Pretenţii. Decizia nr. 647/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2838/305/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/R
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari “I. 10 A" împotriva sentinței civile nr. 1429 din 07.05.2013 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, 03.12.2013, și apoi pentru data de astăzi, 10.12.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1429 din 07.05.2013, Judecătoria Sf. G. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
A respins cererea formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI I. 10A în contradictoriu cu pârâta . fiind prescrisă.
A luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2012 sub nr._ formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI I. 10A s-a solicitat obligarea pârâtei . plata sumei de_, 95 lei reprezentând datorie restantă la cheltuielile de întreținere/încălzire și suma de_,10 lei taxe de întârziere până la data de 31.05.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că pentru spațiul deținut de către pârâtă nu s-a achitat cheltuieli de întreținere din 01.09.2007 cu excepția unor perioada în care chiriașii au achitat datoria.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate copii de pe note explicative, Adresa nr. 977/08.07.2009, proces-verbal de predare – primire, tabel nominal privind cheltuielile pe apartamente aferente lunii mai 2009, factura nr. 0013/08.07.2009, proces-verbal de conciliere directă, somație nr. 726/12.02.2009, extras cont, sentința civilă nr. 47/12.01.2009, decizia civilă nr. 14/A/12.03.2009, proces-verbal de licitație imobiliară din data de 15.04.2011.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., art. 49 – 51 din Legea nr. 230/2007.
La data de 24.10.2012 reclamanta a depus note de ședință învederând că asociația a preluat activele și pasivele Asociației de P. nr. 50 Csaszar B.. De asemenea, s-a arătat că suma de_ lei reprezintă penalități calculate pentru perioada august 2007 – mai 2009.
Pârâta, a depus la data de 21.11.2012 întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond solicitându-se respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta solicită realizarea unui drept de creanță care s-a născut anterior lunii august 2007, iar termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, se solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește fondul, s-a solicitat respingerea arătându-se că pârâta a fost proprietara imobilului în cauză, însă pentru acest imobil nicio asociație de proprietari nu a intermediat vreun serviciu de furnizare a utilităților, partea având contract direct cu furnizorii.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 C. proc. civ.
La termenul din data de 09.01.2013 prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul. Astfel au fost atașate la dosar copii de pe Adresa nr. 977/08.07.2009, proces-verbal de predare - primire, tabel nominal privind cheltuielile pe apartamente aferente lunii mai 2009, factura nr. 0013/08.07.2009, proces-verbal de conciliere directă, somație nr. 726/12.02.2009, extras cont, sentința civilă nr. 47/12.01.2009, decizia civilă nr. 14/A/12.03.2009, proces-verbal de licitație imobiliară din data de 15.04.2011, extras carte funciară, dosar execuțional nr. 1/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. – P. I., tabel nominal, decizia din data de 17.06.2009, Acord de Asociere, Statutul Asociației de P., document – tabel cumulativ, încheiere din data de 22.01.2007, Adresa nr. 1433/12.03.2007, nr. 6361/05.11.2007, proces-verbal din data de 25.09.2006.
La data de 11.03.2013, 20.03.2013, respectiv au fost depuse la dosar răspunsurile la interogatoriul administrat părților.
La termenul din data de 17.04.2013 instanța de fond a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare și a reținut cauza spre soluționare pe excepție.
Asupra excepției prescripție dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, art. 12 prevăzând că „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
În cauza de față, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 25.06.2012, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de_,05 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități aferente privind apartamentul situat în S. G., . depuse și susținerile părții reclamante rezultă că creanța solicitată se compune din suma de 25.028,95 lei restanțe cheltuieli de întreținere și 14.611,10 lei penalități de întârziere.
