Plângere contravenţională. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 5870/305/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/R/2013
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. C. - F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 17 aprilie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților la amânarea pronunțării.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013, când apărătorul recurentului a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța de control judiciar, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2013 când, față de imposibilitatea întregirii completului de judecată prin lipsa unui judecător, aflat în concediu medical, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1083 din 17 aprilie 2012 a Judecătoriei S. G., a fost respinsă plângerea formulată de către petentul P. I. împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/14.11.2011 al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C., petentul a fost sancționat contravențional cu 40.000 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 6 lit. „b” pct. 9 din H.G. nr. 984/2005.
În fapt, agentul constatator a reținut că la domiciliul petentului funcționează fără autorizație, aprobare sau document de înregistrare sanitar – veterinară și de siguranță alimentară o unitate de prelucrare a laptelui – materie primă.
La data încheierii procesului – verbal a fost dispusă și sechestrarea unei cantități de 4-5 tone de produse lactate neidentificate (fila 6).
Mai precis, la domiciliul petentului situat în . au fost identificate trei spații frigorifice în care se aflau produse alimentare (caș congelat, brânză burduf, brânză de vacă și smântână), depozitul „3” avea 44 de cutii de brânză a câte 15 kg fiecare la o temperatură de 30C.
În depozitul „2” a fost găsită o cantitate de aproximativ 5 tone de caș congelat, brânză burduf, brânză de vacă și smântână, în formă congelată, într-o asemenea măsură încât sacii nu au putut fi dezlipiți.
Temperatura măsurată a fost de -14,70C.
În depozitul „1” a fost găsită cantitatea de 3.750 kg de brânză de vaci și 480 kg brânză de burduf la o temperatură de -30C.
Potrivit art. 6 lit. „b” pct. 9 din H.G. nr. 894/2005, constituie contravenție „funcționarea
exploatațiilor de animale, precum și a unităților care produc, colectează, prelucrează, depozitează, intermediază sau valorifică alimente, produse și subproduse de origine animală, produse destinate nutriției animalelor, fără obținerea înregistrării/autorizării din partea autorității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor competente.”
Constatările privind cantitățile mari de produse lactate aflate la domiciliul petentului, mai precis în camere frigorifice dovedesc activitatea/funcționarea unei unități neautorizate de depozitare și prelucrare a produselor lactate.
Potrivit art. 31 alin. 1din H.G. nr. 925/2005 “Autoritățile competente trebuie să stabilească proceduri pentru operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale și pentru cei cu activitate în domeniul alimentar, care trebuie urmate atunci când aceștia solicită înregistrarea întreprinderilor lor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 924/2005”.
Pentru acest motiv, prin Ordinul nr. 111/2008 al președintelui A.N.S.V.S.A. a fost adoptată procedura de înregistrarea veterinară în domeniul obținere/vânzare directă a produselor alimentare de origine animală.
Excepțiile prevăzute la art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 924/2005 nu sunt aplicabile în speța de față, cantitatea enormă pentru o gospodărie privată a produselor descoperite la domiciliul petentului nu pot fi categorisite ca pentru „consum domestic privat”(pct. „a” și „b”), și nici în ipoteza prevăzută de pct. „c”, de livrare de cantități mici de produse primare către consumatorul final.
Concluzia aplicabilă în cauză a fost aceea că activitatea de depozitare/producere a produselor lactate deținute de către petent ar fi trebuit să fie autorizată în temeiul Ordinului nr. 111/2008 al Președintelui A.N.S.V.S.A..
În consecință fapta petentului de a depozita/prelucra, a întrunit elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 6 lit. „b” pct. 9 din H.G. nr. 894/2005, latura obiectivă fiind realizată prin „depozitarea” unor produse de natura celor găsite la domiciliul petentului, nefiind necesară vânzarea lor în scopuri obținerii de profit.
Apărarea petentului precum că era titularul unui certificat de producător, cel cu . nr._, în temeiul căruia își putea desfășura activitatea a fost nefondată.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 661/2006, „Certificatul de producător constituie actul doveditor al provenienței produselor agroalimentare pe baza căruia acestea pot fi comercializate în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri stabilite de consiliile locale”, dar acest text a trebuit coroborat cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din același act normativ, potrivit căruia „Solicitarea producătorului va fi verificată cu privire la deținerea suprafețelor de teren ori a animalelor, atât pe baza datelor din registrul agricol, cât și în teren. Verificarea trebuie să stabilească existența produselor, estimarea producțiilor și a cantităților destinate comercializării pentru care se propune eliberarea certificatului de producător.”
Deci, actul eliberat autorizează activitatea petentului doar sub aspectul existenței produselor, estimării producțiilor și a cantităților destinate comercializării, dar nu și cu privire la respectarea normelor sanitar – veterinare.
Prima instanță a constatat că activitatea petentului nu este decât una de eludare a dispozițiilor autorităților în materie, după ce acesta a renunțat la activitatea S.C. Producție Servicii și Comerț Zugo S.R.L., continuându-și activitatea ca persoană fizică în condiții de ilegalitate.
Sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, prima instanță a constatat că aceasta reprezintă minimul prevăzut de lege (40.000 de lei amendă), iar în raport cu cantitățile de produse lactate depozitate, aceasta este just individualizată, astfel că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertismentului” este nefondată.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins plângerea sub ambele aspecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul P. I. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anularii procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea recursului se arată că petentul nu deține o unitate comercială de prelucrare a laptelui, ci desfășoară activitate ca persoană fizică, în baza certificatului de producător ._, astfel că activitatea sa nu intră sub incidența H.G. nr. 661/2001.
În sensul celor de mai sus se arată că instanța de fond eronat a stabilit în cauză aplicabilitatea dispozițiilor H.G. nr. 925/2005, determinante fiind sub acest aspect dispozițiile art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 924/2005 care arată că această hotărâre nu se aplică producției primare pentru consum domestic privat, depozitării alimentelor pentru consum domestic privat precum și furnizării directe de către producător de cantități mici de produse primare către consumatorul final sau către întreprinderi locale de vânzare cu amănuntul ce aprovizionează direct consumatorul final.
Se arată că deși recurentul a arătat că deține certificat de producător precum și faptul că o parte din producție este pentru consumul propriu, aceasta a aplicat cu rea credință sancțiunea și a sechestrat produsele, lipsind recurentul de alimentele necesare traiului zilnic.
De asemenea se arată că în condițiile în care dispozițiile H.G. nr. 661/2001 și ale H.G. nr. 924/2005 nu stabilesc un prag cantitativ sub care să își poată desfășura activitatea micii producători, iar orice cantitate suplimentară să necesite înființarea unei societăți comerciale, concluziile instanței de fond sunt vădit eronate.
Totodată, se arată că reținerea produselor este vădit nelegală deoarece potrivit art. 1 din H.G. nr. 661/2001 certificatul de producător constituie actul doveditor al provenienței bunurilor agroalimentare, iar în condițiile în care reprezentanții autorității administrativ teritoriale au verificat conform art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 661/2001 producțiile cu ocazia eliberării certificatului de producător, iar la domiciliu nu au fost găsite cantități mai mari decât acestea, măsura este cu atât mai abuzivă.
În sfârșit, în ceea ce privește forma procesului - verbal, se arată că acesta nu cuprinde descrierea faptei, în sensul că nu stabilește ce procedură de autorizare nu a fost îndeplinită, lipsind și actul normativ care prevede obligați acestei autorizări, iar pe de altă parte se reține „funcționarea unității de prelucrare a laptelui”, deși la momentul controlului nu se desfășura activitate de procesare a laptelui, produsele fiind identificate în camera frigorifică în vederea depozitării lor.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 21.09.2012 întâmpinare (fila 9) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, prima instanță a analizat cauza sub toate aspectele, hotărârea fiind legală și temeinică.
Se arată în acest sens că la data de 12.11.2011 inspectorii sanitar veterinari au depistat un atelier clandestin de prelucrare a laptelui în gospodăria petentului, în care funcționa până în anul 2006 o unitate de prelucrare a laptelui căreia i s-a interzis activitatea, retrăgându-i-se autorizația de funcționare și marca de sănătate.
Se arată că, în ceea ce privește certificatul de producător, acesta este necesar pentru a putea procesa produse agroalimentare în piețe sau târguri, dar nu conferă dreptul de a desfășura activități de procesare a laptelui.
Arată intimata că textul art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 924/2005 nu sunt aplicabile în speța de față, având în vedere cantitatea uriașă descoperită în gospodăria petentului, produsele găsite neputând fi catalogate ca fiind pentru consum domestic privat.
În ceea ce privește excepția de la punctul „c” se arată că produsele găsite în gospodăria petentului nu intră în categoria produselor primare, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 lit. „c” din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 111/2008.
Relativ la descrierea faptei se arată că fapta a fost suficiente detaliată astfel încât să permită încadrarea corectă, și anume funcționarea unității fără document de înregistrare, iar față de faptul că exact la momentul controlului nu se desfășura activitate de procesare este lipsit de relevanță, având în vedere pe de o parte faptul că petentul a admisă că produsele lactate proveneau din producția proprie, iar pe de altă parte art. 6 lit. „b” pct. 9 din H.G. nr. 984/2005 sancționează nu doar activitatea de procesare, ci și pe cea de depozitare.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Părțile nu au depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul - verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, sub acest neputând fi reținut motivul de recurs vizând lipsa descrierii faptei, în condițiile în care descrierea dată de agentul constatator - și anume „funcționarea fără autorizație, aprobare sau document de înregistrare… a unității de prelucrare a laptelui, materie primă la domiciliul petentului conform notei de inspecție” este de natură a conduce la încadrarea juridică dată de organul constatator, neexistând vreo omisiune care să creeze neclaritate cu privire la fapta reținută, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia sunt în cauză incidente cauzele de excludere prevăzute de alin. 3 al art. 1 din H.G. nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, acesta nu va fi reținut pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește primele două ipoteze reglementate de acest text legal, tribunalul constată că ambele vizează situația unor produse necesare consumului domestic privat, or, în cauză, având în vedere cantitatea efectivă de produse găsită la domiciliul recurentului – 5 tone de caș congelat, brânză de burduf, brânză de vacă și smântână în formă congelată, este evident că acest produse nu erau destinate consumului propriu al recurentului, astfel că nu poate fi reținută incidența art. 3 literele „a” și „b” din H.G. nr. 924/2005.
