Fond funciar. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 87/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/R
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. T.
JUDECĂTOR: Z. R. – I.
JUDECĂTOR: V. M. D.
GREFIER: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – C. și K. K. împotriva sentinței civile nr. 1008 din 02 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații M. S. și M. E., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra cauzei în ședința publică din data de 22 septembrie 2015, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 septembrie, respectiv pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1008 din 02 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea civilă intentată de către reclamanții M. S. și M. E., împotriva pârâților K. K., C. L. Valea Crișului pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și în consecință:
- s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/15.03.2005 emis în favoarea lui K. K. cu privire la terenul situat în tarlaua 6/1, . în suprafață de 7000 mp.
- s-a dispus anularea încheierii nr.5032/11.03.2009 emisă de către de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. și radierea dreptului de proprietate al lui K. K..
- a fost obligat pârâtul K. K. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3764 mp identificat conform expertizei tehnice judiciare și schiței anexe (anexa 7) efectuate de către Ambrus A., înscris în Cf nr._ Valea Crișului, nr. top 1926, 1927/1, 1918/1, 1919/1 și 1914/1.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 6936 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut și a motivat în esență următoarele:
Imobilul Cf nr._ Valea Crișului, nr. top 1926, 1917/1, 1918/1, 1919/1 și 1914/1, provine din Cf nr.20 Calnic, teren aflat în proprietatea comunei Valea Crișului.
Acest corp funciar rezultă din dezmembrarea dispusă prin încheierea nr.6774/18.12.1998 a fostului Birou de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei S. G., . înregistrată la numărul de ordine B.20.(f.13-17).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2844/18.12.1998 de către B.N.P. O. Gyongyike, . vândut către S.C. Sanzio Domeniconi Lamellare S.R.L. mai multe parcele, printre care și cea cu nr. XII înscrisă în Cf nr.20 Calnic, nr. top 1926, 1917, 1918/1, 1919/1, 1914 și 1915/1, intabulată prin încheierea 6859/22.12.1998.(f.21 – 24)
Acest imobil printr-un act notarial, a fost dezmembrat în două parcele: ..top 1926, 1917, 1918/1, 1919/1 și 1914/1 și .. top 1914/2 și 1915/2, intabulat prin încheierea nr. 6866/21.12.2000.(f.11)
Pentru . fost deschisă Cf nr.1227 Calnic, devenită ulterior Cf nr. nou_ Valea Crișului, imobil care din punct de vedere cadastral a rămas neschimbat.
Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.956/16.04.2009 de către B.N.P. G. G., intabulat prin încheierea nr.7766/17.04.2009, reclamanții au devenit proprietarii imobilului.(f.9)
Imobilul care constituie proprietatea lui K. K., Cf nr._ Valea Crișului nr. top_ în suprafața de 7000 mp, este corespondent cu terenul de categorie pășune în suprafață de 7000 mp, înscris în tarlaua 6/1, . titlul de proprietate nr._/15.03.2005.(f.6,7)
Cererea de chemare a fost formulată împotriva pârâtului K. K., fiul titularului dreptului de proprietate și cel chemat în judecată.(f. 53, 54)
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate, K. K. s-a adresat Comisiei Locale Valea Crișului pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în temeiul Legii nr.169/1997, terenurile pe care le-a solicitat fiind cele din Cf nr.1135 Calnic, Cf nr.1116 Calnic, Cf nr.1100 Calnic, Cf nr.1131 Calnic, Cf nr.1066 Calnic și Cf nr.1064 Calnic.(f.107, 120-125)
Contestația formulată de către K. K. la data de 05.09.2002, a fost admisă de C. L. Valea Crișului pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și prin art.9 al hotărârii nr.1/2004, s-a decis ca terenul agricol în suprafața de 2,26 ha înscrisă la poziția nr.75 pe anexa 39 Calnic să fie măsurată în ., tarlaua 3 pășunea 32/3.(f.148)
Anexa 39 este rezervată celor care vor primi despăgubiri pentru terenurile cooperativizate, restituirea în natură nefiind posibilă.
