Uzucapiune. Hotărâre din 20-11-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 547/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. DOSAR NR._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 547/A
Ședința publică de la 20 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: Z. R. - I.
GREFIER: I. E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta T. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1091 din 16 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații H. M., K. J., K. S., R. V., T. G., T. I., T. J., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2015, pentru data de 17 noiembrie 2015, și apoi, pentru astăzi, 20 noiembrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 1091 din 16 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G., s-a respinge cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul T. M. cu domiciliu necunoscut, ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate procesuală.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta T.-I. A., cu domiciliul ales în S. G., .. 93, județul C., în contradictoriu cu pârâții T. I., T. G. cu domiciliul necunoscut reprezentați prin curator avocat R. Zsuzsa, R. V. domiciliată în comuna Ozun, ., județul C., T. J. domiciliat în comuna Ozun, ., județul C., K. J. domiciliată în comuna Ozun, ., județul C., K. S. domiciliat în comuna O., ., județul C., H. M. domiciliată în ., județul C..
S-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei 1/10 aparținând anterior lui T. R., cotei de 1/10 aparținând anterior lui T. A., cotei de 1/10 aparținând anterior lui T. M., din imobilul întabulat în Cartea funciară nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371.
S-a dispus întabularea a celor de mai sus în Cartea funciară nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău).
S-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă și s-a luat act că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.02.2014 sub dosar nr._, reclamanta T. - I. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții T. I., T. G., T. M., R. V., T. J., K. J., K. S., H. M. să se constate calitatea de proprietar în temeiul uzucapiunii a reclamantei asupra imobilului întabulat în Cartea funciară nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp, să se dispună întabularea, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul a fost dobândit de către T. R. prin contract de vânzare – cumpărare de la rudele sale mai mult cu 30 de ani în urmă, contractul nu s-a perfectat în formă autentică, dreptul de proprietate nu s-a întabulat, iar proprietarii tabulari nu au fost radiați din cartea funciară.
Reclamanta a dobândit cota deținută de T. R., prin donație, la data de 22.05.2013.
T. R., iar apoi reclamanta au folosit imobilul în mod pașnic, netulburat, cu titlu de proprietate, dobândind dreptul prin uzucapiune.
Prin nota scrisă depusă la dosar de reclamantă la fila 89, aceasta a învederat că T. R. și-a început posesia în anii 1940.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1460 și următoare Codul civil austriac.
La data de 27.02.2014 pârâții R. V., K. J., K. S. și H. M. au depus întâmpinare arătând că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
La termenul din data de 16.01.2015 pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată instanța a dispus numirea curatorului avocat pentru reprezentarea intereselor pârâților T. I. și T. G..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii și martori.
Astfel, pe parcursul soluționării cauzei au fost atașate la dosar copii de pe documentația tehnică pentru identificarea imobilelor situate în intravilanul localității Lisnău nr.148 – 149 întocmit de ., avizat de OCPI sub nr._/07.10.2013, plan de situație, extras carte funciară nr._ Ozun, alte înscrisuri.
La termenul din data de 21.11.2014 pârâții R. V., T. J., K. J., K. S., H. M. au fost citați personal la interogatoriu, nu s-au prezentat, aplicându-se art. 358 Cod procedură civilă. La același termen au fost audiați martorii R. E. și R. Desideriu (filele 110-111).
La termenul din data de 27.02.2015 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului T. M., admițând excepția.
Având în vedere că la termenul din data de 27.02.2015, a fost pusă în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului T. M., fiind admisă, s-a respins cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul T. M., ca fiind formulată față de o persoană fără capacitate de folosință.
Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut cu privire la aplicarea legii civile în timp, că față de Decizia nr. 86/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sunt guvernate de dispozițiile legii în vigoare la începerea posesiei.
Astfel, pentru posesiile începute înainte de 15.09.1943 se aplică Codul civil austriac, pentru posesiile începute între 15.09.1943 și 12.07.1947 se aplică Codul civil 1868, iar pentru posesiile începute după 12.07.1947 se aplică Decretul - Lege nr. 115/1938, art. 27 și 28.
În prezentul caz, reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe art. 1460 și urm. cod civil austriac.
Cu privire la temeiul de drept, la termenul din 20.06.2014, i s-a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă cererea sa se întemeiază pe Decretul - Lege nr.115/1938, iar aceasta a arătat că înțelege să invoce numai pe art. 1460 și urm. Cod civil austriac.
