Plângere contravenţională. Decizia nr. 438/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 214/258/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 438/R
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier împotriva sentinței civile nr. 1397 din 30.04.2013 a Judecătoriei S.-G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 17.09.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013 și apoi pentru data de astăzi, 01.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1397 din 30.04.2013, Judecătoria S.-G. a admis în parte plângerea formulată de către petentul C. L. CÂRȚA, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 08.01.2013 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de_ lei, cu sancțiunea avertismentului și a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.04.2013 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, în urma declinării de competență conform sentinței civile nr. 615/15.02.2013 a Judecătoriei Miercurea C. dosarul nr._ având ca obiect plângerea formulată de petentul C. L. Cârța împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR la data de 08.01.2013, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că nu se consideră vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa deoarece i-a remis șoferului Szentes Karoly placa de traseu, iar acesta nu a utilizat-o. Totodată, aceasta a învederat că procesul-verbal nu este semnat de contravenient, de un martor și nici de agentul constatator. În continuare, petenta a argumentat că în condițiile în care procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și că starea de fapt descrisă în act nu corespunde realității, impunându-se să se dea eficiență în cauză prezumției de nevinovăție care operează în favoarea sa conform jurisprudenței CEDO. (f.1-3 dos. inițial)
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La data de 15.02.2013, intimatul a depus întâmpinare (f.10-13), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal.
În motivare se arată că apărările petentei sunt neîntemeiate și nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, care a fost legal întocmit, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
În drept au fost invocate dispozițiile C.pr.civ., OG 2/2001, HG 69/2012, OG 27/2011, OMTI 1019/2009.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.01.2013 (f.4 dos. inițial), petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 37 din HG nr. 69/2012.
În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 08.01.2013, ora 08.20, pe DN 12 km 8+500, pe raza loc. Sf. G., a fost oprit și verificat microbuzul M2 cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petent, conform copie conformă nr._, conducător auto Szentes Karoly, care efectua transport rutier ocazional de persoane național pe ruta Cârța – B.. În urma controlului efectuat, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza, pe durata efectuării transportului, placa de traseu cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului și a tipului de transport efectuat.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Instanța de fond a apreciat că motivele de nulitate invocate de petentă prin plângere nu sunt întemeiate nefiind în măsură să afecteze legalitate actului contestat. Astfel, s-a constatat mai întâi că pe procesul-verbal contestat a fost aplicată semnătura agentului constatator, la finalul actului, chiar lângă ștampila instituției din care face parte.
În continuare, se observă că nesemnarea actului sancționator de către petent nu constituie un motiv de nulitate, din interpretarea art. 19 din OG 2/2001 rezultând că legea admite o astfel de ipoteză pentru încheierea valabilă a actului.
În fine, relativ la încălcarea art. 19 din OG 2/2001, ca urmare a nesemnării procesului-verbal de către un martor asistent, instanța are în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. Prin decizia menționată s-a statuat că nerespectarea acestei exigențe atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care este condiționată de dovedirea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, și ținând seama că în cadrul judecății aceasta a avut posibilitatea de a contesta starea de fapt reținută în procesul-verbal și sancțiunea aplicată, precum și de a propune probe în apărare, Judecătoria a apreciat că un astfel de prejudiciu nu a existat, așa încât a respins și acest motiv, și a reținut că procesul-verbal a fost legal întocmit.
În raport de cele expuse, prima instanță a concluzionat că procesul-verbal . nr._/08.01.2013 a fost legal întocmit, cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se reține că, potrivit art. 4 pct. 37 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza pe durata efectuării transportului rutier de persoane placa de traseu, cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului și a tipului de transport.
Instanța de fond a observat că, prin plângerea formulată, petenta recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Astfel, încercând să acrediteze ideea că nu deține calitatea de subiect activ al contravenției descrise în procesul-verbal, aceasta a menționat că a predat angajatului său placa de traseu, însă acesta nu a utilizat-o. De altfel, este de menționat că apărarea formulată nu este aptă să atragă nulitatea actului contestat, atât timp cât din conținutul dispoziției citate și din art. 7 alin. 2 lit. a) din același act normativ rezultă cu claritate că subiectul activ al contravenției analizate poate fi numai operatorul de transport rutier și nu conducătorul auto.
Revenind la analiza temeiniciei, instanța de fond a constatat că vinovăția petentei sub aspectul contravenției analizate este demonstrată chiar de afirmațiile sale din plângere, redate mai sus. Totodată, a constatat că petenta nu a propus probe pentru a infirma starea de fapt descrisă în actul contestat, deși a fost citată cu mențiunea de a indica probele a căror administrare o solicită. În aceste condiții, a fost reționut că prezumția relativă de veridicitate care operează în favoarea procesului-verbal legal întocmit, recunoscută și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională (cauza A. c. României par. 60), nu a fost răsturnată în speță, astfel că actul a fost considerat temeinic.
Evaluând sancțiunea aplicată - amenda în cuantum de 10.000 lei - prin prisma art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, a art. 7 alin. 2 lit. a din HG 69/2012, și a circumstanțelor cauzei, instanța de fond a constatat că, deși legală, aceasta nu este și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În acest sens, a fost observat nu numai că în actul sancționator nu au fost menționate împrejurări care să releve un grad ridicat de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, care să justifice aplicarea unei sancțiuni orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege, ci și faptul că poziția intimatului, de opoziție la înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, nu este susținută de nicio altă probă în afara actului contestat. În acest context, prima instanță a remarcat faptul că din actele dosarului nu rezultă că aceasta ar mai fi fost anterior sancționată pentru astfel de abateri și că prin fapta comisă nu s-a produs o urmare mai gravă.
Pe cale de consecință, instanța de fond, luând în considerare și faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, a apreciat că înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este justificată în cauză.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a admis plângerea în parte și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.01.2013, cu sancțiunea avertismentului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prima instanță a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata ISCTR Regiunea nr. 8 M. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivarea recursului se arată că fapta reținută în sarcina petentei este antijuridică și reprezintă o atingere adusă ordinii juridice existente, fapta fiind comisă cu vinovăție. Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului este un mijloc de prevenire a faptelor ilicite, având și scop educativ iar gravitatea faptei nu poate fi redusă din moment ce amenda minimă este de 8.000 lei.
În drept se invocă disp. art. 301 și 304 C.., OG. 2/2001 și HCL 368/2010.
Intimatul nu a depus la dosarîntâmpinare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constata că recursul este fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că acest aspect nu a fost contestat în recurs, acesta fiind promovat de intimată, sens în care instanța nu va proceda la analiza legalității sau temeiniciei procesului-verbal.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata chiar si în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
În acest sens, tribunalul reține că din actele dosarului nu rezultă că petenta a mai fost anterior sancționată iar fapta este de o gravitate redusă.
Prin prisma acestor considerente, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de gradul de pericol social concret al acesteia, instanța de recurs constată că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită, apreciindu-se că aceasta nu va mai repeta fapta și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, urmând bineînțeles ca în cazul în care fapta va fi repetată să fie avută în vedere sancțiunea precedentă la individualizarea noii sancțiuni.
D. urmare, văzând art.312 alin.2 și 3 C.. rap. la art. 304 /1 C.. urmează a fi respins recursul declarat de partea recurentă, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier împotriva sentinței civile nr. 1397/30.04.2013a Judecătoriei S.-G.– pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 1.10.2013
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. E.
Red.A.C./17.10.2013
Tehnored.P.E./18.10.2013
Jud. fond. – S. O.
2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 578/2013. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
