Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 164/248/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 600/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: D. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 326 din 28 mai 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra recursului în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2013; 19 noiembrie 2013, apoi pentru data de astăzi, 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 326/28.05.2013 a Judecătoria Întorsura Buzăului a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. V. SRL cu sediul în Întorsura Buzăului, .. 278, jud. C. în contradictoriu cu intimatul G. F. – Comisariatul General – Secția C. cu sediul în S. G., .. 9, jud. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.02.2012 și în consecință, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei aplicată petentei pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 cu sancțiunea „Avertisment”, a menținut restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție mai sus menționat, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
1. C. procesual.
Prin plângerea înregistrată la data de 13.02.2013 sub nr._, petenta . a contestat procesul verbal . nr._ întocmit la data de 02.02.2013 solicitând în principal anularea procesului verbal contestat ca netemeinic și nelegal, exonerarea de la plata sumei de 8000 lei, restituirea sumei de 221,62 lei confiscată și ridicarea măsurii de suspendare a activității societății pe o perioadă de 3 luni ca măsură complementară, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii formulate, a arătat că în data de 02.02.2013 a fost sancționată contravențional, reținându-se în actul contestat că fapta constituie contravenția prevăzută la art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
Prin actul dresat agenții constatatori F. T. și P. I. au reținut că urmare a controlului inopinat efectuat la punctul de lucru M. Mixt situat în Întorsura Buzăului, .. 278, după verificarea documentelor de evidență primară puse la dispoziție s-a constatat faptul că nu au fost respectate prevederile art. 10 lit. b din OUG 28/1998 privind obligația operatorilor economici de a se dota și utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în sensul că la punctul de lucru menționat sumele rezultate din vânzările cu amănuntul către populație înregistrate în casa de marcat până la ora 14,47 sunt 495,80 lei, iar sumele reale încasate în numerar până la ora 14,47 au fost de 717,42 lei, astfel: 167 lei sumă în numerar identificată în sertarul casei de marcat și 550,42 lei sumele achitate în data de 02.02.2013, din încasările zilei de 02.02.2013.
Împrejurarea că s-a găsit o neconcordanță, considerată de organul de control ca fiind nejustificată își găsește justificarea în factura fiscală însoțită de chitanța CV VA 0003 din care rezultă că societatea a încasat la data de 02.02.2013 suma de 221,61 lei de la DGASPC, reprezentând contravaloarea produselor livrate.
Astfel, atâta timp cât emiterea dovezilor de încasare a contravalorii mărfii vândute există, nu există o acțiune ilicită care să poată conduce la aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
Se mai arată că măsura confiscării sumei de 221,62 lei dispusă de organul de control este netemeinică, întrucât existența facturilor fiscale ca act justificativ al operațiunii comerciale și supus prevederilor fiscale face dovada unei activități ilicite, neputându-se considera că suma de bani înscrisă ar fi fără proveniență, supusă deci confiscării.
Petenta a susținut că prin actul constatator nu s-a relevat nici una din situațiile prevăzute la art. 14 alin.2 raportat la art. 10 lit.b din OUG 28/1999, ba chiar mai mult controlul a fost efectuat la orele 14,47, înainte de ora ultimei închideri zilnice, neputându-se reține așadar faptul că tranzacția perfectată cu DGASPSC cu factura fiscală și chitanța CV VA 0003 pentru suma de 221,61 lei ar fi rămas neînregistrată până la ora ultimei închideri zilnice.
Împrejurarea că organului constatator i s-a prezentat ulterior înscrisul doveditor al activității ilicite a societății nu este de natură a atrage aplicarea prezentei sancțiuni, constând atât în amenda de 8000 lei, cât și în confiscarea sumei de 221,61 lei, precum și a măsurii complementare a activității pe o durată de 3 luni.
