Pretenţii. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2157/305/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 646/R
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă B. A. și recurenta - chemat în garanție S. M. împotriva sentinței civile nr. 1428 din 07.05.2013 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, 03.12.2013, și apoi pentru data de astăzi, 10.12.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1428 din 07.05.2013, Judecătoria Sf. G. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind sumele datorate de către pârâtă cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente, scadente anterior datei de 01.04.2009, invocată de către instanță din oficiu.
A admis în parte cererea formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari „N. I. în contradictoriu cu pârâta B. A..
A admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta B. A. în contradictoriu cu terțul chemat în garanție S. M..
A obligat pârâta B. A. la plata către reclamantă a sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferentă perioadei aprilie 2009 – martie 2013 precum și a sumei de 3318,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
A obligat terțul chemat în garanție S. M. la plata către pârâta B. A. a sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferentă perioadei aprilie 2009 – martie 2013 precum și a sumei de 3318,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumele datorate cu titlu cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente, scadente anterior datei de 01.04.2009, ca fiind prescrisă.
A respins celelalte petite ca neîntemeiate.
A obligat terțul chemat în garanție S. M. la plata către pârâta B. A. a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sf. G. la data de 15.05.2012 sub nr._, formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „N. I.” s-a solicitat obligarea pârâtei B. A. la plata sumei de 3690,77 lei reprezentând plată restantă cheltuieli comune și_,61 lei penalități de întârziere.
În motivarea cererii se arată că pârâtul nu și-a mai achitat cota-parte din cheltuielile de întreținere ce-i revin, acumulând datorie de asociația de proprietari. Deși pârâtul a fost somat verbal și în scris, acesta a ignorat solicitările reclamantei.
La cerere au fost atașate copii de pe tabel nominal de cheltuieli pe apartament pentru luna martie 2012.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 230/2007, HG nr. 400/2003, Legea nr. 114/1996, OG nr. 85/2001.
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La data de 25.05.2012 S. M. a depus note de ședință învederând că pârâta nu este proprietarul apartamentului, iar la întoarcerea în țară în noiembrie 2012 dorește să achite restanțele către reclamantă.
La data de 03.07.2012 reclamanta a depus precizare de acțiune învederând că perioada pentru care se solicită obligarea pârâtei la plata restanțelor și a penalităților este perioada 19.06.2005 – 17.05.2012.
La data de 26.11.2012 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu terțul S. M. solicitând ca în cazul admiterii cererii reclamantei, terțul să fie obligată la plată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâta a devenit proprietar al apartamentului în urma cumpărării acestuia prin licitație publică. Însă terțul chemat în garanție, fostul proprietar, nu s-a mutat niciodată din apartament, locuința fiind folosită de către aceasta.
Deși terțul a fost somat de pârâtă și pentru a achita sumele reprezentând impozitul aceasta nu s-a conformat.
Astfel se solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 60 și următoare C. proc. civ.
La data de 29.11.2012 terțul chemat în garanție a depus note de ședință, învederând că a achitat către reclamantă suma de 4000 lei reprezentând restanțe conform chitanței atașate.
La data de 17.04.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 396,74 lei restanță actuală, 37,47 cheltuieli aferente lunii martie 2013, 20,81 lei penalități pentru luna martie și penalități acumulate pentru datoriile restante în sumă de_,25 lei care sunt în sumă de_,27 lei.
La același termen prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașate în acest sens copii de pe tabel nominal de cheltuieli pe apartament, tabel defalcat privind cheltuielile comune datorate, Statutul Asociației de proprietari, Proces-verbal din data de 11.04.2012, Adresa nr._/2012 emisă de Primăria Municipiului S. G., somație, dovadă achitare impozit, bon fiscal nr._/28.11.2012, extras carte funciară, încheiere nr. 3866/2000, ordonanță de adjudecare nr. 558/1999, proces-verbal de licitație, proces-verbal din data de 21.01.2013.
De asemenea, instanța de fond a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune privind sumele datorate de către pârâtă cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente, scadente anterior datei de 01.04.2009, reținând cauza spre soluționare pe excepție și pe fond pe cererea principală și pe cererea de chemare în garanție.
Asupra excepției prescripție dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, art. 12 prevăzând că „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
În ceea ce privește termenul de prescripție art. 3 alin. 1 din același act normativ prevede că acesta este de 3 ani, începând să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, astfel cum prevede art. 7 alin. 1. Or, în cauza de față se reține că tabelele privind sumele datorate de către fiecare proprietar sunt afișate luna următoare celei pentru care se calculează, partea având la dispoziție un termen de 30 de zile în vederea achitării acesteia.
În cauza de față, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 15.05.2012, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități aferente pentru perioada 2005 – 2013.
