Succesiune. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 785/322/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/R
Ședința publică de la 16 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte: O. N.
Judecător: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta S. M. și de reclamantul P. B. împotriva sentinței civile nr. 1126 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2013, apoi pentru astăzi, 16 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1126 din 29 noiembrie 2012, Judecătoria Târgu S. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. B., prin reprezentant convențional av. P. Sigismund Ș., cu domiciliul în ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S. K. ,născută F., prin reprezentant convențional av. O. Z., cu dom. în com.Brețcu, ., jud.C. și pârâta P. K., prin reprezentant convențional F. F., cu dom. în ., jud.C..
A constatat că reclamantul P. B. este beneficiarul unui legat cu titlu particular autentificat sub nr. 168/09.02.2001 de BNP Kristof M. I., liberalitate de care a dispus prin testament defunctul F. A. ( decedat la data de 21.06.2007).
A admis excepția în reducțiune testamentară invocată de pârâta S. K., nsc.F..
A redus testamentul cu titlu particular autentificat sub nr. 168/09.02.2001 de BNP Kristof M. I., întocmit de defunctul F. A., în limitele cotității disponibile de 1/3 din masa succesorală.
A respins ca neîntemeiate celelalte petite.
A compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2598 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, defunctul F. A. (văduv), decedat la data de 21.06.2007, prin testamentul autentificat de către BNP Kristof M. Juliana sub nr.168/09.02.2011) a desemnat pe reclamantul P. B. în calitate de legatar cu titlu particular cu privire la trei bunuri imobile, cuprinse în TP nr.3692/_/21.02.1996, respectiv: suprafață de 1800 mp. tarlaua nr.120, cu toate construcțiile situate pe aceasta, cu nr. administrativ 373; suprafața de 5900 mp, teren arabil, . nr.103/17/1 și suprafața de 6000 mp fâneață, . nr.103/17/2. ( fila 9-10, 13)
Cele 3 bunuri imobile se află în posesia faptică a reclamantului, prin prezenta cerere intenționându-se reglementarea situației juridice a bunurilor, prin obținerea certificatului de legatar, prin mărturisirea judiciară de la fila 212-213 VOL II, reclamantul acceptând ca după stabilirea masei succesorale, dacă se va aprecia că legatele particulare lăsate în favoarea sa de defunct ating rezerva succesorală a pârâtei S. M., să se dispună reducerea acestora până la limita cotității disponibile ( fila 212-213).
Totodată, reclamantul a mai arătat că este în imposibilitate de a indica exact componența masei succesorale, întrucât este terț față de moștenire.
În acest context, instanța a stabilit “ pe hârtie” masa succesorală a defunctului F. A. pe baza apărărilor formulate de pârâtele cauzei, la care a raportat fracțiunile reprezentând rezerva succesorală, respectiv cotitatea disponibilă, potrivit celor trei operațiuni ce trebuie efectuate succesiv, potrivit art. 849 C.civ., anume:
- stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii
- scăderea pasivului succesoral din activul brut al moștenirii pentru a obține activul net
3. reunirea fictivă ( pentru calcul) la activul succesoral a valorii donațiilor făcute în timpul vieții de către cel care lasă moștenirea.
În speță, niciuna dintre părțile litigante nu a invocat existența pasivului succesoral ( dimpotrivă, pârâta S. M. a susținut că nu există pasiv, cheltuielile de înmormântare fiind suportate proporțional de părți, fila 19) și nici faptul donațiilor de către defunct.
Pe cale de consecință, masa succesorală a defunctului F. A. este compusă doar din bunurile amintite în întâmpinarea formulată de S. M. ( fila 18-19), cu corectarea efectuată de pârâta P. K. ( fila 51-52), privind excluderea din masa succesorală a terenului arabil în suprafață de 1400 mp.,tarlaua 61 . în TP nr.3692/1996, teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare notarial de la fila 53-54, în final rezultând că masa succesorală este compusă din bunurile obiect al legatului cu titlu particular, precum și din celelalte bunuri imobile înscrise în TP nr.3692/1996.
