Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 721/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.20/A
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul M. S. G. - DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPALE împotriva sentinței civile nr. 1836 din 16.09.2014 a Judecătoriei Sf. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 20.01.2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 27.01.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 1836 din 16.09.2014, Judecătoria S. G. a admis contestația la executare formulată de către reclamanta I. Z.-E., domiciliată în S. G., ..14, ., ., având CNP_ în contradictoriu cu intimatul M. S. G.- DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE, cu sediul în S. G., ., jud.C., având CUI_.
A anulat titlul executoriu nr._ din 29.01.2014, somația de plată nr.5128 din 30.01.2014 emise pe numele reclamantei contestatoare având ca obiect debitul în sumă de 375 lei în baza procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.02.2013.
A obligat intimata la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sf. G. la data de 24.02.2014 sub nr._ contestatoarea I. Z.-E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. S. G., DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE admiterea contestației la executare formulată și, pe cale de consecință, anularea ca nelegale și netemeinice a titlului executoriu nr._ din 29.01.2014 și a somației de plată emisă în baza acestui titlu la data de 30.01.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de 06.02.2014 i-au fost comunicate prin poștă, cu confirmare de primire titlul executoriu nr._ din 29.01.2014 și somația de plată pentru realizarea obligației de plată a sumei de 375 lei reprezentând amendă de circulație stabilită prin procesul-verbal nr._ din 05.02.2013.
Contestatoarea apreciază actele de executare ca nelegale și netemeinice, procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 05.02.2013 s-a stabilit în sarcina acesteia o amendă de circulație în sumă de 375 lei, al cărei termen de plată s-ar fi împlinit la data de 20.05.2013.
Menționatul proces-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat contestatoarei, aceasta nu l-a semnat și nu i-a fost comunicat în termen de o luă de la întocmire.
Potrivit art.14 din OG nr.2/2001 executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 05.02.2013, dată la care s-a aplicat și sancțiunea contravențională a amenzii, dar actul de sancționare nu a fost comunicat reclamantei nici până în prezent.
În drept cererea este întemeiată pe prevederile art.172 și următoarele din OG nr.92/2003, OG 92/2003.
La cerere au fost atașate înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 30 lei.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul execuțional în cadrul căruia au fost emise actele de executare atacate (filele 23-26).
Intimatul, legal citat, a formulat la data de 15.04.2014 întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul cererii, a solicitat respingerea contestației la executare formulată ca nefondată.
Sub aspectul excepției tardivității formulării contestației la executare, intimata arată că nu a fost respectat termenul de 15 zile de la data comunicării actelor de executare atacate stabilit potrivit art.173 din OG nr.92/2003, în contextul în care cererea reclamantei a fost formulată la data de 14.02.2014, iar actele de executare contestate i-au fost comunicate la data de 06.02.2014.
Pe fondul contestației, intimata arată că reclamanta figurează în evidențele fiscale ale intimatului cu un debit de 375 lei, amendă contravențională aplicată acesteia în baza procesului-verbal . nr._ din 05.02.2013.Actul sancționator a fost comunicat prin afișare reclamantei la data de 05.03.2013, la domiciliul său din S. G., ..14, .. Din evidențele intimatei nu rezultă că procesul-verbal de contravenție ar fi fost atacat de către contestator.
În conformitate cu prevederile art.411 alin.1 pct.2 Noul cod de pr.civilă intimata a solicitat judecarea cererii în lipsă.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 06.05.2014 prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației la executare pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la fila 37 și a încuviințat proba cu înscrisuri și cu martorul P. L. E..
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că pe numele contestatoarei I. Z.-E. au fost emise titlul executoriu nr._ din 29.01.2014, somația de plată nr.5128 din 30.01.2014 prin care intimata a procedat la declanșarea executării silite având ca obiect suma de 375 lei cu titlu de amendă în baza procesului-verbal de contravenție CP nr._ din 05.02.2013.
Potrivit prevederilor art.662 Noul Cod procedură civilă: Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
În ceea ce privește suma de 375 lei obiect al titlului executoriu nr.._ din 29.01.2014 și a somației de plată nr.5128 din 30.01.2014 prima instanță a reținut faptul că dna I. Z.-E. a arătat în cuprinsul motivelor contestației formulate acest act sancționator nu i-a fost niciodată comunicat.
Din analiza procesului-verbal de contravenție . nr._ din 05.02.2013 (fila 24) rezultă că în cuprinsul său a fost consemnată mențiunea potrivit căreia contestatoarea I. Z.-E. „Este de față la întocmirea procesului-verbal, refuză să semneze”. Ca atare, potrivit prevederilor art.25-27 din OG nr.2/2001 procesul-verbal de contravenție trebuia comunicat prin afișare contravenientului.