Prin art. 2 din hotărârea nr. 505/19.03.2004 a Comisiei Județene C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a fost amânată această propunere până la completarea documentației cu planuri parcelare, iar prin art.4 din hotărârea nr.520/03.12.2004 a fost validată propunerea de restituire a terenului din hotărârea nr.1/2004 a Comisiei Locale Valea Crișului pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.(f.149, 153)
Planul parcelar pentru terenul pârâtului K. K. a fost efectuat pentru tarlaua 3 pășunea 32/3, în suprafața de 2,26 ha.(f.158)
În schimb au fost emise două fișe de punere în posesie, una în care alături de tarlaua 3 pășunea 32/3, în suprafața de 2,26 ha, validată, apare mențiunea despre un teren de 7000 mp, fără o minimă identificare, și încă una în care este menționată din nou tarlaua 3 pășunea 32/3, în suprafața de 2,26 ha, alături de terenul în suprafața de 7000 mp, fiind menționată tarlaua 6/1, ..159,160)
În final, este emis titlul de proprietate nr._/15.03.2005 în favoarea lui K. K., atât cu privire la terenul situat în tarlaua 6/1, . în suprafața de 7000 mp, nevalidat, cât și pentru tarlaua 3 pășunea 32/3.
Expertiza efectuată de către Ambrus A. a stabilit că terenul situat în tarlaua 6/1, . din titlul de proprietate nr._/15.03.2005 emis în favoarea lui K. K. este intabulat „peste” suprafața de 3764 mp din terenul înscris în Cf nr._ Valea Crișului, nr. top 1926, 1917/1, 1918/1, 1919/1 și 1914/1, proprietatea reclamanților.
Acest fapt a fost redat în schița-anexa 7 din expertiză.(f.75-vol.II)
Instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă intentată este întemeiată:
Cele două terenuri, al reclamanților și cel din titlul de proprietate, au un istoric diferit din punct de vedere tabular, dar la un moment dat, acestea „s-au intersectat”, prin suprapunere din punct de vedere cadastral.
Terenul reclamanților a fost de la început parte a domeniului privat al comunei Valea Crișului, apoi fiind înstrăinat succesiv, până a intrat în patrimoniul lor.
Prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui K. K., practic s-a dispus cu privire la un teren care nu era la dispoziția comisiei locale, la acel moment fiind în circuitul civil, proprietatea reclamanților.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991 „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.”
Rezultă din acest text de lege că procesul de reconstituire a dreptului de proprietate sau de constituire a dreptului de proprietate se referă doar la terenuri aflate în patrimoniul fostelor CAP-uri.
Un alt viciu al reconstituirii dreptului de proprietate constă în eludarea etapelor de propunere al comisiei locale și al validării ei de către comisia județeană, asupra terenului din tarlaua 6/1, ., inclus în titlul de proprietate nr._/15.03.2005 cele două comisii nu s-au pronunțat nicicând.
Acest fapt contravine dispozițiilor art.51 din Legea nr.18/1991.
Titlul de proprietate nr._/15.03.2005 emis în favoarea lui K. K. este nul cu privire la includerea terenului din tarlaua 6/1, ., caz de nulitate prevăzut de art. III alin.1 pct. a din Legea nr.169/1997.
În consecință, încheierea de intabulare nr.5032/11.03.2009 emisă de către de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. este nulă prin prisma dispozițiilor art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996, în vigoare la data intabulării.
Deoarece posesia pârâtului K. K. este fără titlu, în temeiul art.563 alin.1 C.civ (2011), instanța de fond l-a obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3764 mp înscris în Cf nr._ Valea Crișului, nr. top 1926, 1917/1, 1918/1, 1919/1 și 1914/1.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 1008/2015, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligației de plată a cheltuielilor de judecată, stabilită în sarcina Comisiei județene C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În motivare apelului se arată, în esență, că prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din 21.01.2013, C. județeană C. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei, recunoscând faptul că nu a validat suprafața de 7000 mp, în tarlaua 6/1, ., așa cum în mod greșit s-a înscris în TP nr._/15.03.2005.
Astfel, inițial cererea pârâtului K. K. formulată în temeiul Legii nr. 169/1997, a fost validată pe Anexa 39 Calnic, pentru acordarea de despăgubiri, soluție pe care petentul a contestat-o.
A adus de asemenea la cunoștința instanței faptul că pentru formularea apărării în prezentul dosar le-au fost puse la dispoziție două fișe de punere în posesie.