S-a reținut astfel, că potrivit art. 1460 din Codul civil austriac pentru uzucapiune, pe lângă capacitatea persoanei și existența în circulație a bunului, mai trebuie ca cineva să aibă în posesiune efectivă bunul sau dreptul ce urmează a fi dobândit în acest mod, ca posesiunea să fie legitimă, de bună credință și neviciată și să fie continuată tot timpul cerut de lege.
Termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1478 din Codul civil austriac.
Raportat la aceste dispoziții legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: exercitarea unei posesii efective asupra bunului pentru o perioadă de 30 de ani, posesia să fie legitimă, neviciată, iar posesorul să fie de bună credință.
Cu privire la condițiile uzucapiunii, instanța reține că, potrivit art. 1461 din Codul civil austriac este legitimă ori și ce posesiune întemeiată pe un titlu ce ar fi fost îndestulător pentru dobândirea proprietății, dacă acesta ar fi aparținut transmițătorului, însă, având în vedere dispozițiile art. 1477 din Codul civil austriac potrivit cărora cel care invocă uzucapiunea pe o trecere de timp de 30 sau 40 de ani nu are nevoie de just titlu, această condiție nu este necesar a fi îndeplinită în speță. În ceea ce privește condiția ca posesia să fie exercitată cu bună credință și să fie neviciată, instanța reține că posesia este viciată, potrivit art. 1464 din Codul civil austriac, atunci când cineva se pune în stăpânirea unui bun prin forță sau prin vicleșug, sau se introduce în posesiune în mod clandestin sau ocupă bunul numai cu titlu precar.
Din interpretarea art.1462 și art. 1463 Cod civil austriac reiese că moștenitorii celui care a început posesia o pot continua și astfel timpul în care antecesorul lor a posedat imobilul, va intra în calculul termenului de 30 de ani, fiind ca atare permisă joncțiunea posesiilor.
Reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului întabulat în Cartea funciară nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp.
Conform extrasului de carte funciară, proprietarii întabulați sunt T. I. pentru 1/10 din imobil, T. A. pentru 1/10 din imobil, T. G. pentru 1/10 din imobil, T. M. pentru 1/10 din imobil, T.-I. A. pentru 6/10 din imobil.
Cu privire la cota de 6/10 din imobil aparținând reclamantei, din Cartea Funciară nr._ Ozun (fila 82 și urm din dosarul nr._ al Judecătoriei S. G.) reiese că T. R. a obținut 1/10 din imobil conform certificatului de moștenitor 5766/1931; T. R. a obținut ½ din imobil conform contractului de vânzare - cumpărare din 27.05.1958 ( fila 71).
Prin contractul de donație nr. 2326/22.05.2013, T. R. a donat reclamantei cota de 6/10 care îi aparținea conform celor de mai sus și a declarat că este de acord ca reclamanta să dobândească dreptul de proprietate și asupra restului de 4/10 din imobil.
Cu privire la cota de 1/10 pe care T. R. a obținut-o conform certificatului de moștenitor 5766/1931, instanța de fond a constatat că, raportat la data începerii posesiei lui T. R., se aplică Codul civil austriac. Perioada exercitării posesiei efective a depășit termenul de 30 de ani, posesia este legitimă, neviciată, iar posesorul este bună - credință.
Referitor la interesul reclamantei de a introduce acțiunea cu privire la această cotă de 1/10, s-a constatat că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, proba existenței acestui drept având caracter cert, absolut, pe când donația este un mod derivat de dobândire a dreptului de proprietate.
În consecință, cu privire la cota de 1/10 pe care T. R. a obținut-o conform certificatului de moștenitor 5766/1931, s-au constatat îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Cu privire la cota de 5/10 pe care T. R. a obținut-o conform contractului de vânzare - cumpărare din 27.05.1958 (fila 71), s-a avut în vedere că, până în 1958, posesia lui T. R. nu a fost efectivă.
Astfel, posesia implică atât „corpus” - stăpânirea materială a bunului, cât și „animus” - intenția sau voința titularului dreptului de a stăpâni bunul pentru sine si de a se comporta ca titular al dreptului real respectiv. Ori, T. R. a cumpărat în 1958 cota de 5/10 de la o altă persoană, fapt care demonstrează că, până la acea dată, nu stăpânea bunul pentru sine, neavând animus.
