreciat că scopul răspunderii contravenționale - de descurajare a participanților la trafic de a mai încălca pe viitor normele edictate pentru securitatea circulației rutiere și de formare a unei atitudini responsabile a conducătorilor auto, poate fi realizat în mod optim prin menținerea sancțiunii amenzii aplicate, aceasta fiind aptă să determine pe viitor o conduită prudentă și preventivă din partea petentului.
În consecință, având în vedere că procesul - verbal de constatare a contravenției a îndeplinit condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fapta săvârșită de către petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, fapt pentru care prima instanță a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul - verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I. Z.-G. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se admite plângerea formulată și a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea recursului se arată că în fapt, petentul nu vorbea la telefonul mobil, acesta aflându-se în buzunarul pantalonului. Mai mult procesul verbal nu face dovada prin el însuși a existenței faptei, prin prisma jurisprudenței CEDO fiind în sarcina intimatei să administreze probele care să demonstreze vinovăția petentului.
În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul arătând că nu a mai fost niciodată sancționat.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 14.02.2013 întâmpinare (fila 9) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, prima instanță a analizat cauza sub toate aspectele, hotărârea fiind legală și temeinică.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Părțile nu au depus înscrisuri în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile în care sentința nu este susceptibila de apel, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, tribunalul va avea în vedere – raportat la forța probatorie a procesului verbal – sub aspectul contravenției reținute în sarcina petentului – dispozițiile art. 23 din Constituția României potrivit căruia fiecare persoana se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel că în fața instanței de judecată părțile au poziții procesuale egale și în consecință fiecare dintre acestea are dreptul și îndatorirea de administra probe pe baza cărora instanța să poată stabili săvârșirea sau nu a faptei precum și vinovăția autorului, sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reținute – de fapt pozitiv sau negativ, în același sens fiind pronunțata în aceasta materie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A. contra României din data de 04.10.2007, practica CEDO fiind aplicabilă față de dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituția României.
Prin prisma considerentelor de mai sus, instanța retine că în speță revine agentului constatator sarcina de a proba cele reținute în procesul verbal, respectiv faptul că petentul vorbea la telefonul mobil în timpul mersului, or această dovadă nu a fost făcută.
Singura probă existentă în dosar este Raportul agentului constatator însă acesta este cel care a încheiat procesul-verbal atacat prin urmare acest act nu poate fi admis ca probă a săvârșirii contravenției de către petent.
În drept tribunalul va avea în vedere art. 304/1 Cod procedură civilă conform căruia instanța de recurs nu este limitată la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în ipoteza în care hotărârea nu este susceptibilă de apel, putând analiza cauza sub toate aspectele, urmând de asemenea a avea în vedere art. 312 alin. 3 care stipulează că – “ Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9…””, din dispozițiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultând că modificarea poate fi totală sau parțială.
D. urmare urmează a fi admis recursul dispunându-se potrivit acestor dispoziții legale modificarea în tot a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul I. Z.-G. împotriva sentinței civile nr. 3132/22.11.2012 a Judecătoriei S. G. pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul I. Z.-G. împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.07.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 140 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. C. F.
Red. A.C./25.04.2013
Tehnored. P.C.F./25.04.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: S. O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 144/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 17-12-2013, Tribunalul COVASNA → |
|---|