Or, având în vedere că pentru sumele datorate de proprietar până la data de 01.04.2009 termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, precum și faptul că în cauză nu s-a efectuat nici o dovadă cu privire la întreruperea sau suspendarea termenului de prescripție, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind sumele datorate de către pârât cu titlu de penalități de întârziere, scadente anterior datei de 01.04.2009, invocată de către instanță din oficiu, și a respins acest capăt de cerere ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”,
Rezultă așadar că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere și a eventualelor penalități calculate în caz de plată cu întârziere revine proprietarului.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv extras de carte funciară, Adresa nr._/2012 emisă de Primăria Municipiului S. G., încheiere nr. 3866/2000, ordonanță de adjudecare nr. 558/1999, proces-verbal de licitație rezultă că dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în S. G., .. 18, ., . aparține pârâte B. A..
În consecință, instanța de fond a constatat că acesteia îi revine în principal obligația de achitare față de asociația de proprietari a sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități aferente.
Conform art. 50 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv tabel defalcat privind cheltuielile comune datorate către Asociația de proprietari, rezultă că pârâta nu și-a achitata în totalitate obligațiile bănești față de asociație calculate pe perioada aprilie 2009 – martie 2013 existând debit restant.
Așadar, având în vedere dispozițiile legale citate anterior, precum și faptul că pârâta nu s-a conformat obligațiilor de a contribui la cheltuielile comune datorate asociație timp de mai mult de 90 de zile de la stabilirea acestora, prima instanță a constatat că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere neachitate aferentă perioadei aprilie 2009 - martie 2013 este întemeiată.
În ceea ce privește suma acestora, la dosarul cauzei au fost depuse tabelele defalcate privind cheltuielile de întreținere datorate aferente perioadei pentru care se solicită obligarea pârâtei. De asemenea, s-a atașat copie de pe bon fiscal nr._/28.11.2012, din care rezultă că la data de 28.11.2012 a fost achitată în contul datoriei suma de 4000 lei, sumă care conform regulilor statutare ale asociației se impută prioritar asupra restanțelor.
În consecință, față de sumele indicate, de modalitatea de imputare și suma achitată, se constată că pentru perioada aprilie 2009 - martie 2013 contravaloarea cheltuielilor de întreținere neachitate se ridică la suma de 434,21 lei, pârâta urmând a fi obligată la plata acesteia.
Referitor capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În conformitate cu aceste prevederi, prin Statutul Asociației de P. s-a prevăzut calcularea penalităților în caz de întârziere în plată, suma acestora fiind afișată lunar pe tabelul nominal de cheltuieli pe apartament. Tot astfel se reține că prin Procesul-verbal al Adunării Generale din data de 11.04.2012, s-a prevăzut calcularea penalităților de 0,2% pe zi de întârziere.
Astfel, având în vedere că în cauză nu a fost îndeplinită obligația privind plata cheltuielilor de întreținere la termen, precum și faptul că prin actele constitutive ale asociației de proprietari s-a prevăzut expres calcularea penalităților în cazul neachitării cotelor de contribuție în termen de 30 de zile, instanța de fond a apreciat că solicitarea reclamantei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere aferentă perioadei aprilie 2009 - martie 2013 este întemeiată.
În ceea ce privește suma penalităților urmează a se avea în vedere, pe de o parte sumele asupra cărora acesta se calculează, astfel cum rezultă din tabelul defalcat privind cheltuielile de întreținere datorate, precum și prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora suma penalităților nu poate depăși cuantumul debitului asupra căruia se calculează. De asemenea, se reține că plata efectuată, conform regulilor de imputație a plății a acoperit o parte din restanțele datorate.
Or, față de aceste aspecte, se constatată că valoarea datorată de către pârâtă cu titlu de penalități se ridică la suma totală de 3318,32 lei, partea urmând a fi obligată la plata acesteia.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu terțul chemate în garanție S. M. se reține că potrivit art. 60 alin. 1 C. proc. civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție și despăgubire.
Așadar, ținând seama că instanța urmează să oblige pârâta la plata că reclamantă a sumelor arătate, urmează a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispoziția arătată, privind temeinicia solicitării pârâtei de obligarea a terțului chemat în garanție la suportarea pretențiilor.
Astfel cum s-a arătat obligația față de asociația de proprietari de achitare a cheltuielilor de întreținere aparține proprietarului. Însă, aceste cheltuieli reprezintă contravaloarea utilităților furnizate și aferente folosinței imobilului. Or, din probele administrate și susținerile părților rezultă că imobilul, pe perioada avută în vedere a fost folosită de către S. M., domiciliul terțului chemat în garanție fiind stabilit în această locuință.
Așadar, ținând seama de faptul că cheltuielile și penalitățile la care pârâta a fost obligată reprezintă contravaloarea serviciilor de care a beneficiat terțul chemat în garanție, instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 60 C. proc. civ., cererea de chemare în garanție fiind întemeiată, terțul chemat în garanție urmând a fi obligată la plata către pârâtă în limita sumelor datorate de către aceasta din urmă către reclamantă.
