Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul COVASNA

Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 5593/305/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A/2013

Ședința publică din data de 18 iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. N. - JUDECĂTOR

JUDECĂTOR: Ö. LORAND A.

GREFIER: P. C. F.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de petenta Unitatea Administrativ Teritorială - ., cu sediul în comuna Ozun, .. 75, județul C., în contradictoriu cu intimata P. O. Lisnău, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 900 din 18 martie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).

La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2013, când apărătorul intimatei a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, respectiv a chitanței onorariului avocațial de către apărătorului intimatei, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

TRIBUNALUL:

Asupra apelului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 900 din 18 martie 2013 a Judecătoriei S. G., s-a respins plângerea formulată de către petenta Unitatea Administrativ Teritorială . împotriva încheierilor nr._/2012 a Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. nr._/2012 a O.C.P.I. C. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului S. G. - registrator de carte funciară T. G., în contradictoriu cu Biserica O. Lisnău.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2884/30.11.2011 a Judecătoriei S. G. a fost admisă acțiunea civilă intentată de către P. O. Lisnău, s-a constatat că Statul Român a dobândit imobilul înscris în C.F. nr. 1562 Lisnău nr. top 234 și 236 cu drept de expropriere; s-a dispus întabularea acestui drept în temeiul Hotărârii nr. 63/15-1923, pct. IV emisă de către Comisiunea de Ocol pentru expropriere din municipiul S. G.; s-a constatat că P. O. Lisnău a dobândit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 347/4/17.08.1923 a Comisiunii de Ocol pentru Expropriere din municipiul S. G. și s-a dispus întabularea acestui drept.

S-a mai decis anularea încheierii de întabulare nr. 1288/1966 al fostului notariat de Stat al Raionului S. G. și a încheierii de întabulare nr._/30.12.2009 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară al municipiul S. G., doar cu privire la întabularea imobilului înscris în C.F. nr. 1562 Lisnău nr. top 234 și 236 (filele 15 - 18).

Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1448/R/12.09.2012 a Curții de Apel B.(fila 25).

Soluția judecătoriei nu a fost modificată în niciuna dintre căile de atac promovate.

Cererea de întabulare a sentinței a fost depusă la oficiul de cadastru la data de 24.09.2012, însoțită de hotărârile judecătorești pronunțate la instanța de fond, în apel și în recurs, toate legalizate și cu ștampila care confirmă faptul că este irevocabilă (filele 14 - 25).

Sentința a fost întabulată prin încheierea nr._/24.09.2012 a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. (fila 26).

Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr._/2012 a registratorului-șef.

Plângerea a fost privită drept nefondată, învederându-se că depunerea unui extras de pe minuta deciziei civile nr. 1448/R/12.09.2012 a Curții de Apel B. și nu hotărârea în întregime, nu a constituit o nelegalitate deoarece partea dintr-un titlu executor ce se pune în executare este „dispozitivul” și nu considerentele sau practicaua.

Actul depus spre întabulare certifică faptul că sentința judecătoriei a devenit irevocabilă și că dispozițiile ei și ale tribunalului au rămas neschimbate.

Este adevărat că în cazul unor cereri de întabulare al căror temei îl constituie o hotărâre judecătorească (art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în varianta de la momentul întabulării) este necesară o copie legalizată care să certifice faptul că este definitivă și irevocabilă, dar acest caracter al sentinței a fost cert.

În cazul înscrierilor de carte funciară, hotărârile judecătorești nu trebuie învestite cu formulă executorie, aceste dispoziții fiind aplicabile hotărârilor apte de a fi puse în executare silită, potrivit Cărții V din Codul de Procedură Civilă.

Ultima critică, cea referitoare la menționarea în încheierea nr._/2012 a registratorului-șef a unor texte de lege care ar fi fost abrogate nu a constituit un motiv de nulitate a încheierii.

Ceea ce a fost esențial în cauză este faptul că hotărârea întabulată este definitivă și irevocabilă, operațiunile de carte funciară se refere la imobilele pentru care a dispus instanța de judecată, iar persoanele față de care sunt desfășurate operațiuni de carte funciară sunt cele chemate în judecată.

Într-adevăr, dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 au fost abrogate de Codul Civil Român intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, dar acestea au fost „preluate” de art. 888 din acest act normativ.

În consecință, s-a apreciat că nu a fost abrogată instituția efectuării înscrierilor în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile, ci acestea au fost translatate într-un alt act normativ, iar în final pentru aceste motive, prima instanță a apreciat plângerea ca nefondată și a respins-o.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta . solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de respingere nr._/2012 a O.C.P.I. C., B.C.P.I. S. G., modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de reexaminare, anularea încheierii nr._/2012 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al Parohiei Ortodoxe Lisnău asupra imobilului înscris în C.F. nr._ Ozun, nr. top 234, 236 și în fond respingerea cererii de întabulare formulată de P. O. Lisnău.

