Plângere contravenţională. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 130/248/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/R/2013
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul T. P. împotriva sentinței civile nr. 362 din 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, părțile sunt lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013, când recurentul personal a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2013 când, față de imposibilitatea întregirii completului de judecată prin lipsa unui judecător, aflat în concediu medical, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 362 din 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimata A.N.V.S.A – Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și, în consecință, a respins plângerea contravențională formulată de petentul T. P. în contradictoriu cu A.N.V.S.A. – Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul T. P. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 lit. „c”, cpt. 13 din H.G. nr. 917/2009, prin procesul - verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.06.2012 de agent constatator Ș. C., reținându-se în sarcina acestuia că a refuzat predarea unei animal bolnav în scopul lichidării focarelor (fila 8). Procesul - verbal a fost întocmit în lipa petentului, împrejurare ce nu a fost atestată de vreun martor.
Instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității formulării plângerii, invocată prin întâmpinare de intimată, care face de prisos analiza celorlalte excepții invocate de petent și analiza fondului cauzei.
În deplin acord cu intimata, procesul - verbal de contravenție fiind întocmit în lipsa petentului T. P., a fost comunicat prin Fan Courrier, însă astfel cum rezultă din conținutul înscrisului depus de aceasta la fila 17 – necontestat de petent - la data de 10.06.210 Fan Courrier Expres, a comunicat intimatei D.S.V. C., refuzul de primire din partea lui T. P., a expediției_ din data de 08.06.2010.
Ulterior, în următoarea zi, respectiv 11.06.2010, intimata a procedat la comunicarea procesului - verbal . nr._ întocmit la 07.06.2010, prin afișare la domiciliul petentului T. P., fiind întocmit procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, semnat de martorul O. D. N..
Petentul a susținut în conținutul plângerii formulate cum că nu i s-a comunicat actul sancționator și a luat la cunoștință de existența acestuia doar cu ocazia comunicării înștiințării de plată nr. 2071 din 30.03.2012 emisă de Primăria comunei Sita Buzăului, județul C., înscris depus la fila 9.
Potrivit depoziției martorului O. D. N. (fila 32), a rezultat împrejurarea că în urmă cu doi ani a fost martorul afișării unui proces - verbal, la domiciliul unei persoane din . C..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în România, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Potrivit stării de fapt conturată de instanță raportat la probatoriul administrat, Judecătoria a reținut sub un prim aspect că agentul constatator a procedat în primă fază la comunicarea procesului - verbal de contravenție prin Fan Courrier, însă petentul T. P. a refuzat primirea, situație necontestată de acesta.
Ulterior, s-a trecut la îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișare, astfel procesul - verbal de contravenție s-a afișat la data de 11.06.2010, iar dovada comunicării procesului - verbal de contravenție potrivit procesului - verbal de afișare semnat de martorul O. D., face dovada până la înscrierea în fals, având în vedere caracterul autentic al actului întocmit de organul constatator.
Faptul că în conținutul procesului - verbal s-a menționat nr. ordinului de deplasare 510 din 07.06.2011 și nu 2010 în condițiile în care agentul constatator a depus fotocopia ordinului de deplasare (fila 30) reprezintă o simplă eroare materială, fără însă a avea consecințe juridice.
De asemenea, și faptul că, numele martorului O. D. N., este menționat cu o altă culoare de pix, nu a putut avea consecințe juridice.
Concluzionând, prima instanță a reținut astfel că procesul - verbal de contravenție . nr._ din 07.06.2010 a fost comunicat în mod legal petentului la data de 11.06.2011.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor în România, plângerea contravențională se depune în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării.
În speță, petentul a formulat plângerea la data de 06.04.2012, - data înregistrării acesteia sub nr._ la Judecătoria Întorsura Buzăului, iar potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit alin. 5 legiuitorul a stabilit că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În speță, pentru petentul T. P., cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 101 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, termenul de 15 zile a început să curgă la data de 12.06.2010 și s-a împlinit la 26.06.07.2010, însă fiind o zi de sâmbătă s-a prelungit până la 28.06.2010.
