Contestaţie la executare. Sentința nr. 192/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 341/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 341/A
Ședința publică din 7 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de contestatorul H. I.-Z. împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 30 iunie 2015, apoi la 7 iulie 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 192/05.02.2015 Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul H. I. Z. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
2. C. procesual reținut de prima instanță.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.10.2014 sub nr._, contestatorul H. I. - Z. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând anularea executării silite pornită în baza deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 6533/13.08.2014, prin emiterea somației nr. 14/_ /664, prin care debitorul contestator a fost somat să achite suma de_ lei.
În motivare, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzută de art. 20 al. l și art. 22 lit. a, b, d din OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Responsabili pentru eventualele abateri prevăzute de OG 92/2003 sunt administratorii care cu rea-credință au creat creanțele bugetare susmenționate.
Consideră contestatorul că, atâta timp cât insolvența debitorului nu este stabilită, nu se poate proceda la angajarea răspunderii solidare, întrucât nu se cunoaște dacă, cu ocazia dizolvării societății, creanța poate sau nu poate fi acoperită, iar în cauză nu s-a stabilit în concret rea-credință din partea administrării.
În drept, a invocat prevederile art. 711 și următoarele Cod proc. civilă.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus somația nr. 14/_ /664 și decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 6533/13.08.2014.
La data de 15.012.2014 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare, a arătat că organele fiscale din cadrul Serviciului Fiscal Orășenesc Baraolt au emis în data de 13 august 2014 decizia de angajare a răspunderii solidare pentru H. I. Z.. Prin decizia de angajare a răspunderii solidare cu numărul sus menționat s-a stabilit răspunderea solidară al reclamantului H. I. - Z. pentru obligațiile bugetare avute de S.C. HW & HR GOLD S.R.L.
Decizia de răspundere solidară nr. 6533/13.08.2014 a fost emisă în condițiile art. 27 -28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și reprezintă titlu de creanță, care putea fi contestat în conformitate cu dispozițiile art. 207 Cod procedură fiscală. Decizia de răspundere solidară nr. 6533/13.08.2014 a fost comunicată reclamantului la data de 18 august 2014, iar pentru contestarea acestui act administrativ fiscal avea la dispoziție 30 de zile să formuleze contestație în condițiile art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor art. 172 alin. (3) „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Prin necontestarea deciziei privind stabilirea răspunderii solidare, debitorul că a pierdut dreptul de a mai contesta. Fiind vorba despre un titlu de creanță definitivă și legală, necontestat în termen de 30 de zile, executarea silita începută împotriva debitorului H. I.-Z. este perfect legală și temeinică.
În drept, cererea nu a fost motivată.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 01.10.2014 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a emis somația nr. 14/_ /664, prin care debitorul contestator H. I. - Z. a fost somat să achite suma de 62.209 lei, reprezentând venituri din recuperare răspundere solidară (fila 30).
Acest act de executare contestat de debitor a fost emis în baza deciziei de angajare a răspunderii solidare nr.6533/13.08.2014 emisă de intimată, prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a debitorului contestator H. I. - Z., în calitate de asociat unic al S.C. HW&HR GOLD SRL, în vederea realizării în întregime a creanțelor fiscale în limita sumei de_ lei (filele 27-29).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 3 Cod proc. fiscală, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 205-209 Cod proc. fiscală, împotriva deciziei de impunere contestatorul are deschisă calea formulării contestației, care se soluționează de către organul emitent al actului contestat, iar ulterior contestatorul poate ataca soluția dată la instanța de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 218 alin.2 Cod proc. fiscală.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că debitorul nu a atacat decizia de impunere prin formularea unei contestații către intimată și nici în procedura contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 218 alin. 2 Cod proc. fiscală.