În consecință, față de cele arătate în precedente, instanța de fond a admis în parte cererea principală și a admis cererea de chemare în garanție, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferentă perioadei aprilie 2009 - martie 2013 precum și a sumei de 3318,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente, a obligat terțul chemat în garanței la plata către pârâtă a sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferentă perioadei aprilie 2009 - martie 2013 precum și a sumei de 3318,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Față de aceste dispoziții și de solicitarea pârâtei de obligarea a terțului chemat în garanție la suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că cererea de chemare în garanție este întemeiată, urmând a se admite, instanța a admis cererea creditoarei și a obligat terțul chemat în garanție la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare, sumă reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 274/05.04.2013.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs recurentele B. A. și S. M., solicitând instanței de control judiciar să dispună modificarea hotărârii pronunțate de judecătorie, în sensul diminuării cuantumului sumei la care acestea au fost obligate spre plată, prin înlăturarea penalitățilo de întârziere.
În motivarea recursului, se arată că a existat o înțelegere cu Asociația de propiretari reclamantă, în sensul că dacă se achită debitul principal, penalitățile de întârziere datorate vor fi șterse. Această înțelegere nu a fost însă respectată de către Asociația-reclamantă.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a prevederilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
se constată, în primul rând că recurentele nu indică nici unul din cazurile de recurs enumerate de art 304 C p civ, astfel că, tribunalul va încadra și va analiza criticile invocate de recurente prin prisma prevederilor art 304 indice 1 C p civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată a constat în obligarea pârâtei-recurente B. A. la plata cheltuielilor de întreținere restante aferente perioadei iunie 2005-mai 2012, în cuantum de 3690,77 lei și a penalităților de întârziere calculate la debitul principal, penalități în cuantum de_,61 lei. Sumele datorate sunt evidențiate în fișa de locatar depusă la filele 9-10 din dosarul de fond.
La solicitarea instanței de fond, ca urmare a unor plăți parțiale efectuate de pârâtă, asociația reclamantă a depus o precizare scrisă de acțiune (fila 88) prin care a arătat că solicită recuperarea debitului de 396,74 lei plus cheltuielile de întreținere aferente lunii martie 2013, în cuantum de 37,47 lei, precum și penalitățile de întârziere în cuantum de_,25 lei calculate până la data de 16.04.2013.
Analizând perioada de timp pentru care a fost calculat debitul pretins de reclamantă, prin raportare la data înregistrării acțiunii, instanța de fond,, în conformitate cu prevederile art 3 alin 1 și art 12 din decretul nr 167-1958 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile scadente anterior datei de 01.04.2009. Această soluție este corectă.
De asemenea, este corectă și soluția de admitere a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta B. A. în contradictoriu cu chemata în garanție S. M.. Dealtfel această dispoziție a primei instanțe nici nu a fost criticată de părțile recurente.
Nemulțumirea recurentelor constă în aceea că au fost obligate și la plata penalităților de întârziere, deși, conform susținerii acestora, ar fi existat o convenție cu reclamanta în sensul ștergerii respectivelor penalități. Câtă vreme, la dosarul cauzei nu a fost depusă vreo dovadă care să ateste încheierea unei convenții între debitor și asociația de proprietari reclamantă (creditor) cu privire la stingerea obligației de plată a penalităților de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere restante, tribunalul apreciază susținerea părților recurente ca fiind neîntemeiată.
Examinând însă cuantumul acestor penalități de întârziere la care a fost obligată spre plată pârâta-intimată, respectiv chemata în garanție, se constată că acest cuantum depășește, în unele luni de plată, debitul principal constând în cheltuielile de întreținere. Or, potrivit art 49 alin 1 dinLegea nr 230-2007, suma penalizărilor de întârziere calculate pentru cheltuielile de întreținere restante afernte unei luni, nu poate depăși suma la care acestea s-au aplicat.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că recurentele pot fi obligate numai la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 2.862 lei, iar nu de 3318,32 lei cum, în mod greșit a reținut prima instanță. În stabilirea cuantumlui penalităților de întârziere datorate de recurente, tribunalul a avut în vedere sumele menționate în tabelul depus la filele 9-10 din dosarul de fond, reducând, pentru fiecare lună în parte, cuantumul penalităților de întârziere la suma reținută cu titlu de debit principal (penalitățile neputând fi mai mari decât suma datorată pe respectiva lună cu titlu de cheltuieli de întreținere).
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite, în temeiul art 312 alin 1 C p civ coroborat cu art 304 pct 9 Cp civ, prezentul recurs și va dispune, în temeiul art 312 alin 2 C p civ modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul că suma cu titlu de penalități de întârziere la care va fi obligată spre plată pârâta, respectiv chemata în garanție, este de 2.862 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele B. A. și S. M. împotriva sentinței civile nr. 1428/07.05.2013 a Judecătoriei Sf G., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta B. A. la plata către reclamantă a sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2009-martie 2013 precum și a sumei de 2.862 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Obligă terțul chemat în garanție S. M. la plata către pârâta B. A. a sumei de 434,21 lei reprezentând debit restant contravaloare cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2009-martie 2013 precum și a sumei de 2.862 lei reprezentând penalități de întârziere aferente.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. E.
Red.D.C./21.01.2014
Tehnored.P.E./21.01.2014
Jud. fond. - B. K. AGOTA
2 exp.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-10-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 628/2013. Tribunalul... → |
|---|