Cum petentul a depus plângerea la Judecătoria Întorsura Buzăului data de 06.04.2012 – după 1 an și 10 luni - plângerea a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care excepția tardivității formulării a fost admisă cu consecința respingerii plângerii formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul T. P. solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal a fost admisă de prima instanță excepția tardivității formulării plângerii, în condițiile în care petentul a contestat toate înscrisurile depuse de intimată privind dovada comunicării procesului verbal, acestea cuprinzând corecturi și ștersături, fiind folosită altă pastă de pix chiar la numele martorului care ar fi fost prezent la afișare și fiind greșit consemnat anul 2011 în loc de 2010, aceste aspecte ducând la concluzia că nu poate fi vorba despre o eroare materială și atrăgând îndoială asupra modalității de redactare, cu atât mai mult cu cât nu au fost depuse la termenul solicitat de instanță, fiind necesară amânarea cauzei pentru depunerea lor.
Se mai arată că în mod efectiv comunicarea cererilor și a actelor de procedură prin intermediul factorului poștal sau a agentului constatator care a aplicat sancțiunea este perfect legală doar atunci când are loc prin înmânarea actelor, întrucât se asigură confirmarea primirii, fiind pusă sub semnul întrebării procedura prin afișare, procedură care asigură doar transmiterea textului, iar nu și confirmarea primirii acestuia, în esență subliniindu-se că procedura de comunicare prin afișare se poate realiza doar de către agenții procedurali sau de alți salariați ai instanței, în acest sens fiind art. 86 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că textul art. 27 din O.G. nr. 2/2001 referitor la procedura de comunicare a procesului verbal trebuie interpretat prin prisma art. 6 CEDO referitor la dreptul la apărare, iar în condițiile în care în jurisprudența CEDO s-a statuat faptul că sancțiunea contravențională are natura juridică a unei răspunderi penale, în condițiile în care presupune existența unei răspunderi personale pentru o faptă săvârșită cu vinovăție și cu vădit caracter antijuridic.
Or, fiind o răspundere personală pentru o faptă săvârșită cu vinovăție, autorul acesteia are dreptul la un proces echitabil și implicit dreptul la apărare, astfel că, în materie contravențională, dreptul la apărare coincide cu dreptul de a lua efectiv cunoștință de sancțiunea contravențională aplicată de agentul constatator și dreptul de a contesta acea sancțiune pe calea plângerii contravenționale în fața unei instanțe de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă, H.G. nr. 984/2005, O.G.. nr. 2/2001.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 14.12.2012 întâmpinare (fila 12) prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că, în condițiile în care procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, acesta a fost ulterior trimis prin poștă cu confirmare de primire, însă ulterior intimatei i-a fost adus la cunoștință din partea Fan Courrier Express că destinatarul a refuzat primirea corespondenței, sens în care s-a procedat la comunicarea procesului verbal prin afișare la domiciliul contravenientului, întocmindu-se în acest sens un proces verbal semnat de un martor, fiind respectate întocmai prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în condițiile în care plângerea a fost depusă doar la data de 06.04.2012, în mod legal a fost admisă de instanța de fond excepția tardivității formulării acesteia.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Părțile nu au depus înscrisuri în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, se constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, plângerea fiind respinsă ca tardivă ca efect al admiterii excepției tardivității invocată de intimată.
Analizând legalitatea soluției de admitere a excepției tardivității, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 – „Comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Ca atare, dovada de comunicare a procesului verbal se realizează ori prin prezentarea avizului de primire a procesului verbal emis de poștă ori prin prezentarea procesului verbal de afișare semnat de cel puțin un martor.
