Reziliere contract. Decizia nr. 440/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 440/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 345/305/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 440/R
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - reclamant M. S. G. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1371 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 17.09.2013, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013, și apoi pentru data de astăzi, 01.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1371 din 29 aprilie 2013, Judecătoria S. G. a admis în parte acțiunea civilă intentată de către reclamanta M. Sf. G., prin primar, împotriva pârâților V. A., V. G., V. K.-J., și în consecință:
- a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.595/2012, încheiat între reclamantă și V. A..
- a obligat pe V. A. să plătească reclamantei suma de 983,13 lei, reprezentând restanță la cheltuielile de întreținere, din care suma de 16,56 lei, reprezintă penalități de întârziere.
- a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere până la evacuarea din locuință.
- a obligat pe V. A. să plătească reclamantei suma de 787,43 lei, reprezentând restanță la chirie, din care suma de 248,43 lei, reprezintă penalități de întârziere, precum și la plata a câte 77 lei/lună cu titlu de chirie până la data evacuării.
- a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. Sf. G., ., ..
- A obligat pe V. A. să plătească reclamantei 10,3 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta municipiul Sf. G., prin primar, înregistrată sub nr. dosar civil_, aceasta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții V. A., V. G., V. K.-J. să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.595/2012, încheiat între părți, evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. Sf. G., ., ., obligarea pârâților la plata sumei de 787,43 lei, reprezentând chirii restante din care suma de 248,43 lei, reprezentând majorări de întârziere, precum și obligarea la plata chiriei până la evacuarea efectivă din locuință; obligarea pârâților la plata sumei de 983,13 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere din care suma de 16,56 lei, reprezentând majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată prin aceea că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.595/2012, în temeiul căruia a fost transmis dreptul de folosință asupra locuinței situate în mun. Sf. G., ., ., iar obligația de plată nu a fost respectată de către pârâți.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Din actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat următoarele.
Prin contractul de închiriere nr.595/2012 încheiat între părți, reclamanta a transmis dreptul de folosință în favoarea pârâților cu privire la locuința din mun. Sf. G., ., . în schimbul unei chirii de 77 lei lunar.
Pârâții nu și-au plătit datoria acumulată, așa cum rezultă din nota de calcul întocmită de către reclamantă.
Sarcina probei revenea pârâților, deoarece neplata constituie un fapt negativ.
Potrivit art. V. lit. b pct.1 din contract, proprietarul poate cere rezilierea dacă chiriașul nu a achitat chiria cel puțin trei luni consecutive.
În aplicarea acestei clauze contractuale și-a dispozițiilor art.1830 alin.1 C.civ, prima instanță a dispus rezilierea contractului, chiar dacă datoria constă în penalități, plata chiriei nefiind achitată mai mult de trei luni.
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 „chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare”.
Rezultă din acest text de lege că cei pot fi obligați la plata chiriei până la predarea locuinței sunt chiriașii.
Aceștia nu pot fi obligați pentru viitor în ce privește cheltuielile de întreținere, cerere care ar fi absurdă deoarece nu pot fi cuantificate cheltuielile de întreținere pentru o perioadă viitoare, pe când în cazul chiriei, aceasta este stabilită prin contract și rămâne neschimbată.
Pârâții nu au dovedit faptul că ar fi stins obligația de plată, deși sarcina probei le revenea, neplata fiind un fapt negativ.
În consecință, pârâtul V. A. a fost obligat la plata sumei de 983,13 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere din care suma de 16,56 lei, reprezintă majorări de întârziere, dar nu și până la evacuare, cum s-a solicitat.
Ca o consecință a rezilierii contractului, în lipsa unui alt titlu locativ, în temeiul art.480 C.civ s-a dispus evacuarea pârâților din locuința obiect al contractului, precum și la plata chiriei de 77 lei /lună până la evacuarea din locuință, conform art.25 alin.1 și 2 din Legea nr.114/1996.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Astfel, având în vedere solicitarea reclamantei și ținând seama de prevederile art. 274 C. proc. civ. instanța de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamantul-recurent M. SF. G. prin Primar, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, inclusiv a pretenției având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere până la data evacuării efective a locuinței.
În motivarea recursului, se arată că prin acțiunea înaintată judecătoriei s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, evacuarea pârâților din locuință, obligarea acestora la plata chiriei și a cheltuielilor de întreținere restante, dar și obligarea la plata cheltuielilor de întreținere datorate până la eliberarea efectivă a imobilului. Instanța de fond a respins această din urmă pretenție, încălcând astfel prevederile art 1831 alin 2 C civ care stipulează că locatarul este obligat la plata chiriei din contract până la data eliberării locuinței, precum și la repararea prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată. Aceste prevederi legale sunt imperative, instanța fiind ținută să le aplice, în caz contrar s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a pârâților, care, până la data părăsirii efective a imobilului ar folosi utilitățile aferente spațiului de locuit, fără însă să achite respectivele cheltuieli.
În drept, au fost invocate prevederile art 304 pct 9 Cp civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a reținut, în mod legal, că locatarii – pârâți nu pot fi obligați pentru viitor la plata cheltuielilor de întreținere, câtă vreme respectivele cheltuieli nu pot fi cuantificate în avans, pentru o perioadă viitoare.
Spre deosebire de chirie, al cărei cuantum lunar este stabilit prin contractul de închiriere perfectat între părți, cheltuielile de întreținere se determină la sfârșitul fiecărei luni, pentru luna anterioară, în funcție de consumul înregistrat pentru locuința respectivă. După determinarea cuantumului de plată lunar pentru cheltuielile de întreținere de care a beneficiat locuința, de naște obligația de plată a respectivului debit pentru persoanele care au locuit în imobil. Astfel fiind, instanța nu poate dispune obligarea pârâților la plata unor cheltuieli de întreținere al căror cuantum nu a fost stabilit și anterior nașterii obligației de plată a respectivelor sume.
Temeiul legal invocat de recurent, anume art 1831 alin 2 din N C civ reglementează obligația de plată a chiriei prevăzute în contract-până la data eliberării efective a locuinței și obligația de reparare de către chiriași a prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată. Recurentul apreciază că în noțiunea de „prejudiciu” s-ar încadra și cheltuielile de întreținere datorate până la eliberarea locuinței de chiriași. Această susținere este întemeiată, însă, pentru a se putea dispune obligarea pârâților la repararea respectivului prejudiciu, acesta trebuie să existe, să fie cert, determinat. Câtă vreme aceste condiții nu sunt îndeplinite, pârâții nu pot fi obligați la plată.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a dispune, în temeiul art 312 alin1 Cpciv respingerea lui, cu consecința menținerii sentinței date de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat recursul declarat de recurentul M. SF. G. prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1371/29.04.2013 a Judecătoriei Sf G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. E.
Red.D.C./23.10.2013
Tehnored.P.E./28.10.2013
Jud. fond. - C. J.
2 exp.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 628/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 578/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