Petenta a susținut de asemenea că intimata nu a dovedit în nici un mod realitatea celor consemnate în actul dresat, fapt confirmat prin inexistența unor martori care să ateste modul în care s-a desfășurat controlul și veridicitatea celor înscrise în procesul verbal atacat și solicită să se aibă în vedere principiul prezumției de nevinovăție care guvernează și în materia contravențională, respectarea acestuia impunând restabilirea în cadrul procedurii de soluționare a cauzelor care au ca obiect plângerea contravențională a unui echilibru între autorii prezumați ai faptelor interzise de lege și autoritățile însărcinate să le constate și să le sancționeze.
Plângerea a fost întemeiată în drept, invocându-se dispozițiile art.12 alin.2 din OUG28/1999, OG 2/2001, art. 242 și 274 C. pr.civilă.
Prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la data 07.03.2013 de către intimat întâmpinare (filele 19-21) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
2. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Prin procesul verbal . nr._ /02.02.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, deoarece la data de 02.02.2013, ca urmare a controlului inopinat efectuat la punctul de lucru - M. Mixt situat în Întorsura Buzăului, .. 278, după verificarea documentelor de evidență primară puse la dispoziție s-a constatat faptul că nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. b ale OUG 28/1999, în sensul că la punctul de lucru menționat sumele rezultate din vânzările cu amănuntul către populație înregistrate în casa de marcat până la ora 14,47 (data înscrisă în raportul zilnic ) sunt 495,80 lei, iar sumele reale încasate în numerar până la ora 14,47 (ora înscrisă pe monetarul olograf întocmit de vânzătoarea M. C. au fost de 717,42 lei astfel: 167 lei suma în numerar identificată în sertarul casei de macat și 550,42 lei, sumele achitate în data de 02.02.2013, din încasările zilei de 02.02.2013 chitanțele achitate sunt: chitanța SPLK nr._/02.02.2013 emisă de Splendid SRL, chitanța CCFG nr._/02.02.2013 - Caroli Foods, chitanța BVCBO nr._/02.02.2013, chitanța LF_/02.02.2013 - Madexport, chitanța CH nr._/02.02.2013- Nikos SRL Cluj; diferența de 221,62 lei nu a fost înregistrată în AMEF, faptă ce constituie contravenție conform art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
Totodată s-a luat măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999, începând cu data de 03.02.2013 și s-a luat măsura confiscării sumei de 221,62 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele din documentele emise, respectiv Raportul zilnic Ex din data de 02.02.2013 ora 14,47.
Procesul verbal de contravenție este semnat de către petentă, agentul constatator menționând la rubrica” alte mențiuni”că petenta a formulat obiecțiuni, consemnându-se că sancțiunea este exagerată și că va face contestație.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar în vederea verificării termenului de depunere a plângerii, constată că plângerea este formulată în termenul de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001.
Potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție atacat.
Analizând legalitatea procesului verbal din prisma dispozițiilor art.16 și 17 din OG 2/2001, instanța a reținut că acesta este legal întocmit, cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Analizând temeinicia procesului verbal în raport de probatoriul administrat în cauză și mențiunile înscrise de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal cu privire la starea de fapt, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenție prevăzută de art. 10 alin. 1 lit.b din OUG 28/1999, respectiv că nu emis bonul fiscal pentru toate bunurile și serviciile prestate, fiind vorba de suma de 221,62 lei pentru care petenta a livrat mărfuri și a încasat contravaloarea acestora în numerar, sumă ce nu a putut fi justificată la momentul controlului prin datele înscrise în documentul emis cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special ori prin facturi fiscale.
Din monetarul efectuat în data de 02.02.2013 la ora 14,47 la punctul de lucru - magazin mixt al petentei (f. 24) a rezultat că încasările au fost în cuantum total de 717,42 lei din care suma de 167 lei în numerar și suma 550,42 lei conform celor 5 chitanțe aflate la filele 10-11 din dosar, cu mențiunea că această sumă a fost achitată din încasările datei de 02.02.2013.
Însă din raportul zilnic (f. 29) emis de casa de marcat din data de 02.02.2013, ora 15.16 rezultă că s-a înregistrat în casa de marcat doar suma de 495,80 lei, astfel încât pentru diferența de 221,62 lei petenta nu avea bon fiscal emis de casa de marcat .