Din cele două expertize efectuate în cauză ( fila 73-87) și în construcții ( fila 127-144) rezultă următoarele:
- valoarea totală a bunurilor obiect al legatului cu titlu particular
- suprafața de 5900 mp, teren arabil, . nr.103/17/1 valorează 11.825 lei
- suprafața de 6000 mp fâneață, . nr.103/17/2 valorează 5676 lei
- suprafață de 1800 mp. tarlaua nr.120, valorează 29.699 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 11/18 pe care o deține defunctul din imobil, evaluat la o sumă totală de_ lei ( cota de 11/18 fiind compusă din: 4/9 cotă din cota dobândită în comun cu soția + 1/9 cotă proprie+ 1/18 cotă legală în calitate de soț supraviețuitor).
- construcțiile identificate pe imobilul cu nr. administrativ 373 Ojdula, neindividualizate în testament, dar avute în vedere de testator, valorează 33.500 lei, ca urmare a deducerii îmbunătățirilor efectuate de pârâta S. M. și care nu au fost contestate de reclamant.
Așadar, valoarea totală a bunurilor obiect al legatului cu titlu particular este de 80.700 lei.
- valoarea totală a celorlalte bunuri obiect al masei succesorale
- suprafața de 4900 mp, teren arabil, . nr.116/4 valorează 10.808 lei
- suprafața de 1700 mp, fâneață, . nr.1677/9 valorează 1846 lei
- suprafața de 2800 mp, fâneață, . nr.1702/4 valorează 2281 lei
- suprafața de 2800 mp, fâneață, . nr.1288/5 valorează 3041 lei
Așadar, valoarea totală a celorlalte bunuri obiect al masei succesorale este de 17.976 lei.
Prin urmare, valoarea totală a masei succesorale este de 98.676 LEI.
În drept, potrivit dispozițiilor art.800 cod civil nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decât în formele prescrise de lege pentru donațiuni între vii sau prin testamente.
Totodată, conform art. 847 Cod civil “ Liberalitățile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte”.
Din actele de stare civilă rezultă că ambele pârâte sunt fiicele defunctului F. A., având, conform art.841 Cod civil calitatea de moștenitori rezervatari, cuantumul rezervei succesorale cuvenite acestora fiind de 2/3.
Or, corespondentul valoric al cotei de 2/3 rezervă succesorală este de 65.784 lei.
Prin urmare, întrucât testatorul a dispus asupra bunurilor sale cu încălcarea rezervei succesorale a pârâtelor descendentei ( a dispus asupra unor bunuri valorând 80.700 lei, deși trebuia să dispună în limita a 32.892 lei), în speță se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 847 Cod civil, prin admiterea excepției în reducțiune, urmând ca legalitatea excesivă testamentară să fie reduse în limitele cotității disponibile.
Chiar și în cazul în care s-ar aprecia că pârâta P. K. ar fi renunțat la rezerva sa succesorală ( deși poziția sa procesuală a fost constant „inconstantă”, renunțarea la rezerva sa succesorală realizându-se de reprezentantul convențional al moștenitorului, fără o procură specială în acest sens), tot s-ar fi impus reducerea legatului cu titlu universal, întrucât defunctul putea dispune de cel mult 65.784 lei ( rezultat din diferența dintre valoarea totală a masei succesorale și rezerva succesorală de 1/3 cuvenită pârâtei S. M., 1/3 reprezentând 32.892 lei), or, acesta a dispus de mai mult, respectiv de 80.700 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis excepția în reducțiune testamentară invocată de pârâta S. K., nsc.F. și a redus testamentul cu titlu particular autentificat sub nr. 168/09.02.2001 de BNP Kristof M. I., întocmit de defunctul F. A., în limitele cotității disponibile de 1/3 din masa succesorală.
Față de faptul că bunurile care formează obiectul dispozițiilor testamentare se găsesc în patrimoniul succesoral, precum și față de faptul că pârâta S. K. și-a manifestat solicitarea partajării în natură a bunurilor din masa succesorală, iar nu prin echivalent bănesc, instanța de fond a constatat că întregirea rezervei succesorale celor îndreptățiți trebuie realizată în natură.