La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal . nr._ din 05.02.2013 (fila 26), care potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia ar fi fost afișat pe ușa domiciliului contestatoarei I. Z.-E. din S. G., ..14, ., ., jud. C..
Procesul-verbal de afișare a fost semnat de martorul P. L. E..
La termenul de judecată din data de 16.09.2014 a fost audiat dnul P. L. E. (fila 51), care a arătat că nu a participat vreodată la afișarea la ușa domiciliului contravenientului a procesului-verbal de contravenție, cu atât mai puțin a procesului-verbal . nr._. Prezentându-i-se înscrisul de la fila 26 dosar, respectiv proces-verbal de afișare, martorul a arătat că nu îi aparține semnătura și că nu știe de unde au fost consemnate datele sale de identitate.
Față de elementele de fapt ce rezultă din depoziția martorului P. L. E., audiat în condiții de contradictorialitate și nemijlocire în cauză, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție . nr._ din 05.02.2013 nu a fost comunicat în termen de o lună de la data întocmirii sale contestatoarei. Ca atare, prima instanță a constatat în conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din OG nr.2/2001 prescripția executării sancțiunii contravenționale în cuantum de 375 lei aplicată contrastatorului prin procesul-verbal de contravenție menționat.
Pe cale de consecință, prima instanță a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu nr._ din 29.01.2014, somația de plată nr.5128 din 30.01.2014 emise pe numele reclamantei contestatoare având ca obiect debitul în sumă de 375 lei în baza procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.02.2013.
Potrivit art. 453 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Față de aceste dispoziții și de solicitarea reclamantei de obligarea a pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea este întemeiată și a fost admisă, instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a obligat intimata la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Sentința a fost atacată cu apel de către pârâtul-apelant M. SF. G.-DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE, solicitându-se modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se arată că prin sentința atacată, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoarea-intimată I. Z. Ester. Pârâtul-apelant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30 de lei. Se apreciază însă că în speță nu există culpa procesuală a pârâtului. În acest sens, trebuie avute în vedere considerentele pentru care a fost admisă contestația la executare. Astfel, judecătoria a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, pentru considerentul că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat legal în termenul de o lună de la data întocmirii, fiind viciată procedura afișării înscrisului sub semnătura martorului. Însă, pârâtul, organ de executare al creanțelor bugetare, a primit procesul-verbal de contravenție, însoțit de dovada de comunicare a acestuia și a demarat procedura de executare. Astfel, nu îi poate fi imputată pârâtului nici o culpă, atâta vreme cât nu exista nici un motiv pentru care executarea silită să nu poate fi pornită. Mai mult decât atât, prescripția executării amenzii a fost constatată de instanța de fond numai în urma probelor administrate în cursul judecății, ca urmare, pârâtul nu putea să recunoască, în condițiile art 454 Cpciv, la primul termen de judecată, pretențiile contestatoarei.
În drept, au fost invocate prevederile art 466 C pciv.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat
Se constată că apelantul critică hotărârea instanței de fond numai pentru considerentul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30 de lei (taxa judiciară de timbru).
Judecătoria și-a fundamentat respectiva dispoziție pe prevederile art 453 C p civ, reținând că pârâtul a fost partea care a căzut în pretenții în cadrul contestației la executare admisă. Apelantul susține că dispoziția primei instanțe este greșită deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală a M. SF. G.-DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE . Susținerea este nefondată.
Tribunalul apreciază că întreaga construcție juridică efectuată de apelant în prezenta cale de atac vizează lipsa culpei acestei părți în declanșarea, demararea, efectuarea operațiunilor de executare silită a contestatoarei. Însă, în aprecierea existenței sau inexistenței obligației pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în litigiul dedus judecății, instanța trebuie să stabilească dacă există sau nu culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Culpa pârâtului se conturează atât din actele anterioare întreprinse de această parte ( acte care au determinat reclamanta să introducă contestația la executare), cât și din atitudinea procesuală a acestuia pe parcursul desfășurării litigiului. Este adevărat că pârâtul a demarat procedura executării silite a amenzii contravenționale în baza actelor ce i-au fost comunicate de MAI Biroul rutier B. (pârâtul neavând nici o culpă cu privire la forma, modalitatea de întocmire a respectivelor acte), însă, în cadrul litigiului, odată chemat în judecată, pârâtul s-a opus categoric admiterii contestației, invocând excepții, formulând apărări, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Această atitudine procesuală a pârâtului conturează existența culpei procesuale a părții în cauză.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 30 de lei (taxă judiciară de timbru), apelul fiind nefundat și urmând a fi respins în temeiul art 480 alin 1 C p civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul M. SF. G.-DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE împotriva sentinței civile nr 1836/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sf G., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.D.C./02.03.2015, Tehnored.P.E./02.03.2015, 5 exp.
Jud. fond. - M. O. - M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-02-2015,... → |
|---|