Tot astfel, se va avea în vedere, astfel cum recunoaște și partea pârâtă că imobilul în cauză situat în S. G., ., întabulat în Cartea funciară nr._ S. G. sub nr. top. 1938/3/2/XIII.A, 1941/3/b/1/2/XIII. A, 1936/4/3/3/XIII.A, 1940/3/2/XIII.A a fost în proprietatea . cu titlu de cumpărare conform încheierii nr. 4750/2000. Însă, ulterior, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis către ., conform procesului-verbal de distribuire și eliberare a sumei realizate prin executare silită din data de 28.06.2011, acesta fiind vândut prin licitația publică organizată la data de 15.04.2011 în cadrul dosarului execuțional nr. 1/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. P. I..
Rezultă așadar că în perioada dintre dobândire, respectiv din anul 2000 și până la vânzarea prin licitație, respectiv 15.04.2011, dreptul de proprietate a aparținut pârâtei, or conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Însă, obligarea debitoarei la plata sumelor solicitate este posibilă doar în cazul în care termenul de prescripție privitoare la creanță nu s-a împlinit anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Sub aceste aspecte, se reține, astfel cum s-a arătat în cele precedente, că creanța solicitată se compune din contravaloarea cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente.
În ceea ce privește termenul de prescripție art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că acesta este de 3 ani, începând să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, astfel cum prevede art. 7 alin. 1.
Din înscrisurile depuse, notă explicativă și document - table cumulativ, rezultă că creanța creditoarei se compune din suma de_,95 lei, reprezentând restanțe neachitate până în luna august 2007 și_,10 lei constituind penalități aferente perioadei august 2007 - mai 2009.
Or, față de prevederile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 12 din același act normativ, fiind vorba de obligații periodice, se constată că termenul de prescripție de trei s-a împlinit anterior formulării prezentei cereri.
Într-adevăr la data de 08.07.2009 reclamanta a emis către pârâtă factura fiscală nr. 0013 pentru întreaga sumă datorată de_,05 lei. Însă, având în vedere natura creanței, reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități aferente, emiterea facturii nu este de natură a modifica data nașterii creanței.
Conform prevederilor statutare ale asociației de proprietari, cheltuielile de contribuție se achită până la sfârșitul lunii următoare celei în care au fost afișate, iar art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevede posibilitatea pentru creditoare de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabili”.
Or, în aceste condiții, se constată că pentru sumele solicitate prin prezenta cerere, dreptul la acțiune nu s-a născut la data emiterii facturii nr. 0013/08.07.2009, ci anterior, creanțele devenind scadente la datele stabilite prin modalitatea de calcul arătat anterior, respectiv la sfârșitul lunii următoare celei în care au fost afișate.
La dosar au fost depuse copii și de pe sentința civilă nr. 47/12.01.2009 și decizia civilă nr. 14/A/12.03.2009 pronunțate în dosarul nr._ . Însă, existența acestui litigiu nu prezintă interes și nu influențează termenul de prescripție cu privire la creanța care formează obiectul prezentei cauze. Procesul anterior a avut ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus notarea dreptului de privilegiu al asociației de proprietari în limita sumei de_,19 lei asupra imobilului aparținând pârâtei. Însă, contestarea înscrierii nu este de natură a atrage suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție.
Din contră, solicitarea pârâtei a fost respinsă, privilegiul părții reclamante consolidându-se, aceasta având posibilitatea de a și-l valorifica în cadrul executării silite.
Conform înscrisurilor, partea pârâtă a fost somată la achitarea datoriei. Astfel, la dosar a fost depusă copie de pe procesul-verbal de conciliere directă încheiat în data de 21.05.2012 între părți. Însă, aceasta nu are valoarea unei însușiri necondiționate a pârâtei cu privire la datorie, din procesul-verbal rezultând că reprezentantul debitoarei a luat act de cele revendicate de reclamantă și a cerut o amânare de o lună pentru documentare și însușire.
Or, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Rezultă așadar, că întreruperea termenului de prescripție poate interveni doar în situația unei recunoașteri necondiționate și explicite din partea părții obligate, cerință neîndeplinită în prezenta cauză.