În ceea ce privește ultima ipoteză a acestui text legal, instanța va avea în vedere că potrivit art. 1 alin. 3 lit. „c” din H.G. nr. 924/2005 – ” Prezenta hotărâre nu se aplică: c) furnizării directe, de către producător, de cantități mici de produse primare către consumatorul final sau către întreprinderi locale de vânzare cu amănuntul ce aprovizionează direct consumatorul final”.
Ca atare, pentru incidentă această dispoziție, este necesar să fie vorba despre cantități mici și despre produse primare, or, în speță, niciuna dintre aceste condiții nu este necesară, în condițiile în care cantitățile găsite nu pot fi evident calificate drept mici, iar pe de altă parte produsele identificate nu se încadrau în categoria produselor primare, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. „e” pct. 4 din Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 111/2008 care face referire la laptele crud, iar nu la produsele derivate din acesta, respectiv caș, brânză de burduf, etc., care au fost efectiv găsite la domiciliul recurentului, considerente față de care nu poate fi reținut nici acest motiv de recurs.
În ceea ce privește faptul că recurentul deține certificat de producător, act care ar exclude obligația acestuia de a respecta regulile pentru igiena produselor alimentare cuprinse în H.G. nr. 924/ 2005, instanța nu va reține nici acest motiv de recurs pentru următoarele considerente.
Astfel, se va avea în vedere că certificatul de producător constituie actul doveditor al provenienței produselor agroalimentare pe baza căruia acestea pot fi comercializate în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri stabilite de consiliile locale, astfel cum prevede art. 1 din H.G. nr. 661/2001, iar acest act se eliberează de organul administrației publice locale, fiind vorba prin urmare doar despre un act de proveniență a bunurilor comercializate în piețe, act care nu înlătură obligația producătorului de a respecta normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, norme care prevăd între altele obligația de autorizare a producătorilor.
Este prin urmare esențial a se reține că aceste categorii de norme având au un obiect de reglementare diferit, cele privind certificatul de producător vizând proveniența bunurilor și dreptul de comercializare în piețe, iar cele privind siguranța alimentelor certificând faptul că bunurile respective au fost obținute cu respectarea regulilor privind igiena și nu pun în pericol siguranța consumatorului.
Sub acest aspect se va avea în vedere că sancțiunea contravențională a fost aplicată recurentului pentru contravenția prevăzută de art. 6 lit. „b” pct. 9 care sancționează - funcționarea exploatațiilor de animale, precum și a unităților care produc, colectează, prelucrează, depozitează, intermediază sau valorifică alimente, produse și subproduse de origine animală, produse destinate nutriției animalelor, fără obținerea înregistrării/autorizării din partea autorității sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor competente, iar în speță sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca fapta să poată fi calificată drept contravenție, față de faptul că recurentul prelucra și depozita produse de origine animală precum și alimente sau produse alimentare în sensul în care acestea sunt definite de art. 1 literele „i” și „j” din H.G. nr. 984/2005 care sancționează respectiva contravenție (respectiv – ” produse ce se obțin de la animale, destinate consumului uman și produse sau substanțe, indiferent dacă sunt procesate integral, parțial ori neprocesate, destinate consumului uman ori preconizate a fi destinată consumului uman”).
În sfârșit, având în vedere că în cauză a fost corect aplicată sancțiunea principală a amenzii, instanța constată că măsura punerii sub sechestru subzistă și a fost legal aplicată de organul constatator în cadrul atribuției expres prevăzute de art. 1 lit. „l” din H.G. nr. 984/2005 care prevede că punerea sub sechestru veterinar reprezintă procedura ce constituie o atribuție a autorităților sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor și care constă în interzicerea punerii pe piață, comercializării și mișcării între altele a produselor alimentare de origine animală supuse supravegherii și controlului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, precum și în cazarea sau depozitarea acestora în spațiile desemnate de autoritatea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, în vederea stabilirii destinației finale sau distrugerii ori procesării adecvate a acestora.
F. de considerentele mai sus expuse, tribunalul constata că soluția primei instanțe de respingere a plângerii este legală și temeinică, motiv pentru care, văzând art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1083/17.04.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. C. F.
Red. B.A.D./22.02.2013
Tennored. P.C.F./22.02.2013
- 2 exemplare –
Judecător fond: C. J.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-12-2013, Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2843/2013.... → |
|---|