În consecință, cu privire la cota de 5/10 pe care T. R. a obținut-o conform contractului de vânzare - cumpărare din 27.05.1958, s-a apreciat că nu este dovedită condiția posesiei efective „în realitate” a bunului, cerută de Codul civil austriac, fiind respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Cu privire la cota de 1/10 pe care T. A. a obținut-o, și cota de 1/10 pe care T. M. a obținut-o, conform certificatului de moștenitor 5766/1931, prima instanță a constatat că moștenitorii lui T. A., decedată la data de 12.11.1992 - pârâții R. V., T. J., K. J., K. S., H. M., conform adeverinței nr. 9891/28.11.2913 (fila 9) – nu contestă susținerile reclamantei.
Astfel, aceștia au fost citați personal la interogatoriu și nu s-au prezentat, aplicându-se art. 358 Cod procedură civilă și s-a avut în vedere că prin întâmpinarea depusă, pârâții R. V., K. J., K. S. și H. M. au arătat cu sunt de acord cu admiterea cererii, iar în urma somațiilor emise către instituțiile prevăzute de lege nu s-a formulat nicio opoziție la înscrierea dreptului.
În ceea ce îl privește pe pârâtul T. M., s-a reținut că acesta a decedat la data de 01.09.1993 (fila 81), calitatea de succesibili revenind celorlalți pârâți în calitate de colaterali și succesori ai acestuia. De altfel, de la decesul pârâtului T. M., proprietar înscris în cartea funciară, au trecut 20 de ani în care T. R. și apoi reclamanta au posedat imobilul.
În consecință, cu privire la cota de 1/10 pe care T. A. a obținut-o, și cota de 1/10 pe care T. M. a obținut-o, conform certificatului de moștenitor 5766/1931, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Cu privire la cota de 1/10 pe care T. I. a obținut-o, și cota de 1/10 pe care T. G. a obținut-o, conform certificatului de moștenitor 5766/1931, s-a avut în vedere că dispozițiile Codului civil austriac se aplică pentru posesiile începute înainte de 15.09.1943.
Conform declarației martorei R. E. (fila 110), de când martora avea 20 de ani, T. R. locuia în imobil. Martora avea 67 de ani la 21.11.2014; în consecință, a declarat că T. R. a posedat imobilul doar din anul 1967.
Conform declarației martorului R. Desideriu, acesta a arătat că T. R. s-a născut în locuință și a folosit imobilul de la naștere. A arătat că imobilul era al familiei T. în sensul mai larg al noțiunii familiale pe când T. R. s-a născut și a fost minoră. Ori, T. R. s-a născut pe data de 03.02.1928 (CNP - ul ei se găsește la fila 74), devenind majoră la data de 03.02.1946, după ce Codul civil austriac, invocat ca temei de drept de către reclamantă, nu se mai aplică; iar T. I. și T. G. fac parte din familia T., nefiind dovedit că T. R. a posedat cota lor din imobil până în 1946.
În consecință, cu privire la cota de 1/10 pe care T. I. a obținut-o și cota de 1/10 pe care T. G. a obținut-o, conform certificatului de moștenitor 5766/1931, s-a apreciat că nu este dovedită condiția posesiei efective „în realitate” a bunului, cerută de Codul civil austriac, fiind respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește modalitatea de constatare a dreptului de proprietate, pentru capetele de cerere care au fost admise, s-a reținut că art. 1051 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că „după depunerea cererii, instanța dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciară sau a succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuți, precum și emiterea unei somații și afișarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanței, al biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară și la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum și publicarea ei în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puțin unul de circulație națională”, alin. 5 prevăzând că „dacă nu s-au făcut opoziții în termenul prevăzut la alin. 2 lit. e sau dacă cel înscris în cartea funciară este decedat ori și-a încetat existența juridică sau a renunțat la proprietate, instanța se va pronunța, în camera de consiliu, după ascultarea reclamantului și a martorilor și verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat în temeiul uzucapiunii prin încheiere”.
În conformitate cu aceste dispoziții, s-a emis somația (fila 120), aceasta fiind afișată la sediul instanței (fila 123), al biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară (fila 129), la imobilul în litigiu, la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul (fila 131), precum și publicată în două ziare de largă răspândire, dintre care cel puțin unul de circulație națională (filele 156, 157).
