Partaj judiciar. Decizia nr. 466/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1122/322/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.466/R
Ședința publică de la 15 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Judecător: D. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B. I. împotriva Încheierii de ședință din 26 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 01 octombrie 2013, 08 octombrie 2013 și 15 octombrie 2013.
T R I B U N A L U
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin Încheierea de ședință din 26 iunie 2013, Judecătoria Tg. S. a suspendat judecata cauzei pe temeiul art.155/1 din C. pr. civ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reprezentanta reclamantei a învederat instanței faptul că, expertul nu a respectat nici obiectivele solicitate de către instanță și nici ale Tribunalului C., având în vedere că nu a identificat terenul aferent imobilului, precum și grajdul, depunând la dosar o fotografie, care să susțină afirmația că respectivul grajd se află pe imobilul înscris în CF_ Zagon.
Astfel, solicită refacerea expertizei așa cum a specificat.
Reprezentantul pârâților susține faptul că obiecțiunile nu pot fi acceptate, având în vedere că nici Tribunalul C. nu a dispus și nici rolul expertului nu este să stabilească un alt amplasament la un alt loc.
Mai arată că, singurul element necesar este faptul că în Registrul Agricol a figurat un grajd, iar situația reală este că, în timpul vieții părinților, acesta în anul 1984 a ars.
De asemenea, arată că lucrarea este avizată de OCPI C., iar faptul că în acțiunea reconvențională a inclus și grajdul, este o eroare, având în vedere că terenul are o situație neclarificată .
Față de cele susținute, reprezentanta reclamantei arată că acest proces durează de 3 ani și niciodată nu a fost specificat faptul că grajdul a ars, astfel și martorul Orsi A. audiat la fila 107 susține că, a ajutat la amplasarea și renovarea unui grajd, solicitând ca instanța să ia act de cele susținute.
Față de obiecțiunile reclamantei la Raportul de expertiză efectuat de expertul N. D., instanța constată faptul că, raportat la prevederile Decretului-Lege nr.115/1938 și a Legii 7/1996 privind CF, înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi până la . Legii nr.7/1996, dată de la care înscrierea în CF are efect declarativ de drepturi, iar odată cu . Noului cod civil începând cu data de 1 octombrie 2011 înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi.
În CF nr._ (fila nr.252) figurează casă și grădină, iar la fila 256 din dosar, există transpunerea imobilului pe schița de carte funciară și lucrarea efectuată este vizată cu viza OCPI C.. Instanța a respins cererea formulată de reprezentanta reclamantei pentru refacerea lucrării.
Se pune în vedere reprezentantului pârâților – reclamanți reconvenționali, ca raportat la capătul de cerere privind investițiile – grajd – să arate dacă mai menține acest capăt de cerere, sens în care să depună cererea de renunțare la judecata acțiunii reconvenționale cu privire la grajd, redactată și semnată de către reclamanții reconvenționali, iar în caz contrar, să depună la dosar antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și extras CF, cu privire la nr.top.831, 832.
Prima instanța a pus în discuție faptul că suprafața reală a imobilului este mai mare cu 21 m.p., față de suprafața înscrisă în CF, astfel a pus în vedere reprezentantei reclamantei, pârâtă - reconvențională să arate dacă investește instanța cu o cerere privind rectificarea CF.
Reprezentantul reclamantei – pârâtă reconvențională – avocat B. A., arată că nu dorește rectificarea CF, având în vedere că nu este în interesul lor.
Reprezentantul pârâților – reclamanți reconvenționali arată că nici el nu solicită rectificarea CF și că la partaj nu are acțiune reconvențională.
Cu privire la partaj, având în vedere că în prezent înscrierea în CF are efect constitutiv de drepturi și lucrarea efectuată nu va putea fi intabulată dacă suprafața reală nu corespunde cu suprafața tabulară, aspect pus în discuția părților, iar reprezentanta reclamantei, pârâtă - reconvențională nu a investit instanța cu o cerere privind rectificarea CF și nici nu a solicitat termen în acest sens, motiv pentru care a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.155/1 C. pr. civ.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs reclamanta B. I..
În motivarea recursului se arată că suspendarea judecății cauzei nu este întemeiată și încalcă principiul disponibilității.
C. legal și obiectul judecății este stabilit de reclamant. Obiectul cererii introductive de instanță este obligarea pârâtului la plata sultei în valoare de 10.000 lei pentru cota de 2/9 pentru reclamantă.
Pentru soluționarea ieșirii din indiviziune nu este necesară întabularea celor 21 mp suprafață în plus față de suprafața înscrisă în CF.
Reclamanta – recurentă apreciază că nu a împiedicat cu nimic mersul procesului dacă nu a investit instanța cu rectificarea de CF.
Analizând încheierea de suspendare a judecății recurată, în raport de motivele de recurs și actele dosarului în baza art.304/1 din C. pr. civ., tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul procesului îl constituie sistarea indiviziunii dintre părți asupra imobilului identificat prin CF nr._ Zagon cu o suprafață de 439 mp și casă și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei către reclamantă cu titlu de sultă aferentă cotei de 2/9 din valoarea imobilului.
Suspendarea judecății pe temeiul art.155/1 C. pr. civ. de către instanța de fond este nelegală și încalcă principiul de drept procesual civil al disponibilității.
Potrivit principiului disponibilității, reclamanta este cea care a fixat în cererea sa de chemare în judecată limitele și obiectul procesului.
Prima instanță nu putea depăși limitele acțiunii fixate de reclamantă.
Potrivit art.129 (6) din C.pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Faptul că reclamanta nu a dorit să investească instanța de fond cu un plus petit de rectificare CF nu este motiv de suspendare pe temeiul art.155/1 din C. pr. civ. iar această împrejurare de fapt nu împiedică cu nimic desfășurarea normală a procesului.
Soluția de suspendare fără motiv legal și temeinic a procesului echivalează cu necercetarea fondului de către prima instanță motiv pentru care, pe temeiul art.312 (5) din C.pr.civ., va casa încheierea de suspendare a judecății și va trimite cauza pentru continuarea judecății la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B. I. împotriva Încheierii din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dos. nr._ 12, și în consecință ;
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. G. R. I. C. D. C.
GREFIER
C. A.
Red.UG/17.10.2013
Tehnored. CA/18.10.2013
2 ex.
Judecător fond. R. L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul COVASNA | Fond funciar. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