Instanța a înlăturat ca nefondate susținerile petentei, ca de altfel și depoziția martorei M. C. I., potrivit cu care aceasta nu înregistrase tranzacția perfectată cu DGASPSC până la ora ultimei închideri zilnice, deși exista chitanța emisă de colega din schimbul 1, iar martora de emoție nu a prezentat-o agenților constatatori, având în vedere că petenta avea obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice la momentul livrării și nu la sfârșitul programului de lucru sau al schimbului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că agentul constatator a reținut în mod corect starea de fapt care atrage răspunderea contravențională a petentei, având în vedere și poziția acesteia care la momentul încheierii procesului verbal a invocat doar faptul că sancțiunea aplicată este prea exagerată.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 care stabilește drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
În raport cu aceste dispoziții legale, coroborate si cu prevederile art. 34 alin.1 OG 2/2001 care permit instanței să aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța a reținut că suma neînregistrată de petentă este în cuantum destul de redus, fiind vorba de aproximativ 200 lei.
Față de circumstanțele personale ale contravenientului, de modul și mijloacele săvârșirii contravenției reținute în sarcina sa, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin cu privire la respectarea regulilor de înregistrare în evidența contabilă a veniturilor obținute din vânzări în vederea impozitării.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 7 alin.3 din O.G.2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atenționa petenta asupra consecințelor unor fapte ulterioare de aceeași natură.
Față de modul de soluționare a plângerii contravenționale, instanța reținând vinovăția petentei în săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța a respins pretenția petentei cu privire la cheltuieli de judecată.
II. 1. Recursul declarat de petenta ..
Petenta a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, solicitându-se de asemenea acordarea cheltuielilor de judecată atât la fond cât și în recurs.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 299 și urm. C.., art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut instanța de fond săvârșirea contravenției, înlăturând în mod greșit susținerile petentei și depoziția martorei M. C. I., specificându-se că la ora controlului nu se încheiase programul de lucru al magazinului, iar în OUG 28/1999 nu se prevede momentul în care vânzătorul are obligația de a emite bon fiscal, existând și situații în care acesta nu se emite concomitent cu vânzarea mărfii, o dovadă a existenței raportului comercial constituind-o factura fiscală emisă, în acest sens fiind art. 1 alin.2 din acest act normativ, recurenta arătând că fapta contravențională are loc dacă nu se emite bonul până la momentul emiterii raportului fiscal de închidere zilnică.
În sensul celor de mai sus se arată că din probele administrate rezultă că a existat factură fiscală pentru suma încasată în tura de dimineață, sumă ce urma să fie marcată în casă de martora audiată, care a și fost sancționată cu avertisment.
Relativ la neacordarea cheltuielilor de judecată la fond se arată că soluția este nelegală, acestea trebuit acordate cel puțin parțial față de art. 276 C.. și de art. 274 C..
Recurenta nu a depus la dosar în recurs înscrisuri noi.
2. Recursul declarat de intimata G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C..
Intimata agent constatator a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii procesului verbal că legal și temeinic.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederile OUG 28/1999 și ale OG 2/2001.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a dispus instanța de fond înlocuirea amenzii cu avertisment față de gradul de pericol social al contravenției, prin aceasta fiind grav vătămat interesul public al realizării veniturilor bugetare care susțin cheltuielile publice ale statului, precedentele judiciare încurajând încălcarea legii de către agenții economici.
Recurenta nu a depus înscrisuri noi în recurs.
3. Poziția procesuală a părților intimate în recurs.
Petenta ..a depus în apărare la dosar la data de 03.10.2013 întâmpinare (f.16) prin care a solicitat respingerea recursului declarat de agentul constatator ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că în mod corect s-a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment, agentul constatator ignorând faptul că neemiterea bonului fiscal, în condițiile în care a fost emisă factura, reprezintă doar o neglijență a salariatei, o neîndeplinire a sarcinii de serviciu, neexistând intenția de eludare a obligațiilor fiscale.
În concluzie, se arată că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invocă disp. Art. 115 C..
Agentul constatator G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C. nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de petentă.