Prin documentația tehnică avizată de OCPI C. sub nr._/07.10.2013 (fila 141 și urm) a fost identificat imobilul atât la fața locului, cât și în evidențele de publicitate imobiliară, fiind întocmit planul de situație din care rezultă că aceste este compus din curte în suprafață de 2315 mp, întabulat sub nr. top. 371.
Privitor la solicitarea de întabulare a dreptului de proprietate, pentru capetele de cerere care vor fi admise, față de prevederile art. 876 alin. 1 și art. 885 alin. 1 Cod civil, s-a dispus întabularea celor de mai sus în evidențele de publicitate imobiliară și s-a luat act că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (filele 190 dosar fond și 5 dosar apel) a formulat apel reclamanta T.-I. A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, se arată că imobilul în litigiu a fost dobândit prin vânzare – cumpărare de la rudele sale, iar reclamanta apelantă a dobândit cota deținută de T. R. prin donație la data de 22.05.2013, iar de atunci întreaga suprafață este folosită de aceasta; imobilul a fost folosit de T. R. în mod pașnic, netulburat de la începutul anilor 1940, fiind aplicabile în speță, prevederile art.1460-1468 Cod civil austriac, astfel că prin joncțiunea posesiilor reclamanta a devenit proprietara întregului imobil.
Se arată că sentința atacată este nelegală, întrucât se constată dobândirea de către reclamantă a unor cote din dreptul de proprietate, ceea ce este inadmisibil, acestea reprezentând cote ideale din dreptul de proprietate ce nu pot fi posedate efectiv și prin urmare nici nu pot fi uzucapate.
Se poate solicita întregirea dreptului de proprietate de către un coproprietar dacă se dovedește că imobilul a fost în întregime folosit de acesta și sunt îndeplinite celelalte condiții ale uzucapiunii.
Se precizează că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de Codul civil austriac potrivit celor statuate în dosarul nr._ conexat.
Se arată că în mod greșit s-a constatat dobândirea de către reclamantă a cotei de 1/10 aparținând anterior lui T. R. întrucât aceasta nu mai era proprietară tabulară.
Din probele administrate, se apreciază că rezultă că imobilul în întregime a fost folosit de T. R. de la naștere și ulterior de reclamantă, sens în care se opinează că reținerea de către instanța de fond că nu este dovedită posedarea cotei aparținând numiților T. I. și T. G. este neîntemeiată și nu este de conceput ca această condiție să fie îndeplinită față de cotele deținute de T. A. și T. M., dar nu și față de cotele aparținând lui T. I. și T. G..
Se mai arată că sentința atacată este greșită și în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Codului civil austriac, acesta fiind în vigoare până la 12.06.1947, data intrării în vigoare a Decretului – Lege nr.115/1938.
În drept, s-au invocat dispozițiile indicate în cuprinsul cererii de apel.
Pentru calea de atac promovată, s-a achitat taxă judiciară de 108 lei conform chitanței de la fila 11 dosar apel.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței de control judiciar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate raportat la materialul probator administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, se reține că apelul promovat de reclamanta T.-I. A. este fondat, pentru motivele ce succed.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei T. - I. A. prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâții T. I., T. G., T. M., R. V., T. J., K. J., K. S., H. M. să se constate calitatea sa de proprietar în temeiul uzucapiunii asupra întregului imobilului întabulat în Cartea funciară nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp, să se dispună întabularea, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul a fost dobândit de către T. R. prin contract de vânzare – cumpărare de la rudele sale mai mult cu 30 de ani în urmă, contractul nu s-a perfectat în formă autentică, dreptul de proprietate nu s-a întabulat, iar proprietarii tabulari nu au fost radiați din cartea funciară. Reclamanta a dobândit cota deținută de T. R., prin donație, la data de 22.05.2013. T. R. începând cu anul 1940, iar mai apoi reclamanta au folosit imobilul în mod pașnic, netulburat, cu titlu de proprietate, dobândind dreptul prin uzucapiune.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1460 și următoare Codul civil austriac.
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății prin posedarea neîntreruptă a bunului în tot timpul fixat de lege. Posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se comportă ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra bunului, elementele posesiei vizând deci atât un element material (corpus) – ce presupune contactul cu bunul, cât și un element intelectual (animus) constând în voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine.
Prin Decizia nr. 19/2015, ÎCCJ (Complet RIL), s-a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1050-1053 din codul de procedură civilă și art. 56, art. 76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, procedura specială reglementată de prevederile art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.