Toate aceste aspecte sunt reținute de către instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
În aceste condiții, sunt aplicabile prevederile art. 275 C. pr. Civ.
De asemenea instanța reține că în cauză împotriva sentinței civile nr. 1008 din 02 iunie 2015 a Judecătoriei S. G. din dosarul cu nr. de mai sus a mai declarat recurs la data de 13 07 2015 (fila 20) și recurentul K. K. solicitând instanței repunerea în termenul de recurs și totodată modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța de fond nu a prezentat o motivare suficientă pentru decizia luată, că instanța de fond s-a rezumat să aprecieze numai o parte din probele administrate în cauză, ignorând orice fel de apărări invocate de către K. K. și că instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiza specialitatea topografie, deși acestea erau necesare pentru clarificarea stării de fapt a terenurilor aflate în analiză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Intimații M. S. și M. E. au depus în apărare la dosar la data de 28.10.2014 întâmpinare (f. 31) prin care au solicitat respingerea recursului ca tardiv arătându-se în motivare următoarele:
Intimații nu sunt de acord nici cu repunerea în termenul de recurs a recurentului pentru motivul că, instanța de judecată ar fi foste cea care „l-a indus în eroare" pe reclamant. Potrivit principiului, „nemo censetur ingnorare legem", nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaște legea, se prezumă că toate lumea cunoaște legea și nimeni nu poate fi apărat de răspundere invocând necunoașterea prevederilor ei.
De asemenea, pe fondul cauzei, în motivarea întâmpinării se arată faptul că prima instanță a analizat cauza sub toate aspectele, hotărârea fiind legală și temeinică.
Instanța de fond, analizând probele administrate în cauză în mod corect si justificat de probele administrate în cauză a constatat că, cele două terenuri, a reclamanților și a pârâtului - recurent în cauză, deși au un istoric diferit din punct de vedere tabular, se suprapun din punct de vedere cadastral.
Terenul reclamanților a fost de la început parte a domeniului privat al comunei Valea Crișului, iar prin vânzări succesive a ajuns în proprietatea tabulară al reclamanților.
Instanța de fond foarte corect a arătat în considerentele sentinței recurate că, prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui K. K., practic s-a dispus la un teren care nu era la dispoziția comisiei locale, deoarece la acel moment a fost în circuitul civil fiind în proprietatea reclamanților. Restabilirea dreptului de proprietatea conform Legii nr. 18/1991 se putea face doar asupra terenurilor care erau în patrimoniul CAP-lui, iar terenul pârâtului la data eliberării titlului de proprietate a fost în proprietatea reclamanților, adică al intimaților din cauză.
Corect susține recurentul faptul că, „ceea ce s-a retrocedat cu respectarea prevederilor legale reprezintă drepturi legale dobândite și, ca atare, odată intrate în circuitul civil se bucură de protecția legii", însă în cazul din speță terenul din litigiu nu a fost retrocedat cu respectarea prevederilor legale, deoarece la momentul retrocedării nu făcea parte din patrimoniul CAP-lui, și astfel nu a stat la dispoziția Comisiei locale, deja fiind în circuitul civil, fiind proprietatea reclamanților.
În drept nu s-a invocat nimic.
La încheierea din data de 18.08.2015 instanța din oficiu a dispus calificarea naturii căii de atac formulată de către C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1008 din 02 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ ca fiind cea a recursului și conform art. 99 din Hotărârii C.S.M. nr. 387/2005 a dispus dispune întregirea completului cu judecătorul de la planificarea de permanență
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs și respectiv cu privire la excepția tardivității recursului, tribunalul reține următoarele:
În soluționarea cererii de repunere în termen se va avea în vedere că în fapt sentința civilă nr.1008 din 02 iunie 2015 a Judecătoriei Sf. G. a fost comunicată recurentului K. K. la data de 24.06.2015, dată la care a început să curgă termenul de recurs.
Recurentul K. K. a formulat ulterior cerere de recurs și a depus-o la poștă în data de 13.07.2015, iar la data de 14.07.2015 recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. .
Calea de atac pe care recurentul trebuia să o înregistreze era recursul în termen de 15 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 301 din vechiul cod de procedură civilă.
În drept, instanța va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 103 vechiul cod procedură civilă – „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.”