În speța de față se reține că procesul verbal a fost încheiat la data de 7 iunie 2010 (fila 8 fond), la data de 8 iunie 2010 s-a efectuat expediția nr._/08.06.2010, iar la data de 9 iunie 2010 Fan Courier a informat intimata prin email că în ceea ce privește expediția de mai sus s-a refuzat primirea de către destinatar (fila 17 fond), fără a se depune vreun înscris probat sub aspectul acestui refuz de primire a corespondenței.
Intimata a susținut în cauză că, față de refuzul de primire a corespondenței – cu privire la care nu s-s depus la dosar niciun înscris în afara unei corespondențe constând într-un email între societatea de expediere și intimată – aceasta a comunicat procesul verbal prin afișare, iar în acest sens a depus la dosar un proces verbal de afișare (fila 38 în original) și un ordin de deplasare (fila 30), fiind de asemenea audiat martorul care a semnat procesul verbal de afișare (fila 32 fond).
Analizând aceste înscrisuri instanța constată că în procesul verbal se arată că deplasarea la domiciliul contravenientului s-a făcut de către angajatul D.S.V.S.A. Ș. C. la data de 11 iunie 2010 în baza unui ordin de deplasare din data de 7 iunie 2010.
Analizând ordinul de deplasare se constată că din cuprinsul său rezultă că dr. Ș. C. a fost delegat să se deplaseze la ”Județul C.”, în data de 7 iunie 2010, adică în aceeași zi în care a fost încheiat procesul verbal, fiind deci evident că la momentul la care s-a emis ordinul de deplasare acesta nu viza o deplasare la Sita Buzăului pentru a se comunica procesul verbal în discuție.
În al doilea rând, din cuprinsul ordinului de deplasare rezultă că persoana mai sus arătată, medic veterinar la D.S.V.S.A., s-a deplasat în data de 08.06.2012 la Sita Buzăului, s-a deplasat în data de 10 iunie 2010 într-o altă localitate și s-a deplasat în data de 11 iunie 2010 la Cabinetul Medical Veterinar P. A. din Sita Buzăului, fără a se face vreo referire la delegarea acestei persoane – medic veterinar inspector în cadrul D.S.V.S.A. - pentru a comunica prin afișare un proces verbal de contravenție.
Pe de altă parte, analizând cuprinsul procesului verbal de afișare, se constată că în cuprinsul său se arată că la data de 11 iunie 2010 persoana de mai sus s-a deplasat la Sita Buzăului pentru a afișa procesul verbal la domiciliul recurentului, delegat fiind în baza ordinului de deplasare cu numărul de mai sus, redactându-se însă ca an al emiterii acestui ordin anul 2011, iar nu anul 2010.
Sub acest aspect, având în vedere numărul identic al procesului verbal precum și luna și ziua similare, se poate evident trage concluzia că referirea a vizat același ordin de deplasare, fiind vorba despre o greșeală de redactare.
Având însă în vedere natura acestei erori de redactare, care indică un an ulterior – 2011, instanța de control judiciar constată că acest aspect este de natura a pune sub semnul îndoielii momentul la care a fost redactat procesul verbal de afișare, adică actul care cuprinde această eroare, aspect de natură a crea o incertitudine cu privire la momentul efectiv la care o astfel de afișare ar fi avut loc și cu privire la respectarea procedurii legale de comunicare a procesului verbal prin afișare.
De asemenea, analizând cuprinsul procesului verbal de afișare se constată că acesta a fost completat cu un pix diferit în ceea ce privește rubricile privind agentul constatator și respectiv datele de identificare a martorului și semnătura acestuia, fiind evident că aceste rubrici au fost completate la momente diferite.
Pe de altă parte, instanța reține că martorul care a semnat procesul verbal, audiat în instanță, și-a recunoscut semnătura și a arătat că a semnat un proces verbal în urmă cu 2 ani, arătând însă că în timpul procesului de afișare acesta s-a aflat „în mașină”, astfel că nu a văzut ce anume s-a afișat.
