Plângere contravenţională. Decizia nr. 378/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 378/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 378/A
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 459 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul – petent T. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, când părțile au lipsit, iar conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 459 din 13 martie 2015 Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de către petentul T. A. prin reprezentant T. V. R. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.10.2014 de către intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.10.2014 de către intimată.
A exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
La data de 13.10.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că potrivit art. 17 din O.G nr. 2/2001 „lipsa (…) semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
În cauză, prima instanță a avut în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.10.2014 nu poartă semnătura olografă a agentului constatator care a aplicat sancțiunea, menționându-se că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G nr. 1259/2001.
Or, prin decizia nr. 6/2015 pronunțată la data de 16.02.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 raportat la dispozițiile art. 4 pct. 1 – 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 procesele-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute la art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Având în vedere aceste aspecte, constatându-se că procesul-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea nu poartă semnătura olografă a agentului constatator care a constatat săvârșirea faptei și a aplicat sancțiunea, în raport de dispoziția și considerentele deciziei nr. 6/2001 precum și prevederile art. 17 din O.G nr. 2/2001 judecătoria a apreciat că nu sunt întrunite cerințele de legalitate prevăzute de lege, impunându-se anularea procesului-verbal.
Tot astfel, în raport de temeinicia sancționării, se reține că potrivit art. 1 alin. 2 din O.G nr. 15/2002 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO, de masa totală maximă autorizată MTMA și de numărul de axe, după caz”. În art. 8 din același act normativ se prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenției și se sancționează cu amendă”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.10.2014 s-a arătat că la data de 21.07.2014 autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN1 km 149+500m, Timișul de Sus, județ B. fără a deține rovinietă valabilă.
Referitor la obligativitatea achitării tarifului de utilizare, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 1 din O.G nr. 15/2002 aceasta revine utilizatorului vehiculului, acesta din urmă fiind, conform prevederilor art. 2 lit. b din același act normativ, persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…).
În cauza de față, din înscrisurile atașate, respectiv contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 19.12.2012 rezultă că la data indicată petentul a înstrăinat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ către M. M..
Deși din adresa nr._/19.02.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că vehiculul figurează înmatriculat pe numele petentului, din adresa nr. 533/19.02.2015 emis de Primăria comunei B. rezultă că petentul nu figurează în evidențele autorităților locale cu niciun autoturism.
Or, în aceste condiții, chiar dacă, la data săvârșirii și constatării faptei, în evidențele autorităților Ministrului Administrației și Internelor este menționat numele petentului în calitate de proprietar, acesta la data constatării nu mai deținea această calitate, dreptul de proprietate asupra vehiculului fiind cedat către altă persoană. Tot astfel, se reține că neefectuarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare, respectiv în baza de date a Serviciului Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu-i sunt imputabile petentului, obligația în acest sens revenind noului dobânditor.
În consecință, din probele administrate rezultând că la data constatării faptei petentul nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nefiind în sarcina acestuia, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, sancționarea părții nefiind justificată.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea și a hotărât anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, după care a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă deoarece din analiza dispozițiilor art.7 și art.8 din O.G nr.15/2002 coroborate cu cele cuprinse în art.1 alin.1 pct. B din O.G nr.15/2002 reiese că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Apelanta C.N.A.D.N.R S.A a susținut că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate iar formalitățile de înmatriculare a vehiculului pe numele noului proprietar, în caz că nu sunt respectate, se sancționează cu inopozabilitatea față de terți a actului juridic de vânzare-cumpărare, acesta producând efecte doar între părțile contractante.
S-a mai arătat că netranscrierea dreptului de proprietate pe numele dobânditorului nu poate fi imputată CESTRIN, subiect activ al raportului juridic contravențional fiind persoana care figurează ca și proprietar în certificatul de înmatriculare și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acestuia revenindu-i obligația de a face dovada valabilității rovinietei, responsabilitatea proprietarului înscris în certificatul de înmatriculare fiind reținută și de Curtea Constituțională prin deciziile nr.217/2013 și nr.623/2012.
Apelanta a mai susținut că utilizatorul menționat în certificatul de înmatriculare care a suferit un prejudiciu ca urmare a aplicării amenzii contravenționale pentru fapta prevăzută și sancționată de art.8 alin.1 și 2 din O.G nr.15/2002, are posibilitatea de a-și recupera prejudiciul de la persoana care a folosit vehiculul în momentul constatării contravenției, în temeiul răspunderii civile delictuale sau în baza răspunderii civile contractuale.
