Plângere contravenţională. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 130/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/A
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimata P. Z. - UAT ., împotriva sentinței civile nr. 785 din 04.11.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 31.03.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 785 din 04.11.2014, Judecătoria Tg. S. a admis în parte plângerea formulată și precizată de către petentul K. G., domiciliat în ., jud. C., CNP_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și sancționare a contravențiilor nr. 3385 încheiat la data de 07.05.2014 de către P. comunei Z..
A anulat doar în parte procesul verbal, anume doar cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată, pe care o înlocuiește cu sancțiunea avertismentului în formă scrisă.
A menținut în rest procesul-verbal de contravenție.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 20.05.2014, precizată prin răspunsul la întâmpinare, petentul K. G., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 3385 din data de 07.05.2014 întocmit de P. ., ca fiind netemeinic, abuziv și nelegal.
În motivare petentul a arătat că înțelege să conteste procesul verbal amintit, pentru că desfășoară pășunat pe teren proprietate, sau arendat de la alte persoane, și nu pe terenul primăriei.
Cerea nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-a depus în copie procesul - verbal de contravenție, copii după contract de arendare, respectiv de dare în folosință pentru pășunat.
La solicitarea instanței, a depus taxa judiciară de timbru, carnetul de sănătate pentru animale, alte contracte de arendare sau de dare în folosință pentru pășunat.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului - verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivare a arătat în esență că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda minimă de 500 de lei, conform dispozițiilor art. 11 lit. a raportat la dispozițiile art. 12 alin. 1 din HCL 18/2014 a ., în calitate de deținător de animale(412 capete ovine), a înființat două exploatații de tip stână în extravilanul comunei Z., fără a obține în prealabil autorizație de pășunat de la P. Z.. Arată că potrivit dispozițiilor actului menționat, solicitantul trebuia să prezinte documentele care atestă proprietatea/închirierea/concesionarea terenurilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 din HCL. Se menționează că această hotărâre instituie și alte obligații în sarcina proprietarilor de exploatații, iar art. 9 din același act normativ prevede condițiile de eliberare a autorizației de pășunat. Petentul nici nu a solicitat, nici nu a depus documentele în susținerea unei asemenea cereri, ci a ignorat prevederile stabilite de HCL 18/2014, act de care a luat cunoștință, înmânându-i-se un exemplar sub semnătură, în termenul legal, și înainte de a fi atacată de Instituția Prefectului.
În susținere s-au depus înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat în termen, petentul a reiterat cele susținute prin cererea introductivă, completând motivarea în fapt și drept. Astfel, în esență, a susținut că aria de aplicare a HCL 18/2014 se rezumă doar la pășunile aflate în proprietatea Consiliului Local Z., așa cum rezultă din art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 9 din amintitul text normativ, și nicidecum nu se aplică persoanelor fizice/juridice proprietari de drept privat asupra pășunilor, sau care au teren închiriat, de la terți. Nici nu ar putea să fie așa, întrucât ar fi îngrădit în mod nelegal dreptul de proprietate, drept absolut, opozabil erga omnes. Ori, petentul are în proprietate terenuri, după cum are și terenuri arendate de la diverse persoane fizice, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar. Arată că hotărârea Consiliului local este abuzivă, încalcă normele de drept, drept pentru care a și atacat-o împreună cu alte două persoane, la Instituția Prefectului. În urma controlului de legalitate, HCL 18/2014 a fost modificată în parte, în privința art. 6 și 13. Petentul reiterează faptul că are avizele sanitar-veterinar la zi pentru animale.
Sunt anexate răspunsului la întâmpinare adresele înaintate Instituției Prefectului și Primăriei Z., răspunsurile primite, articole din ziar cu privire la schimbul de replici între petent și Primarul comunei Z., înscrisuri cu privire la îndeplinirea planului de tratament sanitar-veterinar.