Or, în acest caz, privitor la petitul reclamantului de a fi pus în posesia bunurilor obiect al legatului, dată fiind starea de indiviziune, stare în care fiecare parte deține un drept ideal asupra oricărei părți din bun, în materialitatea sa, judecătoria a constatat că la acest moment procesual, nu se poate da eficiență unei asemenea cerințe, pretenția sa putându-se soluționa definitive printr-o cerere ulterioară de partaj, ca urmare a faptului că nu a înțeles să formuleze în cauză un asemenea petit subsidiar, în eventualitatea în care legatul său ar fi depășit cotitatea disponibilă.
În final, având în vedere costurile suportate de fiecare parte litigantă ( reclamant: fila 8, 14, 126, 211, 222, reprezentând taxă judiciară și onorarii expertize, în total 5587 lei; pârâta S. M.: fila 23-27, 29,49, 150 ind.1, reprezentând taxă judiciară, onorarii expertize și avocat, în total 2598 lei; pârâta P. K.: fila 189, reprezentând onorariu avocat, 500 lei ), poziția procesuală adoptată și gradul de admitere/respingere a acțiunii, raportat la importanța petitelor, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2598 lei, respingând celelalte pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. M. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate, cu acordarea cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.9 C., se arată că soluția primei instanțe este nelegală deoarece a transformat într-o acțiune în constatare cererea reclamantului P. B. care are natura unei acțiuni în realizare, constatând în mod inutil că acesta este beneficiarul unei dispoziții testamentare, din moment ce această situație de fapt și de drept rezultă dintr-un act notarial autentic.
Recurenta pârâtă a învederat că a formulat o cerere reconvențională având ca obiect constatarea masei succesorale, reducțiunea dispozițiilor testamentare în favoarea reclamatului și sistarea stării de indiviziune succesorală, numai că o atare cere a fost disjunsă de acțiunea principală, fiind înregistrată sub număr de dosar_ .
A mai susținut recurent că reducțiunea dispozițiilor testamentare s-a realizat pe calea unei excepții care nu a fost invocată, că în lipsa constatării masei succesorale reducțiunea dispozițiilor testamentare nu se poate efectua, aceasta din urmă fiind dispusă asupra unei cote ideale, în esență prima instanță pronunțându-se asupra unor chestiuni de drept cu privire la care nu a existat vreo cerere formulată.
Recurs a declarat și reclamantul P. B. solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru necercetarea fondului și pentru faptul că hotărârea judecătoriei nu se poate executa. În subsidiar s-a cerut modificarea sentinței în sensul înlăturării din cuprinsul acesteia a dispozițiilor cu privire la reducțiunea testamentară urmând a se dispune predarea legatelor particulare lăsate recurentului reclamant de către defunctul F. A. prin testamentul autentificat sub nr. 168/09.02.2001 de B.N.P Kristof M. I., cu acordarea cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea acestui recurs, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.6 și 9 C., se arată că judecătoria a constatat că reclamantul este beneficiarul unui legat particular lăsat în favoarea sa de către defunctul F. A., ceea ce nu s-a cerut, după care s-a procedat la reducerea dispozițiilor testamentare în limitele cotității disponibile de 1/3 din masa succesorală, refuzându-se predarea legatelor particulare .
Recurentul reclamant a menționat că reducțiunea testamentară se solicită pe calea acțiunii în reducțiune, care are un caracter patrimonial, personal și divizibil, și nu pe calea așa-zisei excepții de reducțiune, care de altfel nu a fost invocată din oficiu de către instanță, nici măcar de părți, nefiind pusă în discuția acestora.
În fine, recurentul a susținut că reducțiunea testamentului lăsat de F. A. nu se poate realiza fără a se stabili în prealabil masa succesorală a acestuia, o simplă enumerare a acestor bunuri nefiind suficientă, trebuind a se observa că valoarea bunurilor succesorale determinată de prima instanță, înregistrează erori de calcul, și fără stabilirea rezervei succesorale care aparține pârâtei S. K. nu se poate stabili nici cotitatea disponibilă.