Acesta fiind sediul materiei pentru instituția repunerii în termen, instanța reține că o atare cerere poate fi primită doar în ipoteza în care se invocă o împrejurare mai presus de voința părții. Ori în speță, partea recurentă K. K. avea la dispoziție chiar articolele din codul de procedură civilă pentru a verifica problema căilor de atac și mai mult, avea angajat avocat care avea cunoștință despre aceste lucruri.
Prin prisma acestor dispoziții legale, reținând pe de o parte că susținerile recurentului K. K. privind repunerea sa în termenul de recurs se constată că în speță nu a fost probată incidența unei împrejurări mai presus de voința recurentului care să îl fi împiedicat pe acesta să promoveze recursul în termenul legal, astfel că cererea de repunere în termen este neîntemeiată, motiv pentru care aceasta va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos cercetarea recursului, instanța reține că în conformitate cu art. 301 teza I Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, textul făcând aplicația regulii generale înscrisă în art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, daca legea nu dispune altfel.
Ca atare, instanța de control judiciar reține că termenul de recurs de 15 zile curge de la comunicarea hotărârii, iar față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale acest termen este imperativ, legal și absolut.
Prin prisma acestor considerente având în vedere că părții i-a fost comunicată hotărârea la data de 24.06.2015, potrivit dovezii de comunicare de la fila 104 dosar de fond, volumul 2, iar recursul a fost înregistrat la data de 13.07.2015, potrivit ștampilei aplicată pe cererea de recurs, ultima zi de depunere fiind în data de 08.07.2015, tribunalul constată că recursul a fost promovat tardiv, sens în care, văzând art. 316 Cod procedură civilă raportat la art. 298 Cod procedură civilă raportat la art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 301 teza I Cod procedură civilă urmează a fi admisă excepția tardivității invocată de intimată, iar pe cale de consecință recursul va fi respins ca tardiv.
În ce privește apelul părții apelante C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – C., recalificat de instanță la termenul din data de 18.08.2015 ca fiind recurs, instanța reține faptul că această parte a fost obligată prin sentința civilă nr.1008/2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6936 lei, alături de celelalte părți pârâte din dosar.
Instanța de fond a făcut acest lucru deși prin întâmpinare, în dosarul de fond, C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor recunoscuse pretențiile părților reclamante M. S. și M. E. prin aceea că nu se opusese la admiterea acțiunii acestor părți reclamante.
Prin urmare instanța de recurs reține că în mod eronat instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 din Vechiul Cod de procedură care arată că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată și a obligat și la plata cheltuielilor de judecată o parte care recunoscuse pretențiile părților reclamante înainte de prima zi de înfățișare, prin întâmpinare.
Pe cale de consecință, instanța va admite recursul declarat de recurenta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – C. în contradictoriu cu intimații M. S. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 1008/02 06 2015 a Judecătoriei S. G. pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura din dispozitivul acestei sentințe dispoziția privind obligația pârâtei C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6939 lei. Totodată instanța de apel va menține atât dispozițiile privind obligația celorlalți doi pârâți, C. L. VALEA CRIȘULUI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și K. K., să plătească reclamanților M. S. și M. E. suma de 6939 lei cheltuieli de judecată precum și celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – C. în contradictoriu cu intimații M. S. și M. E., cu domiciliul în comuna Valea Crișului, ., județul C. împotriva sentinței civile nr. 1008/02.06.2015 a Judecătoriei S. G. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură din dispozitivul acestei sentințe obligația pârâtei C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6939 lei.
Menține dispozițiile privind obligația celorlalți doi pârâți, C. L. VALEA CRIȘULUI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și K. K., să plătească reclamanților M. S. și M. E. suma de 6939 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul K. K..
Admite excepția tardivității formulării recursului formulat de recurentul K. K..
Respinge recursul declarat de recurentul K. K., domiciliat în comuna Valea Crișului, ., județul C. în contradictoriu cu intimații M. S. și M. E., cu domiciliul în comuna Valea Crișului, ., județul C. împotriva sentinței civile nr. 1008/02 06 2015 a Judecătoriei S. G. ca fiind tardiv formulat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2015 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
M. C. T. Z. R. I. V. M. D. K. E.
Red.: M.C.T./11.11.2015
Tehnored.: K.E./11.11.2015
2 expl.
Jud. fond: C. J.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 20-11-2015, Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-10-2015,... → |
|---|