Prezent la termenul de judecată din 28.10.2014, petentul a susținut cererea așa cum a fost formulată și precizată, arătând că terenurile pe care desfășoară pășunatul sunt proprietate privată, ale sale sau arendate de la persoane fizice, nu de la Primărie, are toate avizele sanitar - veterinare la zi, nu desfășoară păstorit transhumant, ci având o suprafață atât de mare, turmele sale stau pe terenurile sale. Nu s-a prezentat la Primărie cu documentele asupra terenului considerând că nu este necesar, în plus, ar fi trebuit să achite și garanția de 5000 de lei cu care nu e de acord, având în vedere că turmele sale nu deranjează pe nimeni.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 3385 din data de 07.05.2014 întocmit de P. . consemnat că la data de 23.04.2014, orele 14,00, în locul numit Pășunea „ SzekelyTeto și Telekia”, petentul, în calitate de deținător de animale, respectiv 412 capete de ovine, a înființat două exploatații de tip stână în extravilanul comunei Z., neautorizate, în sensul că nu deține autorizație de pășunat eliberată de P. Z., din care să rezulte proprietatea pășunilor și suprafața acestora pentru raportare la efectivul de animale. Fapta constituie contravenție conform art. 11 lit. din HCL 18/2014 și a fost sancționată cu amenda minimă de 500 de lei, conform art. 12, alin. 1 din același act normativ.
Împotriva procesului-verbal menționat a făcut plângere în termen petentul K. G..
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale imperative, prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, prima instanță a reținut că fapta consemnată în procesul-verbal corespunde realității, așa cum rezultă din materialul probator - înscrisurile administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 1 HCL 18/2014, pe teritoriul administrativ al comunei Z., pe pășunile aflate în proprietatea Consiliului local Z., în funcție de efectivele de animale din categoria ovine și bovine, aflate în proprietatea locuitorilor comunei, se aprobă constituirea turmelor de ovine(…).
Potrivit anexei II din Legea nr. 350 din 6 iulie 2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismul, modificată, teritoriul unității administrativ-teritoriale este definit ca fiind suprafața delimitată de lege, reprezentând suprafața totală a teritoriilor localităților componente. Astfel, teritoriul administrativ al comunei cuprinde atât terenurile proprietate publică, cât și cele proprietate privată, indiferent de deținătorii lor, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat.
Prin urmare, conform art. 3 din HCL 18/2014 a . și/ sau juridice care doresc înființarea exploatațiilor tip stână, sunt obligate să prezinte documentele care atestă proprietatea privată asupra terenurilor în cauză., respectiv asupra celor închiriate/concesionate/luate prin contract de comodat. De asemenea, sunt prezentate și alte obligații în sarcina acestor persoane, precum și o . condiții pe care trebuie să le îndeplinească terenul pe care se desfășoară pășunatul:să fie un . funcție de efectivele de animale raportat la suprafața de teren, să fie asigurată sursa de adăpat, etc.
Autorizațiile pentru scoaterea animalelor la pășunat se eliberează dacă sunt îndeplinite condițiile de la art. 9 din HCL 18/2014, cum ar fi îndeplinirea prevederilor art. 3 din același act normativ, sau achitarea garanției impuse.
Petentul însuși a recunoscut că nu a prezentat la Primărie, documentele care să ateste proprietatea asupra terenurilor pe care desfășoară pășunatul, în condițiile hotărârii amintite, pentru obținerea autorizației de pășunat, apreciind că nu este necesară o asemenea autorizație, nemulțumit fiind și de obligația de achitare a garanției pentru despăgubiri.
Instanța de fond a reținut că petentul a avut cunoștință de prevederile HCL 18/2014, primind un exemplar al acesteia sub semnătură, conform înscrisului depus la fila 27 din dosar.
De asemenea, prima instanță a reținut faptul că hotărârea nu a fost desființată pe calea contenciosului administrativ până la data pronunțării, ci doar modificată, cu privire la conținutul art.6 și 13, conform HCL 25/2014 depusă la filele 30-31 din dosar, legalitatea sa neputând fi pusă în discuție în acest context.