Prin prisma celor de mai sus, instanța va avea vedere că rațiunea pentru care textul legal prevede obligativitatea semnării procesului verbal de afișare a procesului verbal de ”cel puțin un martor” vizează modalitatea de probare ulterioară a demersului de afișare a procesului verbal, martorul având rolul a de certifica ulterior faptul că procesul verbal a fost efectiv comunicat la domiciliul persoanei pe numele căreia a fost încheiat.
Ca atare, martorul nu trebuie să cunoască cuprinsul procesului verbal, dar aceasta trebuie să cunoască ce anume se afișează, adică faptul că se afișează un proces verbal, iar nu de exemplu o hotărâre judecătorească sau orice alt act, și de asemenea trebuie să poată certifica ulterior faptul că actul respectiv a fost efectiv afișat,
Or, în speța de față, astfel cum rezultă din declarația martorului, acesta nu a văzut ce anume se afișează, a văzut doar ”o hârtie afișată pe poartă”, semnând procesul verbal ”fără să știe despre ce este vorba”.
Pe cale de consecință, având în vedere că raportat la art. 27 din O.G. nr. 2/2001 semnătura martorului pe procesul verbal de afișare ar trebui să certifice faptul afișării procesului verbal de contravenție, însă în cauză martorul a semnat fără să cunoască ce anume semnează, neputând să afirme ulterior că s-a afișat vreun proces verbal pe poarta casei petentului, în esență semnătura sa fiind una formală, instanța constată că și sub acest aspect există o evidentă îndoială cu privire la faptul că procesul verbal ar fi fost efectiv afișat pe poarta casei petentului recurent la data de 11 iunie 2010.
Concluzionând și coroborând toate aspectele reținute mai sus, instanța de control judiciar constată că în cauză nu se poate reține cu certitudine că petentului i-a fost efectiv comunicat actul prin care i-a fost aplicată o sancțiune contravențională cu amendă în cuantum de 3.000 lei și respectiv faptul că, premisa fiind aceea că ar fi cunoscut că are obligația de plăti această amendă, ar fi rămas în pasivitate timp de aproape 2 ani, nefiind depuse la dosar - în sensul art. 27 din O.G. nr. 2/2001 –un aviz poștal de primire a procesului verbal, respectiv un înscris care să certifice refuzul efectiv de primire a corespondenței la o anumită dată și nici vreun proces verbal de afișare care să fie semnat de un martor care să poată certifica în fața instanței demersul efectiv de afișare a procesului verbal la domiciliul petentului recurent.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că procesul verbal nu a fost legal comunicat de agentul constatator petentului recurent în niciuna dintre modalitățile prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul constată că singura dată certă ce poate fi luată în considerare drept moment al comunicării procesului verbal este data comunicări înștiințării de plată din partea organului de executare silită, și anume data de 30.03.2012 (fila 9 fond), dată raportat la care, față de data formulării plângerii – 06.04.2012, se constată că a fost respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, soluția legală fiind aceea a respingerii plângerii contravenționale și a judecării cauzei pe fond.
Față de aceste considerente, reținând ca soluția primei instanțe de respingere a plângerii ca tardiv formulată a fost pronunțată fără a se analiza fondul cauzei si probele administrate, tribunalul constată în speța incidența dispoziției cuprinsă în art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă potrivit căruia - în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului… instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea”, in speța fiind totodată aplicabil art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia – casarea se pronunța „pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5,precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului…”
D. urmare, în conformitate cu art. art. 312 alin. 1 și 2 raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, constatând că recursul este fondat instanța îl va admite, dispunând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare instanța de fond să administreze toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, luând în considerare toate apărările de fond formulate împotriva procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul T. P. împotriva sentinței civile nr. 362/11.10.2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. C. F.
Red. B.A.D./15.02.2013
Tennored. P.C.F./15.02.2013
- 2 exemplare –
Judecător fond: T. M.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 202/2013. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul... → |
|---|
