Plângere contravenţională. Decizia nr. 627/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 623/305/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 627/R
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - intimată DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr. 2220/19.09.2013 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 19.11.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013 și apoi pentru data de astăzi, 03.12.2013.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 2220/19.09.2013 Judecătoria S. G. a admis în parte plângerea formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. – DJAOV C., a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție ./200 nr._ din data de 17.01.2012 cu avertisment și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
1. C. procesual.
Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2012 sub nr._, petentul P. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ./200 nr._ din data de 17.01.2012 încheiat de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru nedescrierea completă a stării de fapt, în sensul că nu a fost menționat numărul de țigarete care au fost găsite la domiciliul petentului, ci doar nr. de pachete de țigări, avându-se în vedere faptul că art. 206 ind.3 raportat la art. 206 ind.2 lit.b și art. 206 ind. 15 alin.l lit.a si alin.2 C.fiscal face referire expresa la noțiunea de țigarete, acestea fiind produse accizabile, motiv pentru care in art. 296 ind.l alin.l lit.l C.fiscal legiuitorul stabilește pragul infracțiunii raportat tot la numărul de țigarete neaacizate deținute.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere pericolul social redus al faptei, raportat la nr. mic de pachete de țigări găsite la domiciliul petentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
2. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție ./200 nr._ din data de 17.01.2012 încheiat de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B., petentul P. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art.2213 alin.2 lit.b din L 571/2003, reținându-se că urmare unei percheziții domiciliare efectuate de organele de urmărire penală, au fost găsite la domiciliul petentului produse accizabile supuse marcării, neintroduse în sistemul de accizare pe teritoriul României, respectiv 1 pachet țigarete marca Viceroy, 10 pachete țigarete marca Monte Carlo, 7 pachete țigarete marca Wont.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul descrierii faptei contravenționale, instanța constatat că potrivit disp. art.2213 alin.2 lit.b din L 571/2003 constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, cercetând înscrisurile depuse la dosar de către petent și intimată, instanța consideră că petentul nu a răsturnat prezumția de valabilitate a procesului verbal contestat, nefăcând dovada contrară celor reținute de către organul constatator.
Instanța a reținut faptul că potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conf. art. 21 al 3 din același act normativ, coroborate cu prevederile art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Ținând seama de disp. art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului ca pe viitor să nu mai comită astfel de fapte .
Față de dispozițiile legale citate anterior și raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța a apreciat că fapta săvârșită de contravenient în cauză este de o gravitate redusă, iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei este mult prea mare în raport cu modalitatea și împrejurările comiterii faptei, ținând seama în principal de nr. relativ mic de produse accizabile deținute de petent. De asemenea, s-a putut aprecia că petentul nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi, reținându-se totodată că sancțiunea avertismentului se aplică potrivit art. 7 alin 2 din actul normativ arătat, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
II. 1. Recursul declarat de intimata agent constatator DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE B. prin AJFP C..
Intimata a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii procesului verbal că legal și temeinic.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului, dând o interpretare eronată art. 34 din OG 2/2001.
Astfel, se arată că pentru fapta de natură contravențională reținută este stabilită sancțiunea amenzii între 20.000 lei și 100.000 lei, fără a fi prevăzută posibilitatea de aplicare a avertismentului, astfel că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, în cauză rezultând de asemenea, un grad ridicat de pericol social al faptei, aducându-se atingere unei norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privitoare la deținerea în afara antrepozitelor fiscale a produselor accizabile, fiind vorba despre norme de drept administrativ fiscal, ramură a dreptului public, dându-se o greșită interpretare și aplicare prevederilor art. 7 din OG 2/2001.
Recurenta nu a depus înscrisuri noi în recurs.
2. Poziția procesuală a părții intimate în recurs.
Intimatul P. A. nu a depus la dosar întâmpinare în recurs, legal fiind citată în proces.
Intimatul nu a depus înscrisuri noi în recurs.
3. Decizia instanței de recurs.
Tribunalul sesizat cu soluționarea recursului, analizând motivele de recurs în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nefiind contestat în recurs.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata chiar si în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Prin prisma acestor dispoziții legale, fata de împrejurările în care fapta a fost săvârșita si de gradul de pericol social concret al acesteia, precum si luând in considerare cantitatea redusă de bunuri neintroduse în sistemul de accizare găsite asupra petentului, instanța de recurs constata ca sancțiunea avertismentului este îndestulătoare fata de contravenția savarsita, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin norma încălcată fiind una minimă, așa încât sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 20.000 lei, apare disproporționată față de gradul redus de pericol al faptei comise de petent, fiind de observat că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, considerente față de care soluția primei instanțe este legala si temeinica, apreciindu-se corect ca acesta nu va mai repeta fapta si fara aplicarea unei sancțiuni pecuniare, urmând ca in cazul in care fapta va fi repetata sa se aibă in vedere sancțiunea precedenta la individualizarea noii sancțiuni.
Pe cale de consecința, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legala si temeinica, in mod corect fiind înlocuita sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, văzând art. 312 alin.1 teza a doua C.. tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - agent constatator DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE B. prin AJFP C. împotriva sentinței civile nr. 2220/19.09.2013 a Judecătoriei S. G. – pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 03.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. E.
Red.B.A.D./23.12.2013
Tehnored.P.E./23.12.2013
Jud. fond. – B. L. M.
2 exp.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul COVASNA | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 15-10-2013, Tribunalul... → |
|---|