În consecință, din cele arătate în precedente rezultând că pentru sumele datorate de proprietar și solicitate prin prezenta cerere termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, precum și faptul că în cauză nu s-a efectuat nici o dovadă cu privire la întreruperea sau suspendarea termenului de prescripție, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea ca fiind prescrisă.
De asemenea, a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI I. 10A solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune și a pronunțat astfel o hotărâre netemeinică fără a intra în cercetarea fondului cauzei. Obiectul cauzei îl constituie plata unei datorii cuprinsă în factura fiscală emisă la data de 8.07.2009 acceptată prin semnătură de pârâtă, astfel că operează o recunoaștere necondiționată și explicită din partea părții obligate prin urmare de la acea dată începe să curgă termenul de prescripție.
În continuarea recurenta arată că a intervenit și o întrerupere a prescripției dreptului la acțiune la data de 15.01.2010 când s-a făcut o plată parțială a datoriei în cuantum de 304,66 lei. Rezultă astfel în mod clar că nu a intervenit prescripția în cauză
În drept se invocă disp. art. 299 și urm C.proc.civ.
Intimata . depus în apărare la dosar la data de 9.10.2013 întâmpinare (f.10) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că prima instanță a analizat cauza sub toate aspectele, hotărârea fiind legală și temeinică.
În acest sens se arată că emiterea unei facturi nu este de natură a modifica data nașterii creanței și a dreptului la acțiune atâta timp cât sumele înscrise în factură reprezintă cheltuieli de întreținere anterioare lunii august 2007 și penalități de întârziere aferente perioadei august 2007-mai 2009. Factura fiscală nu a fost niciodată semnată de către pârâtă nici măcar nu i-a fost comunicată până la data de 3.05.2012 când a primit o copie a facturii anexată la invitația la conciliere directă.
Plata parțială despre care vorbește reclamanta în motivele de recurs este făcută în contul altei facturi respectiv cea cu nr._ care corespunde unei alte perioade.
În drept se invoca disp. art. 115 C..
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod temeinic a dezlegat prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care creanța creditoarei se compune din suma de_,95 lei, reprezentând restanțe neachitate până în luna august 2007 și_,10 lei penalități aferente perioadei august 2007–mai 2009, termenul de prescripție prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 de 3 an începând să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Tot în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, dată fiind natura creanței, reprezentată de cheltuieli de întreținere și penalități aferente, emiterea facturii nu este de natură a modifica data nașterii creanței.
În acest sens Tribunalul reține că factura poartă într-adevăr o semnătură de primire dar în condițiile în care nu a fost aplicată și ștampila debitoarei factura fiscală nu face dovada acceptării ei, neavând valoarea probatorie, în cauză nedovedindu-se că persoana care a semnat de primire are și calitatea de reprezentant al pârâtei împuternicit să reprezinte societatea în cadrul raporturilor comerciale.
Prin prisma acestor considerente nu se poate reține că în speță a intervenit o recunoaștere necondiționată și explicită din partea părții obligate, întreruperea termenului de prescripție putând interveni doar în situația unei recunoașteri necondiționate și explicite din partea părții obligate.
Analizând extrasul de cont depus la dosar de recurentă se constată că plata făcută la data de 15.01.2010 în cuantum de 304,66 lei a fost făcută pentru achitarea facturii_ ( fila 12) și nu a facturii nr. 0013, aceasta fiind emisă pentru cheltuielile de întreținere aferente lunii octombrie 2008. Plata parțială a unei datorii nu întrerupe prescripția pentru întreaga datorie pentru că nu reprezintă o recunoaștere necondiționată a întregii datorii, așa cum am arătat mai sus.
În consecința, verificând hotărârea atacata sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constata că sentința primei instanțe este legala și temeinica, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Asociația de Proprietari I. 10A împotriva sentinței civile nr. 1429/7.05.2013 a Judecătoriei S.-G. – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 10.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. E.
Red.A.C./16.12.2013
Tehnored.P.E./16.12.2013
Jud. fond. - B. K. AGOTA
2 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 55/2013. Tribunalul COVASNA | Fond funciar. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