În motivarea căii de atac s-a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece a respins criticile formulate prin plângerea introductivă în legătură cu împrejurarea că cererea de înscriere nu a fost însoțită de originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătorești, așa cum prevăd art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 și art. 92 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 a directorului general al A.N.C.P.I., în fapt decizia nr. 1448/R/12.09.2012 a Curții de Apel B. nefiind depusă in extenso ci doar un extras de pe minuta acesteia.

S-a mai învederat că sentința nr. 2884/2011 a Judecătoriei S. G. nu a fost învestită cu formulă executorie iar cât privește încheierea de respingere a cererii de reexaminare aceasta menționează câteva norme care au fost abrogate (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, art. 49 alin. 2 din aceeași lege) ori include un temei de drept care nu are legătură cu cauza (art. 63 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006).

Intimata parohia O. Lisnău nu a formulat întâmpinare.

Verificând sentința atacată în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul reține că lucrarea de întabulare s-a realizat conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 2884/30.11.2011 a Judecătoriei S. G., iar deciziile civile nr. 27/A/26.06.2012 și nr. 1448/R/12.09.2012 ale Tribunalului C. și Curții de Apel B., nu au făcut decât să păstreze ceea ce s-a judecat în fond respectiv să mențină ceea ce s-a decis în apel.

Potrivit art. 28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 „cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.. ”, iar „în cazul hotărârii judecătorești, se va prezenta o copie legalizată, cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă”, prin urmare în copie legalizată se cere doar sentința care a hotărât întabularea, or, așa cum se observă la filele 15 - 18 din dosarul de fond se găsește sentința care a dispus întabularea, în forma unei copii care la final poartă ștampila judecătoriei.

Ca atare, depunerea numai a unei copii de pe minuta pronunțată în recurs nu afectează procedura întabulării, câtă vreme dispoziția de întabulare nu este cuprinsă în decizia Curții de Apel B., esențial și de netăgăduit fiind că soluția primei instanțe a fost validată în instanțele de control judiciar.

Deși la B.C.P.I. S. G. nu s-a înfățișat o copie legalizată a sentinței, totuși se constată că s-a utilizat o copie a cărei autenticitate nu poate fi pusă la îndoială, fiind de avut în vedere că la dezbaterea cauzei în apel s-a depus și o copie legalizată în data de 12.10.2012, prin urmare deficiența de la emiterea încheierii de întabulare nr._/01.10.2012 s-a remediat până la pronunțarea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._/14.11.2012 și ca atare orice eventuală neregularitate s-a acoperit.

Între timp s-a învestit și cu formulă executorie acea sentință fiind de arătat că în opinia tribunalului o atare învestire este cu totul inutilă pentru operațiunile de carte funciară, învestirea cu formulă executorie servind doar atunci când debitorul are de îndeplinit o obligație susceptibilă de executare silită, or, constatarea dobândirii unui drept de proprietate și anularea unor încheieri de întabulare nu sunt dispoziții apte de executare silită, știut fiind că acțiunea în constatare nu se finalizează cu un titlu executoriu iar anularea unui act juridic fără repunerea părților în situația anterioară, de asemenea nu valorează titlu executoriu.

În ceea ce privește întemeierea încheierii de respingere pe texte legale abrogate, această critică este nefondată, în fapt art. 20 alin. 3 și art. 49 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 fiind norme în vigoare la momentul pronunțării încheierii asupra cererii de reexaminare, respectiv în data de 14.11.2012 iar art. 63 alin. 1 din Ordinul A.N.C.P.I. nr. 633/2006 evidențiat în aceeași încheiere de respingere, datorită reproducerii conținutului său trebuie înțeles ca fiind art. 63 alin. 11 din ordinul respectiv. Este adevărat că acest articol care se referă la respingerea cererii de înscriere a unui act juridic nul absolut, nu are legătură cu motivarea încheierii de respingere a cererii de reexaminare, însă o atare inadvertență nu poate afecta soluția dată de B.C.P.I. S. G., fiind pur și simplu vorba de o normă citată în mod inadecvat, situație care nici nu ajută dar nici nu dăunează soluției de la cartea funciară.

Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul petentei după cum se va respinge și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, la dosar neexistând vreo dovadă a ocazionării unor asemenea cheltuieli în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 900/18.03.2013 a Judecătoriei S. G. de către petenta . în contradictoriu cu intimata P. O. Lisnău, județ C..

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

O. N. Ö. Lorand A. P. C. F.

Aflat în concediu de odihnă

Semnează Vicepreședintele Tribunalului C.

Red. O.N./15.07.2013

Tehnored. P.C.F./15.07.2013

- 4 exemplare -

Judecător fond: C. J.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul COVASNA