Pretenţii. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3575/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 384/R
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul P. Z. împotriva sentinței civile nr. 1549 din 16 mai 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 10 septembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 24 septembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1549 din 16 mai 2013, Judecătoria S. G. a respins cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul P. Z. în contradictoriu cu pârâții P. A.-senior și P. A.-junior., ca neîntemeiată.
A obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Deși reclamantul susține că cei doi pârâți au folosit ca și lemn de foc cantitatea de 10 m.c. lemn stejar pe care reclamantul o depozitase în curtea casei părintești, acesta nu a făcut dovada celor sesizate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, în susținerea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar o foaie de însoțire material lemnos datând din anul 2000, pentru cantitatea de 2 m.c. și nicidecum 10 m.p. cum susține petentul. De asemenea, reclamantul a precizat că nu solicită administrarea altor probe, depunând declarații extrajudiciare ale unor persoane care au arătat că au cunoștință că reclamantul a adus în anul 2000 cantitatea de circa 10 m.c. lemn pe care l-a depozitat în curtea casei părintești, dar nici aceste persoane nu cunosc ce s-a întâmplat ulterior cu lemnul .
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada celor susținute prin cerere, deși îi revenea această obligație potrivit disp.art.1169 C.civil, judecătoria a respins cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., a obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. Z. solicitând casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în dezlegarea pricinii, omițând să administreze din oficiu probe pentru aflarea adevărului, sens în care se impune în rejudecare administrarea de noi probe în cauză, și anume înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
În drept se invocă disp. Art. 483 și urm C..
Intimatul nu a depus întâmpinare în recurs, legal fiind citat în acest sens.
În recurs recurentul reclamant a depus la dosar rezoluția din data de 28.05.2013 dosar 908/P/2011, foi de însoțire privind materialul lemnos achiziționat, concluzii scrise și precizare depusă în dosarul de fond.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibila de apel, tribunalul constata că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel se reține că judecătoria a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, reclamantul solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea a 10 mc lemn stejar, acțiunea fiind respinsă, iar motivul de recurs invocat de recurentul reclamant vizând faptul că instanța de fond nu a avut rolul activ și nu a procedat din oficiu la administrarea de probe.
Analizând acest motiv de recurs, tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, ulterior acesta solicitând instanței (fila 14) să se pronunțe cu privire la declarațiile martorilor date la P. pe care le-a atașat la dosar, pentru ca în ședința publică din data de 10 ian .2013 (fila 25) când s-a acordat cuvântul asupra probelor, reclamantul prin mandatarul său H. V. împuternicit prin procura depusă la dosar să arată expres că solicită doar proba cu înscrisuri și nu solicită proba testimonială, ci doar ca instanța că aibă în vedere cele trei declarații date de terțe persoane la P. în dosarul penal depuse anterior la dosar.
De cealaltă parte, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantului precum și proba testimonială cu doi martori, instanța de fond încuviințând aceste probe, administrând proba cu interogatoriul reclamantului și procedând la audierea unui martor pentru pârât (fila 55).
Se constată de asemenea că la ultimul termen de judecată reclamantul a fost prezent personal, arătând că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Prin prisma celor reținute, tribunalul constată că reclamantul a avut posibilitatea de a solicita probe în cauză, acesta exercitându-și dreptul la apărare și considerând în primă instanță că proba cu înscrisuri este suficientă, astfel că în mod legal judecătoria a soluționat procesul în baza materialului probator administrat.
În ceea ce privește lipsa rolului activ al judecătorului fondului tribunalul va avea în vedere că potrivit disp. art. 129 alin.5/1 C.. – ” Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.”, dispoziție prin raportare la care tribunalul nu va reține acest motiv de recurs, constatându-se că în primă instanță reclamantul, legal citat, prezent atât personal cât și prin mandatar, a beneficiat de toate pârghiile procesual prevăzute de codul de procedură civilă cu privire la propunerea și administrarea probelor, arătând expres că nu solicită administrarea altor probe în afara probei cu înscrisuri.
În consecința, nefiind aduse alte critice sentinței recurate, iar motivul de recurs invocat neputând fi reținut față de prevederea expresă a art. 120 alin.5.1 C.., tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge recursul că nefondat, cu consecința menținerii acesteia
Față de soluția de respingere a recursului instanța va dispune conform art. 274 C.. obligarea recurentului – aflat în culpă procesuală – la plata cheltuielilor de judecată către intimații P. A. senior și P. A. junior cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, potrivit chitanței depuse la fila 26 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. Z. împotriva sentinței civile nr. 1549/16.05.2013 a Judecătoriei S. G.– pe care o menține.
Obligă recurentul P. Z. la plata sumei de 600 lei către intimații P. A. senior și P. A. junior cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 24.09. 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. B.A.D./22.10.2013
Tehnored. V.E./23.10.2013
2 ex.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 544/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
