Contestaţie la executare. Decizia nr. 374/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 374/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /5015
DECIZIA CIVILĂ NR. 374/A
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri B. împotriva sentinței civile nr. 988 din 28 mai 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul - petent D. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, când părțile au lipsit, iar conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 988 din 28 mai 2015 Judecătoria S. G. a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. F. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri B..
A anulat actele de executare din dosarul execuțional nr.40/2015 al B. M. P. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut și motivat următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . 11 nr._/12.05.2011, contestatorul a fost sancționat contravențional conform art.8 alin.1, 2, 3 din OG nr.15/2002. Prin procesul – verbal, alături de sancțiunea amenzii (achitată de contravenient) s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita și un tarif de despăgubire în baza art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
Împotriva contestatorului s-a pornit executarea silită cu privire la suma reprezentând tarif de despăgubire, iar acesta a formulat contestație la executare.
Instanța de fond a reținut că, după întocmirea procesului-verbal de contravenție, a fost adoptată Legea nr.144/2012 care abrogă art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 referitor la tariful de despăgubire.
De asemenea, în art. II din această lege, se mai prevede că tarifele de despăgubire stabilite de OG nr.15/2002 „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.385/2013 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr.144/2012 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În considerentele acestei decizii se arată următoarele:
“Prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, criticate în prezenta cauză, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Autorul excepției critică această din urmă măsură legislativă, susținând că ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituționale ale art.15 alin. (2). Din examinarea motivării excepției, Curtea observă, însă, că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii.
Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin. (2) din Legea fundamentală.”
Curtea Constituțională a conferit, așadar, tarifului de despăgubire un caracter contravențional și, pe cale de consecință, a stabilit că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile, care au caracter retroactiv.
De asemenea, Decizia Curții Constituționale nr.385/2013 trebuie interpretată în acord cu Decizia Curții Constituționale nr.228/2007 prin care s-a constatat că dispozițiile art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma “nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Rațiunea ce stă la baza acestei ultime decizii constă în evitarea discriminării între persoane care se găsesc în aceeași situație de contravenienți.
Astfel, în considerentele deciziei se arată următoarele:
“Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În concluzie, Curtea reține că prin textul de lege care formează obiectul excepției se creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art.16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. În cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.”
În consecință, prin prisma celor două decizii ale Curții Constituționale, prima instanță a apreciat că prevederile art. II din Legea nr.144/2012 (ce conțin dispoziții contravenționale mai favorabile) sunt aplicabile tuturor tarifelor de despăgubire aplicate înainte de . acestei legi indiferent de faptul că au fost contestate înainte sau după . legii și indiferent de faptul că au fost contestate pe calea unei plângeri contravenționale sau pe calea unei contestații la executare.
În acest context, mai trebuie precizat că însuși termenul folosit de lege (“contestație”) se impune a fi interpretat în sens larg, acesta acoperind atât situația în care tariful a fost atacat pe calea plângerii cât și cea în care a fost atacat pe calea contestației la executare.
În lumina considerentelor expuse, judecătoria a reținut că, în speță, contestatorul beneficiază de dispozițiile legii contravenționale mai favorabile prevăzute de art. II din Legea nr.144/2012, prin urmare executarea silită pornită cu privire la sumele reprezentând tarife de despăgubire este lovită de nulitate.
Astfel instanța de fond a admis contestația și a hotărât anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr.40/2015 al B. M. P. I..
În ceea ce privește suma de 136 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, s-a reținut că potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, dispoziție prevăzută și de art. 23 lit. e din Legea nr. 146/1997. Așadar, față de aceste prevederi, partea având posibilitatea, ca ulterior rămânerii definitive a hotărârii să solicite restituirea cuantumului taxei judiciare de timbru, prima instanță a respins cererea contestatorului privind restituirea cheltuielilor de judecată.
Sentința de mai sus a fost atacată cu apel de către intimata-apelantă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri B., solicitându-se schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a contestației la executare.
În motivarea apelului se arată că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost încălcat principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin 2 din Constituție. În speță Legea nr. 144/2012 prin care a fost modificată OG nr. 15/2002 în sensul că tarifele de despăgubire prevăzute de ordonanță se anulează, stipulează în mod expres că această anulare operează pentru procesele –verbale aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a legii. Procesul-verbal de contravenție neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării devine titlu executoriu astfel încât toate actele de executare silită efectuate împotriva contestatorului-intimat D. F. pentru încasarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale sunt acte valabil încheiate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466, 665 alin 6 din Codul de procedură civilă.
Intimatul D. F. nu a formulat întâmpinare față de cererea de apel.
În calea de atac nu au fost administrate noi probe.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Soluția pronunțată de judecătorie în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatorul-intimat D. F. s-a fundamentat, potrivit considerentelor ample ale hotărârii, pe cele statuate de Curtea Constituțională în decizia cu nr. 385/2013 și decizia cu nr. 228/2007. Raționamentul instanței de fond este unul corect.
Critica apelantei referitoare la încălcarea de către instanța de fond a principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin 2 din Constituție este nefondată. Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în decizia cu nr. 385/2013, tariful de despăgubire (ce face obiectul executării silite în speță) este o obligație cu caracter contravențional ce izvorăște dintr-un proces-verbal de contravenție emis pentru fapte sancționate în baza OG nr. 15/2002. Ca urmare, acestei obligații îi sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile, în speță ale Legii nr 144/2012, art. I pct. 2 care abrogă prevederile referitoare la plata tarifului de despăgubire.
În sensul sus menționat, prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001 stipulează în mod neechivoc: (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 228/2007, a constatat că dispozițiile art.12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Astfel fiind, instanța de fond a aplicat în speță, în mod corect, cele statuate de Curte prin decizia anterior menționată, în sensul că nu se poate crea un tratament juridic diferențiat în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept (numai în funcție de o condiție subiectivă și aleatorie, anume aceea dacă procesul-verbal de contravenție ar fi fost contestat anterior intrării în vigoare a legii mai favorabile), efectele legii noi aplicându-se tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința pronunțată de judecătorie este legală și temeinică,apelul fiind nefondat și urmând a fi respins în temeiul art.480 alin 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri B., cu sediul în B., . 13, ., județul B., înmatriculată la registrul comerțului sub numărul J40/552/15.01.2001, cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul D. F., cu CNP_, domiciliat în S. G., . 61, blocul 10E, scara A, apartament 7, județul C., împotriva sentinței civile nr 988/28.05.2015 pronunțată de Judecătoria S. G., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. D. C. I. E. M.
Red.D.C./30.09.2015
Tehnored.IEM/01.10.2015
4 ex
Judecător fond G. A.-M.
| ← Anulare act. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 378/2015. Tribunalul... → |
|---|