S-a solicitat judecarea apelului în lipsă pe temeiul art.411 pct.2 NCPC.
Intimatul T. A. nu a formulat întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii prin hotărârea atacată tribunalul reține că într-adevăr față de prevederile art.7 din O.G nr.15/2002 responsabilitatea achiziționării rovinietei revine utilizatorului, definit potrivit art.1 alin.1 lit.b din același act normativ drept persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, și care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România .
Așadar, obligația achitării rovinietei revine celui care este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii și care o are în proprietate sau o folosește în baza unui titlu legal, or din acest punct de vedere, dacă prima condiție este îndeplinită în cauza de față ( intimatul este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii ), atunci cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, în sensul că odată cu vânzarea mașinii în data de 19.12.2012, intimatul și-a pierdut calitatea de proprietar, autoturismul cu număr de înmatriculare_ devenind proprietatea cumpărătorului M. M., drept dovadă fiind și faptul că bunul nu mai este impozitat la Primăria comunei B., așa cum rezultă din adresa nr.533/19.02.2015 a acestei primării.
Normele mai sus amintite nu pun condiția ca proprietatea să fi fost făcută opozabilă prin efectuarea formalităților de radiere – înmatriculare pe numele noului proprietar, ci stabilesc că subiectul contravenției prevăzute de art.8 din O.G nr.15/2012, este proprietarul mașinii care este înscris cu această calitate în certificatul de înmatriculare, or, conform celor probate în cauza de față, proprietar al mașinii este M. M., prin urmare persoana sancționată contravențional deși este înscrisă în talon drept proprietar al mașinii, din punct de vedere juridic și-a pierdut această calitate.
Așa fiind, intimatul T. A. nu poate fi sancționat contravențional pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, odată cu vânzarea autovehiculului acesta transferând paza juridică a bunului asupra noului dobânditor căruia îi revin toate obligațiile aferente folosirii bunului, inclusiv obligația achiziționării rovinietei.
A sancționa în continuare pe vechiul proprietar pentru o fapta ca cea din prezenta speță, doar pentru că acesta nu a constrâns pe cale judecătorească pe noul dobânditor la efectuarea formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său, ar însemna a socoti că vânzarea cumpărarea de autoturisme capătă un efect translativ doar în momentul înscrierii noului proprietar în certificatul de înmatriculare ar mașinii, acest lucru neputând fi privit ca valabil în condițiile în care înstrăinarea autoturismelor este un contract consensual, întocmirea contractului de vânzare-în formă scrisă servind numai în probațiune.
Deciziile Curții Constituționale nr.217/2013 și nr.623/2012 nu se referă la responsabilitatea contravențională a fostului proprietar pentru neachiziționarea rovinietei de către noul proprietar, ci aceste decizii tratează în considerentele lor păstrarea responsabilității pentru lipsa rovinietei de către persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al mașinii, și care cedează autoturismul sau îl încredințează spre folosință altei persoane, prin urmare este vorba de o folosință temporară transmisă altei persoane, nu de înstrăinarea autovehiculului în mod definitiv către un cumpărător, de observat fiind și faptul că în aceleași decizii Curtea Constituțională menționează că existența unei persoane înscrise în certificatul de înmatriculare determină să se prezume că acea persoană are în proprietate sau folosește ca utilizator acel autovehicul, așadar însăși Curtea Constituțională a admis în mod implicit că înscrierea din certificatul de înmatriculare nu are caracter absolut, ci constituie o prezumție simplă, care poate fi răsturnată, în sensul că autovehiculul aparține altcuiva decât cel înscris în certificat, așa cum s-a probat în cauza de față.
Prin decizia în interesul legii nr.6/2015 publicată în Monitorul Oficial nr.199/25.03.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Decizia de mai sus este obligatorie pentru instanța de apel, obligativitatea existând din data de 25.03.2015, astfel că aplicarea semnăturii electronice și nu a celei olografe a agentului constatator, este de natură să conducă la invalidarea și pe considerente de formă a procesului verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe va fi apreciată ca legală și temeinică drept pentru care în baza art.480 alin.1 C. apelul agentului constatator va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în municipiul București, sector 6, bulevardul I. M. număr 401A, cod unic de înregistrare_, număr de ordine J/40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimatul T. A., CNP_, domiciliat în ., . C., împotriva sentinței civile nr.459/13.03.2015 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. D. C. I. E. M.
Red. O.N. / 30.09.2015
Tehnored.IEM/30.09.2015
4 ex
Judecător fond B. K. Agota
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 374/2015. Tribunalul... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 677/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