Relativ la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, trebuie subliniat că în sistemul de publicitate al cărților funciare existent în Transilvania, Banat și Bucovina, problema uzucapiunii a fost reglementată în mod diferit în timp.
În aceste teritorii, uzucapiunea a fost reglementată prin legile maghiare și Codul Civil Austriac care cereau o posesie de 32 de ani, respectiv una de 30 de ani în condițiile specifice de reglementare.
La data de 22 iunie 1943, prin Legea nr. 389/1943 a fost extinsă legislația română (Codul Civil Român) în Ardealul de Sud, fiind scoase din vigoare legile maghiare și Codul Civil Austriac.
Legislația română a fost extinsă și în Ardealul de Nord prin Legea nr. 260/1945. De la data extinderii legislației române în Ardeal (1943 și respectiv 1945), uzucapiunea a fost reglementată potrivit Codului civil român, aplicându-se reglementările prevăzute în Cartea a III-a, titlul XX.
La data de 12 iulie 1947, prin Legea nr. 241/1947, a fost pus în aplicare Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, fiind scoase din vigoare toate reglementările anterioare referitoare la uzucapiune.
În materie de uzucapiune, Decretul – Lege nr.115/1938 prevede în mod expres că dispozițiunile ei în materie se aplică numai uzucapiunilor începute sub imperiul ei, deoarece – potrivit art. 6 alin 2 din Legea 241/1947 - prescripțiile împlinite sau începute înainte de data intrării în vigoare a Legii 115/1938 (înainte de 12 iulie 1947) sunt și rămân cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legale sub care au început.
Având în vedere această succesiune de legi, se deduce lesne că prescripțiile împlinite sau începute înainte de extinderea Codului civil în Ardeal (1943 sau 1945) sunt și rămân reglementate de legile maghiare sau Codul Civil Austriac; prescripțiile începute între datele de extindere (22 iunie 1943 și 1945) și 12 iulie 1947 când s-a pus în aplicare Legea 115/1938 prin Legea 241/1947 - deci în perioada de 4 ani dintre 22 iunie 1943 și 12 iulie 1947 - sunt guvernate de Codul Civil Român, iar după data de 12 iulie 1947 când s-a pus în aplicare Decretul - Lege nr. 115/1938 (prin Legea 241/1947) uzucapiunea este reglementată de acest act normativ.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 1166 Lisnău nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp, figurează ca proprietari tabulari T. I., T. A., T. G., T. M. și T. R. în cote de câte 1/10 cu titlu de moștenire (din 07.12.1936) după tatăl T. I. și T. M., născută Csiki cu ½ (înscrisă în CF împreună cu soțul T. I. din 1926).
Apoi, în baza contractului de vânzare – cumpărare din 27.05.1958, se întabulează dreptul de proprietate asupra porțiunii aparținând lui T. M., născută Csiki în favoarea lui T. R., care dobândește astfel o cotă de 6/10 din imobil (filele 71 – 72 dosar fond).
Orbok R. (născută T.) îi donează cota de 6/10 fiicei sale T. – I. A., născută T., conform contractului din 22.05.2013 de la filele 74-75 dosar fond.
Ulterior, asupra imobilului înscris în CF nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp, figurează ca proprietari tabulari T. I., T. A., T. G., T. M. în cote de câte 1/10 cu titlu de moștenire, și T. – I. A., născută T. cu o cotă de 6/10, cu titlu de donație.
În acord cu partea apelantă, instanța reține că se poate solicita întregirea dreptului de proprietate de către un coproprietar dacă se dovedește că imobilul a fost în întregime folosit de acesta și sunt îndeplinite celelalte condiții ale uzucapiunii.
În speță, se invocă împrejurarea că T. R. începând cu anul 1940, iar mai apoi reclamanta au folosit imobilul în mod pașnic, netulburat, cu titlu de proprietate, dobândind dreptul prin uzucapiune.
Cu privire la acest aspect se cuvine a se preciza că posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se comportă ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra bunului.
Reclamanta este născută în 26.01.1949. Mama sa, T. R. este născută în 03.02.1928, astfel că la data înscrierii cotelor de moștenire – 1936, avea vârsta de 8 ani și în 1940 afirmativ început al posesiei neechivoce, avea 12 ani, astfel că nu se poate reține că începând cu acea vârstă a exercitat cu adevărat acte de stăpânire specifice unei posesii de fapt.