Recurentul – reclamant P. B. a depus întâmpinare la recursul pârâtei S. M. solicitând respingerea acestuia întrucât potrivit art.899 din vechiul Cod civil acțiunea sa în predarea legatului cu titlu particular este una admisibilă, acțiunea sa nefiind influențată de rezolvarea dată acțiunii reconvenționale introduse de pârâta S. M. .
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate în ambele cereri de recurs, tribunalul reține că în ceea ce privește constatarea legatului cu titlu particular pe care îl invocă în favoarea sa reclamantul P. B., judecătoria a fost învestită cu un petit formulat în mod expres în cuprinsul acțiunii înregistrate la fond în data de 09.06.2009, prin urmare nu se poate stabili că prima instanță s-ar fi pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Disjungerea acțiunii reconvenționale formulate de pârâta S. M. și soluționarea acesteia pe cale separată au fost deja invalidate de instanța de control judiciar, dosarul format după disjungere fiind trimis în rejudecare primei instanțe.
Prin urmare, prima instanță nu putea proceda la o reducțiune testamentară pe calea unei excepții privită ca o apărare de fond, ci o astfel de reducțiune trebuia analizată pe calea petitului expres formulat și inclus în cererea reconvențională, după cum realizarea reducțiunii fără a se stabili în prealabil activul și pasivul succesoral în dispozitivul sentinței, constituie un nonsens, conducând la o soluție abstractă, fără implicații practice.
Într-adevăr, excepția de reducțiune constituie și un mijloc de apărare, o apărare de fond pusă la dispoziția moștenitorilor rezervatari care nu au predat încă obiectul liberalității celui gratificat, dar atunci când există un petit în reducțiune, acesta trebuie rezolvat cu prioritate .
Se observă că prima instanță a dispus a se soluționa pe cale separată cererea reconvențională și cu toate acestea petitele reconvenționalei au fost antamate la pronunțarea soluției de fond, în sensul că prin considerentele sentinței s-a inventariat activul masei succesorale, reducțiunea a fost dispusă în urma valorificării ei ca excepție ( ceea ce este greșit pentru că excepția de reducțiune nu e excepție procesuală ci apărare de fond, aidoma excepției de neexecutare din materie contractuală ), cu alte cuvinte judecătoria a conștientizat că pentru a reduce un testament, are nevoie de a stabili mai întâi activul net al moștenirii după care să obțină valoarea rezervei succesorale și implicit a cotității disponibile.
Soluția primei instanță nu poate fi nici menținută și nici modificată, ci este nevoie de o nouă judecată în prima instanță care să trateze în mod unitar atât problemele de drept ridicate pe calea cererii reconvenționale cât și pe cele din cuprinsul acțiunii principale, altfel spus judecătoria va trebui să rezolve prin considerentele și dispozitivul sentinței toate aspectele care țin de constatarea masei succesorale, reducțiunea dispozițiilor testamentare care includ legatul cu titlu particular, sistarea stării de indiviziune succesorală, predarea obiectului legatului, toate aceste chestiuni fiind indisolubil legate una de alta, neputând a fi tratate sperat.
A admite prin dispozitivul sentinței o excepție de reducțiune care nu are valoarea unei excepții procesuale, cu consecința reducerii unui testament fără a determina în prealabil prin dispozitivul sentinței compunerea și valoarea masei succesorale, inclusiv a rezervei succesorale și a cotității disponibile, reprezintă o soluție judecătorească eliptică, o necercetare a fondului cauzei, drept pentru care în baza art.312 alin.1 teza I C. raportat la art.312 alin.5 C., tribunalul va admite ambele recursuri, va casa în tot sentința atacată și va trimite pricina spre rejudecare primei instanțe, pentru a se proceda corespunzător celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul P. B. și pârâta S. M. împotriva sentinței civile nr.1126/29.11.2012 a Judecătoriei Târgu S., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
O. N. R. I. C. B. A. D. V. E.
Red. O.N. /16.05.2013
Tehnored. V.E./16.05.2013
2 ex.
Judecător fond – R. A. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 36/2013. Tribunalul... → |
|---|
