Plângere contravenţională. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2210/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 398/R
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul T. D. C. împotriva sentinței civile nr.276 din 14 martie 2013 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 10 septembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 24 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 276 din 14 martie 2013, Judecătoria Târgu S. a respins plângerea formulată de petentul T. D. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J C., privind anularea Procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 31.10. 2012, de agentul constatator al intimatei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Petentul în data de 31.10. 2012, orele 20,05 a fost depistat de aparatul radar conducând în localitatea Brețcu autoturismul cu nr. înmatriculare_, cu viteza de 95 km/h față de ceea admisă în localități de 50 km/h, depășind astfel limita legală de viteză admisă cu 45 km/h.
Pentru comiterea faptei contravenționale prevăzute de art. 121/1 din HG nr. 1391/2006, sancționată de art. 108 alin.1 lit. “a” pct.4, din OUG nr. 195/2002 rep., prin procesul verbal contestat i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei precum 6 puncte penalizare.
Fapta săvârșită a fost constatată prin aparatul radar din al cărei prelucrare s-au depus 2 fotografii, din care se desprinde clar, fără nici un dubiu autoturismul condus de petent, cât și viteza cu care a circulat în zona de acțiune a indicatorului 50 km/h în localitatea Brețcu.
Față de dovada intimatei, simpla negare al faptei săvârșite ori refuzul semnării actului întocmit la fața locului, fără însă a proba contrariul, ceea ce este și imposibilă în situația din litigiu, nu exonerează petentul de la răspunderea contravențională.
Cu privire la comunicarea actului instanța de fond a reținut că aceasta a fost efectuată conform cerințelor legale, procesul verbal fiind preluat de o rudă al petentului, astfel în cauză neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare. Fapta contravențională constatată nu este încurajată de nici o practică a Curții Europene a Drepturilor Omului și nici de instanțele naționale, neputându-se a se confunda vinovăția cu dreptul la apărare ori prezumția de nevinovăție recunoscută ca o garanție specifică în materia penală din art. 6 Convenție, care în speța de față a fost cu succes răsturnată.
Față de actele depuse de intimată, judecătoria a constatat netemeinicia motivelor invocate de petent, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. D. C. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anulării procesului verbal încheiat de intimata IPJ C..
În motivarea recursului se arată că în cauză nu rezultă în mod cert din niciuna dintre fotografii că recurentul petent se afla în interiorul localității, iar pe de altă parte se arată că procesul verbal nu a fost semnat de cel puțin un martor asistent și nici de către petent, astfel că acesta din urmă nu a avut cunoștință de încheierea procesului verbal și nici nu a avut posibilitatea de a achita în cele 48 de ore jumătate din minimul amenzii.
Nu se invocă temeiul de drept al căii de atac.
În apărare intimata IPJ C. a depus la dosar la data de 04.06.2013 întâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, nici unul dintre motivele invocate de recurent nu este întemeiat și nu poate duce la desființarea sentinței civile recurate.
Astfel se arată că situația de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, faptele fiind corect încadrate ca reprezentând contravenția indicată de agentul constatator, iar sancțiunea fiind corect individualizată.
În drept se invocă disp.art. 115 C..
Părțile nu au depus înscrisuri noi la dosar în recurs.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibila de apel, tribunalul constată ca recursul este nefondatpentru considerentele de mai jos.
In ceea ce privește invocarea de petent a încălcării disp. art.19 pct. 3 din OG 2/2001 instanța va avea în vedere că potrivit acestei dispoziții legale – “Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Ca atare, din interpretarea logică a acestei dispoziții legale rezultă că rațiunea consemnării unui martor vizează doar certificarea împrejurărilor în care procesul verbal a fost încheiat, rolul martorului limitându-se la a confirma faptul ca persoana contravenientă s-a aflat într-una dintre situațiile prevăzute de alin.1, respectiv nu era de față, a refuzat sau nu a putut să semneze, martorul indicat în actul constatator și sancționator neavând obligația să cunoască împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Pe de alta parte instanța va reține că neindicarea unui martor în cuprinsul procesului verbal reprezintă o cauză de nulitate relativă a acestuia, nulitate ce este incidenta doar condiționat de existenta unei vătămări în persoana contravenientului, vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal dar ce trebuie dovedită dar care nu rezultă în cauză, motiv pentru care instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent.
Sub acest aspect, este de subliniat că nesemnarea procesului verbal de către petent nu este de natură a înlătura dreptul și posibilitatea acestuia de a achita jumătate din minimul amenzii, având în vedere că potrivit art. 28 alin.1 din OG 2/2001 termenul de 48 de ore se calculează de la data semnării sau, după caz, de la data comunicării procesului verbal, în speță fiind evident incidentă cea de a doua ipoteză.
Pe fond, în mod temeinic a reținut prima instanța ca planșele fotografice depuse la dosar dovedesc înregistrările efectuate de agentul constatator rezultând ca autovehiculul se deplasa în interiorul unei localități cu o viteza de 95 km/h., aceste înscrisuri coroborându-se cu raportul agentului constatator precum și cu celelalte înscrisuri, respectiv buletinul de verificare metrologică și lista autospecialelor din dotarea MAI, fiind de subliniat că fotografierea și filmarea reprezintă singurele modalități de constatare a contravenției.
Pentru aceste motive, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea ca neîntemeiată, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalului va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T. D. C. în contradictoriu cu intimata I. DE P. AL JUDETULUI C. împotriva sentinței civile nr. 276/13.03.2013 a Judecătoriei Târgu S. - pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 24.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. B.A.D./22.10.2013
Tehnored. V.E./23.10.2013
2 ex.
Judecător fond – F. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