Cu toate acestea martorii audiați, născuți în jurul anilor 1947- 1948, au arătat că încă dinainte de a se naște, au cunoștință că imobilul a fost folosit în întregime de T. R., fiind incidente așadar, în cauză, dispozițiile Codului civil austriac.
În toate cazurile când posesiunea aceluiași lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe, în persoana sa, o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea posesiunii s-a făcut în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros.
Joncțiunea posesiilor este totdeauna posibilă, dar este numai facultativă, posesorul actual având de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncțiunea posesiilor, întrucât orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Or în speță, din depozițiile martorilor audiați în cauză a reieșit că în tot acest timp, posesia terenului a fost continuă și neîntreruptă, netulburată în fapt sau în drept, T. R., fiind cunoscută ca proprietar al terenului, în zonă.
Prin urmare se constată că acele condiții ale uzucapiunii s-au îndeplinit în persoana mamei reclamantei.
Se constată că în speță, nu s-au făcut verificări cu privire la moștenitorii tuturor coproprietarilor tabulari, pentru stabilirea cadrului procesual corect, s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă în pofida Deciziei nr. 19/2015, ÎCCJ (Complet RIL), însă aceste chestiuni nu au fost criticate.
De altfel cu privire la reclamanta T. - I. A., probele administrate au relevat că folosește imobilul de vreo 3-5 ani, ceea ce se coroborează și cu data contractului de donație mai sus menționat, aceasta dobândind în proprietate o cotă de 6/10 din imobilul înscris în CF nr._ Ozun (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții funciare nr. 1166 Lisnău) nr. top. 371, în suprafață de 2315 mp, în anul 2013 prin alt mod de dobândire, prin donație.
Trebuie precizat că această cotă de 6/10 din imobil compune din cota de 1/10 pe care mama reclamantei o avea în proprietate din anul 1936 cu titlu de moștenire în urma dezbaterii succesiunii după defunctul său tată, T. I., iar cealaltă cotă de 5/10 a dobândit-o prin vânzare – cumpărare de la mama sa, T. M. născută Csiki.
Prin urmare reclamanta nu putea să mai dobândească încă odată dreptul de proprietate asupra cotei de 1/10 din imobil ce aparținuse mamei sale și prin efectul uzucapiunii, așa cum greșit a reținut prima instanță, întrucât deja o dobândise prin donație – alt mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Având în vedere că în propria cale de atac nu se poate crea o situație mai grea părții care a promovat-o, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanta T.-I. A. împotriva sentinței civile nr.1091/16.06.2015 a Judecătoriei S. G., pe care o va schimbă în parte și va înlătura dispozițiile sentinței referitoare la constatarea dobândirii prin uzucapiune de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra cotei părți de 1/10 aparținând lui T. R. din imobilul în litigiu, cât și dispozițiile privind întabularea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra acestei cote-părți de 1/10 aparținând lui T. R..
Va obliga apelanta T. - I. A. să plătească curatorului special R. Zsuzsa o remunerație în sumă de 50 de lei.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta T.-I. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la avocat S. B. Bendeguz în municipiul S. G., . 93, județ C., în contradictoriu cu intimații T. I. și T. G., ambii cu domiciliul, necunoscut, citați prin publicitate prin curator special, avocat R. Zsuzsa, și cu intimații R. V. domiciliată în ., ., T. J. domiciliat în ., ., K. J. domiciliată în ., ., K. S. domiciliat în ., . și H. M. domiciliată în ., ., împotriva sentinței civile nr.1091/16.06.2015 a Judecătoriei S. G., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la constatarea dobândirii prin uzucapiune de către reclamanta T.-I. A. a dreptului de proprietate asupra cotei părți de 1/10 aparținând lui T. R. din imobilul înscris în CF nr._ Ozun ( provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr.1166 Lisnău ) nr.top 371, cât și dispozițiile sentinței privind întabularea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra acestei cote-părți de 1/10 aparținând lui T. R..
Obligă apelanta T. - I. A. să plătească curatorului special R. Zsuzsa o remunerație în sumă de 50 de lei.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. Z. R. I. I. E. M.
Red. Z.R.I./22.12.2015
Tehnored. I.E.M./ 29.12.2015
10 exemplare
Judecător fond B. T. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