Susținerile petentului cu privire la restrângerea dreptului său de proprietate nu pot fi primite, întrucât obligațiile instituite în sarcina persoanelor vizate de HCL 18/2014, au fost stabilite conform dispozițiilor legale în domeniu, (OUG 35/2013 de exemplu), norme imperative menite să protejeze interesele generale, și să instituie limitările de care vorbește alin. 2 al art. 556 din Codul civil.
De asemenea, nu pot fi primite nici celelalte susțineri ale petentului, referitoare la conflictul existent între acesta și primarul comunei, întrucât nu au relevanță în cauză.
Astfel, instanța de fond a apreciat că fapta a fost corect reținută de către agentul constatator, și a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, constituind contravenția prevăzută de art. 11 lit. a și sancționată conform art. 12 alin1 din HCL 18/2014.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2002, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Având în vedere că fapta nu a avut în concret urmări periculoase, iar petentul a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sanitar-veterinare, prima instanță a apreciat că pericolul social al faptei este unul redus.
Întrucât sancțiunile contravenționale nu sunt un scop în sine, ele trebuind să tindă spre un scop preventiv, instanța de fond a apreciat că în speță acesta poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, drept pentru care a înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată cu cea a avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 3 din OG 2/2001.
Prima instanță a atras atenția petentului asupra faptei săvârșite și asupra necesității respectării dispozițiilor legale imperative referitoare la organizarea și desfășurarea pășunatului în bune condiții, pentru a se garanta atât drepturile celor ce exploatează/organizează turme de ovine, cât și ale proprietarilor de terenuri limitrofe. De asemenea, atrage atenția petentului că încălcarea dispozițiilor legale pe viitor îi poate atrage sancțiuni mai aspre.
Pe aceste considerente, instanța de fond a înlocuit amenda de 500 lei aplicată cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel UAT . sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii amenzii aplicate prin procesul-verbal.
În motivarea apelului se arată că în fapt, aplicarea doar a sancțiunii avertisment este inadecvată și complet lipsită de effect în privința intimatului care a avut în permanență o atitudine de negare a normei stabilite prin HCL . Atitudinea sa constituie un rău exemplu pentru cetățenii comunei și subminează autoritatea hotărârilor de Consiliu local.
Intimatul K. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare se arată în esență că sentința atacată este legală, hotărârea de Consiliu local este una abuzivă, fiind inițiată procedura unui control de legalitate. În mod corect a fost înlocuită amenda cu avertismentul, prevenția fiind mai importantă decât combaterea.
Analizând sentința atacată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia iar în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nefiind contestat în apel.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere ca potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata chiar si în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Prin prisma acestor dispoziții legale, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de gradul de pericol social concret al acesteia, precum și luând în considerare faptul că, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, petentul și-a îndeplinit obligațiile sanitar-veterinare instanța de apel constată că, la acest moment, sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită, soluția primei instanțe fiind ca atare legală și temeinică, apreciindu-se corect că acesta nu va mai repeta fapta și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
Tribunalul urmează a atrage atenția contravenientului că, în cazul în care fapta va fi repetată, respectiv acesta va persista în a comite contravenții și va pășuna în continuare fără a deține autorizație de pășunat, acesta este pasibil de o nouă amendă contravențională, ocazie cu care se va avea în vedere sancțiunea precedentă la individualizarea noii sancțiuni .
Pe cale de consecință, reținând că prima instanța a pronunțat o hotărâre legala si temeinica, în mod corect fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, tribunalul constată că apelul este nefondat, văzând și preved. art. 480 NCpc. urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta UAT . civile nr. 785/4.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-S. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.A.C./08.04.2015, Tehnored.P.E./09.04.2015, 4 exp.
Jud. fond. - B. M. - C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul COVASNA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 168/2015.... → |
|---|