Instanța a constatat că în prezenta cauză, având ca obiect contestație la executare, contestatorul nu a invocat niciun motiv de nulitate a actelor de executare, respectiv a somației emise în baza deciziei de angajare a răspunderii solidare, ci doar motive cu privire la fondul deciziei de impunere, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare. Însă, aceste motive nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, pentru contestarea somației emise în baza deciziei de angajare a răspunderii solidare susmenționate, este prevăzută o altă procedură.
Constatând că reclamantul contestator nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare întocmite, ci doar aspecte referitoare la netemeinicia deciziei de angajare a răspunderii solidare, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
II. 1. Apelul declarat de apelantul contestator H. I. Z..
Contestatorul a declarat în termen legal apel, solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea apelului se arată că în mod nelegal a respins prima instanță contestația pe temeiul art. 209 și 209 Cod procedură fiscală, în condițiile în care, astfel cum prevede art. 172 alin.3 Cod procedură fiscală, contestația la executare poate fi formulată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acesta nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, ipoteză care se regăsește în speță, considerente față de care soluția este nelegală, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, apelul se întemeiază pe prevederile art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală.
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f. 12 ) la data de 28.04.2015 în apărare prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arata că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect reținându-se că reclamantul avea posibilitatea contestării titlului de creanță, însă prin necontestarea sa, decizia de atragere a răspunderii solidare își produce efecte, fiind definitivă și legală.
Se arată, de asemenea, că prin cererea de apel nu au fost invocate motive de anulare sau de schimbare a hotărârii, totodată, corect reținând prima instanță că prin contestația la executare nu a fost invocat niciun motiv de nelegalitate a formelor de executare care să fundamenteze o soluție de anulare a acestora.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205-208 NCPC.
3. Părțile nu au solicitat probe în apel.
4. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge apelul pentru următoarele considerente.
Se constată că prima instanță a fost investită cu soluționarea unei contestații la executare prin care nu au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare silită, prin raportare la normele legale care guvernează executarea silită a creanțelor bugetare instituite de Codul de procedură fiscală, motivele invocate prin contestația la executare vizând nelegalitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare în sarcina contestatorului, adică nelegalitatea titlului de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu și a fost declanșată executarea silită.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, text invocat la rândul său de apelantă și în conformitate cu care pot fi invocate în cadrul contestației la executare apărări de fond cu privire la titlul pus în executare doar în măsura în care nu există reglementată o cale specială de contestare a acestui titlu.
Or, în cauză, instanța reține că titlul executoriu este reprezentat de un act administrativ, respectiv o decizie de atragere a răspunderii solidare emisă în conformitate cu Codul fiscal, în esență acest act administrativ reprezentând titlul de creanță în baza căruia, în vederea executării silite, a fost emis titlul executoriu, iar împotriva acestui act administrativ partea avea deschisă calea acțiunii în contencios administrativ în conformitate cu art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cale de care însă persoana vizată de actul administrativ fiscal nu a uzat.
Prin prisma acestor considerente, instanța de control judiciar constată că în mod legal și temeinic a reținut judecătoria că, în condițiile în care prin contestația la executare nu au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare, iar apărările de fond cu privire la titlul pus în executare nu pot fi primite, contestația la executare este neîntemeiată.
În consecință, verificând hotărârea atacată sub aspectul concordanței cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
Față de soluția de respingere a apelului, instanța va dispune, conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC și va respinge și cererea apelantului privind plata cheltuielilor de judecată, neputând fi reținută culpa procesuală a intimatei în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul contestator H. I. Z., CNP_, cu domiciliul în orașul Baraolt, ., ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în S. G., .. 9, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 192/05.02.2015 a Judecătoriei S. G. – pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 7 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
se află în concediu medical, în temeiul art. 426 alin. 4 NCPC semnează grefierul – șef secție
pentru prim-grefier aflat
în concediu de odihnă
Red. B.A.D./14.07.2015
Tehnored. S.M.M./15.07.2015, 4 EX.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 677/2015. Tribunalul COVASNA | Anulare act. Decizia nr. 344/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