4. Decizia instanței de recurs.
Tribunalul sesizat cu soluționarea celor două recursuri analizând motivele de recurs în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va reține următoarele:
a) În ceea ce privește recursul declarat de petenta ..
Tribunalul constată că motivul de recurs vizând înlăturarea a declarației martorei nu poate fi reținut, tribunalul urmând a observa faptul că instanța de fond a reținut aspectele de fapt relatate de martor, apreciind însă declarația acesteia și prin raportare la subiectivitatea martorei care este angajată a societății petente.
În ceea ce privește motivul de recurs privind nesăvârșirea contravenției deoarece exista posibilitatea emiterii bonului fiscal până la închiderea programului, acesta nu va fi reținut având în vedere că, astfel cum judicios a reținut instanța de fond, din cuprinsul art. 1 din OUG 28/1999 rezultă că operatorul economic are obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice la momentul livrării și nu la sfârșitul programului de lucru sau al schimbului, bonul fiscal înmânându-se cumpărătorului la momentul tranzacției.
Relativ la faptul că factura fiscal ar fi suficientă nefăcând obligatorie emiterea bonului fiscal, instanța de control judiciar urmează a avea în vedere că art. 1 alin.2 din OUG 28/1999 trebuie interpretat prin corelare cu art. 11 alin.3 din OUG 28/1999 ce face referire la emiterea facturii fiscale doar în cazul în care nu funcționează casa de marcat, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește însă soluția de neacordare a cheltuielilor de judecată petentei la fond, se constată că aceasta este nelegală și netemeinică, în condițiile în care plângerea petentei a fost admisă în parte, existând prin urmare culpa procesuală a intimatei ca temei al acordării parțiale a acestora, considerente față de care tribunalul, admițând recursul conform art. 312 alin.1 C.. Rap. La art. 312 alin.3 C.. Rap. La art. 304 pct.9 C.., va dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatei conform art. 274 C.. la plata sumei de 400 lei către petenta .. cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, sumă reprezentând parte din cheltuielile totale de judecată făcute la fond (onorariul de 1000 lei conf. Chitanțelor de la filele 34-35) proporțional cu admiterea plângerii.
b) În ceea ce privește recursul intimata G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C..
Sub acest aspect instanța de control judiciar constată că motivele de recurs vizează modalitatea de individualizare a sancțiunii, iar sub acest aspect se va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata chiar si în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Raportat la această prevedere legală precum și la art. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 fata de împrejurările în care fapta a fost săvârșita si de gradul de pericol social concret al acesteia, fiind relevant cuantumul redus al sumei neînregistrate, luând în considerare că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare, apreciindu-se ca acesta nu va mai repeta fapta si fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, urmând ca in cazul in care fapta va fi repetata sa se aibă in vedere sancțiunea precedenta la individualizarea noii sancțiuni.
În consecința, tribunalul constată că soluția primei instanțe de reindividualizare a sancțiunii principale este legală și temeinică, sens în care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge acest recurs că nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
c) Față de admiterea primului recurs doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată și de respingerea celui de al doilea, instanța urmează ca potrivit art. 274 C.. să dispună obligarea intimatei G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C. la plata sumei de 700 lei către recurenta .. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate în recurs constând în onorariul avocațial de 1000 lei, tribunalul cuantificând jumătate din această sumă pentru susținerea recursului petentei și respectiv jumătate pentru apărarea față de recursul intimatei (recurs în care petenta a câștigat), iar din suma aferentă recursului petentei acordându-se 200 lei având în vedere că acesta a fost admis doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C. împotriva sentinței civile nr. 326/28.05.2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului.
Admite recursul declarat de petenta .. împotriva aceleiași sentințe – pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C. la plata sumei de 400 lei către petenta .. cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimata G. F. Comisariatul General prin G. F. Secția C. la plata sumei de 700 lei către recurenta S .C. V. S.R.L. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică, azi - 26.11.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. D. C. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D./20.12.2013
Tehnored. V.E./20.12.2013
2 ex.
Judecător fond – M. L. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 180/2013. Tribunalul COVASNA | Succesiune. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
