Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-10-2013, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1447/305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 82/A
Ședința publică de la 22 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: O. N.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de I. T. de Muncă C. împotriva sentinței civile nr. 1607 din 21 mai 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra apelului în ședința publică din data de 8 octombrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2013, apoi pentru astăzi, 22 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1607 din 21 mai 2013, Judecătoria S. G. a admis în parte plângerea formulată de către petentul D. I., cu domiciliul în Tărlungeni, nr. 777, jud. B., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 1101 încheiat la data de 21.02.2013 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în Sf. G., .-14, jud. C..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate, în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 1101/21.02.2013 (f.9) petentul D. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În sarcina acestuia s-a reținut că a primit la muncă la punctul de lucru din partea stângă a . oi) începând cu data de 22.01.2013 pe dl. A. I. fără a-i încheia în formă scrisă conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 contract individual de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, motive de nelegalitate nefiind invocate nici prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța de fond a constatat că petentul nu a contestat comiterea contravenției reținute în sarcina, apărările formulate vizând exclusiv sancțiunea aplicată. În aceste condiții, având în vedere că probele aflate la dosarul cauzei susțin starea de fapt descrisă în procesul-verbal, s-a reținut că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 16 alin. 1 din același act normativ, și prin urmare, actul constatator este temeinic.
Evaluând sancțiunea aplicată prin prisma art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, a art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, a apărărilor petentului și a probelor administrate în cauză, judecătoria a constatat că, deși se încadrează în limitele prevăzute de lege, amenda în cuantum de 10.000 lei, este disproporționată față de gradul redus de pericol social al faptei.
În acest sens, s-a avut în vedere că petentul s-a conformat cu promptitudine dispozițiilor legale încălcate, la data de 28.02.2013 (deci la 7 zile de la întocmirea procesului-verbal contestat) societatea pe care o administrează, ., încheind cu martorul A. I. contractul de individual de muncă nr. 1/28.02.2013 (f.6-7), cu începere de la data de 01.03.2013. Operațiunea este confirmată și de extrasul Revisal depus de intimat (f. 26), precum și de declarația martorului A. I. (f.44-45) din care rezultă că a prestat muncă pentru petent anterior încheierii, la data de 01.03.2013, a contractului de muncă. Astfel, se observă că A. I. a prestat muncă în beneficiul petentului fără a avea un contract individual de muncă pe o perioadă scurtă, respectiv din data de 22.01.2013 și până în data de 28.02.2013.
Aspectele expuse, coroborate și cu relatările martorului audiat, în sensul că îl cunoaște pe petent de foarte mult timp, copilărind cu tatăl acestuia, și că s-au ajutat reciproc în mai multe rânduri, denotă caracterul anodin al atingerii aduse de către petent valorii sociale ocrotite prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 față de care sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei este disproporționată. S-a dispus așadar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, această măsură constituind mijlocul optim pentru a asigura scopul sancțiunii, respectiv prevenirea săvârșirii de noi fapte în viitor. De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din OG 2/2001, judecătoria a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat drept apel față de prevederile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, agentul constatator I. T. de Muncă C. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale .
În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe prevederile art.304 ind.1 C. și art.304 pct.9 C., s-a arătat că soluția primei instanțe este greșită întrucât s-a apreciat că perioada de primire la muncă fără forme legale, este una scurtă, or, trebuie avut în vedere că acest lucru s-a derulat pe intervalul de timp 28.01._13, ceea ce nu poate constitui o scurtă perioadă de timp, trebuind a se avea în vedere sancțiunile drastice instituite de legiuitor pentru disciplinarea agenților economici și pentru reducerea evaziunii fiscale.
Intimatul D. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac învederând că a avut la stână o singură persoană lucrând fără contract de muncă, respectiv pe A. I., care i-a prestat un ajutor între 22.01.2013 și 20.02.2013, fiind vorba de o faptă neînsemnată din punct de vedere al pericolului social din moment ce suma neachitată bugetului statului cu titlu de impozit este de 60 de lei în condițiile unui salariu negociat de 375 lei lunar.
A subliniat intimatul că achitarea unei amenzi de 10.000 lei ar periclita condițiile de viață ale familiei sale, în întreținerea lui găsindu-se și părinții săi care nu beneficiază de pensie pentru limită de vârstă și nici ajutor social, fapt dovedit cu adeverința nr.1855/20.05.2013 a Primăriei comunei Dobârlău, anexată întâmpinării.
Recurentul I.T.M C. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a menționat că prestarea muncii chiar și pe intervalul de timp de la 22.01.2013 până la 20.02.2013 implică o activitate ilegală, fiind de avut în vedere că angajatul a declarat că a lucrat 12ore/zi în timp ce angajatorul a susținut că acesta a muncit doar jumătate de normă, încheierea ulterioară a unui contract de muncă neînlăturând caracterul contravențional al faptei.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că fapta intimatului nu este una într-atât de gravă încât să justifice aplicare sancțiunii pecuniare cu amenda de 10.000 lei.
Este cert că A. I. a muncit la stâna intimatului de la 22.01.2013 până la data sancționării contravenționale, 21.02.2013, însă trebuie avut în vedere contextul în care s-a prestat munca fără forme legale, cu alte cuvinte trebuie ținut cont de faptul că în discuție este o exploatație zootehnică de familie, o stână la care lucrau în general membrii familiei, fiind dovedit că soția intimatului nu putea munci pentru că se ocupa de creșterea fiului lor în vârstă de 1 an.
Mai trebuie observat că intimatul a angajat pe A. I. începând cu data de 01.03.2013, angajator fiind societatea pe care o deține, ., prin urmare finalitatea sancționării contravenționale a fost pe deplin atinsă, cu alte cuvinte urmările faptei nu au fost unele care s-au manifestat în mod persistent în timp.
Nu în ultimul rând trebuie ținut cont de circumstanțele personale ale contravenientului, respectiv de faptul că acesta își întreține nu doar soția și copilul ci și părinții săi, ca atare, amenda de 10.000 lei este prea aspră în raport de circumstanțe faptei, de consecințele sale și de profilul socio-moral al contravenientului.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic prima instanță a procedat la o reindividualizare a sancțiunii, avertismentul fiind de natura a sublinia nu doar gravitatea redusă a faptei dar și împrejurarea că instanța a dat dovadă de clemență în condițiile în care contravenientul a remediat conduita sa neconformă legii, îndreptarea promptă a acestuia făcând inutilă sancționarea sa pecuniară.
Așa fiind, în baza art.480 alin.1 NCPC apelul agentului constatator va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de agentul constatator I. T. de Muncă C. împotriva sentinței civile nr. 1607/21.05.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2013.
Președinte Judecător Grefier
B. A. D. O. N. V. E.
Red. O.N. /18.12.2013
Tehnored. V.E./18.12.2013
4 ex.
Judecător fond – S. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
