Plângere contravenţională. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 158/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 158/A
Ședința publică din 3 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C. T.
JUDECĂTOR: V. I. A.
GREFIER: V. E.
Pe rol se află, în pronunțare, contestația în anulare formulată de recurentul G. J. C. împotriva deciziei civile nr. 449/A din 11 noiembrie 2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 20 martie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi – parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 27 martie 2015, apoi pentru ziua de astăzi, 3 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 642 din 5 martie 2014, Judecătoria S. G. a admis în parte plângerea formulată de petentul G. J. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.07.2013 încheiat de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 320 lei, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G. J. C..
Prin decizia civilă nr. 449/A din 11.11.2014 a Tribunalului C. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul G. J. C. împotriva sentinței civile nr. 642/5 martie 2014 a Judecătoriei S. G. pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Petentul-apelant a săvârșit fapta contravențională consemnată în procesul-verbal de contravenție atacat, pentru care trebuia să i se aplice una din sancțiunile prevăzute de art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Fapta petentului care, la data de 10.07.2013 ora 09.07 circula cu auto_ în Sf. G. și la ieșirea de la stația Petrom, de pe . a acordat prioritate de trecere microbuzului ce circula din partea stângă_, fiind sancționat contravențional, prin procesul verbal contestat, pentru contravenția prevăzută de art. 135 alin. 1 lit. f), RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. c din -OUG 195/2002 a cărei urmare nu a afectat cu nimic relațiile sociale privind siguranța traficului rutier a fost de o gravitate redusă.
Față de aceste împrejurări de fapt reținute, instanța de control judiciar a notat notează că, judecătoria a adoptat o măsură justă prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a „avertismentului” pe temeiul art. 7 alin. 2 din actul normativ arătat care prevede că: avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Celelalte aserțiuni evocate de apelant relativ la anularea efectelor sancțiunilor complementare, suspendarea permisului de conducere, aplicarea celor patru puncte de penalizare și restituirea imediată a sumei de 160 lei plătite în termen de 48 de ore au fost înlăturate ca neîntemeiate, având în vedere cele expuse mai sus.
Eventuale nelămuriri cu privire la pretențiile sale, petentul-apelant urmează a le clarifica pe cale administrativă cu intimatul I. de poliție județeană C. și cu organul fiscal din cadrul Primăriei Sf. G. la care a achitat amenda circulație, competente în materie.
Critica petentului-apelant relativ la cheltuielile de judecată nu au putut fi primită întrucât plângerea petentului este supusă taxei judiciare de timbru prevăzută de dispozițiile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și nu face parte din vreuna din acțiunile ori cererile care să beneficieze de scutire de taxă judiciară de timbru, prin urmare, această critică a fost înlăturată ca neîntemeiată de către instanța de control judiciar.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 din codul de procedură civilă a fost respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei civile nr. 449/A/11.11.2014 a Tribunalului C. a formulat contestație în anulare contestatorul G. J. C., precizată la fila 21, solicitându-se anularea acesteia pentru următoarele motive:
Contestația, ca si contestația procesului verbal de contravenție inițial este întemeiată, fiind în considerente aspecte pe care nici fondul judecății si nici apelul nu le-a luat în considerare, astfel:
1. agentul constatator a încălcat grav OG 2/2001 în baza căreia a acționat.
Art. 11. (1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul (…), erorii de fapt, (…), dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Contestatorul a intrat pe artera principală, după ce a fost semnalizat că poate intra, partea renunțând la prioritate si semnalizându-i că poate intra, gest obișnuit și neinterzis în trafic.
Conducătorul auto care venea din dreapta, este posibil să fi semnalizat celor care veneau spre ieșirea din oraș că exista „radar" amplasat, în sensul atenționării lor, situație în care contestatorul a recepționat o semnalizare considerată de bună credință, raportată la una ilicită. Așadar în înțelesul art. 11. alin 1 contestatorul era într-o eroare de fapt, ce are legătură cu fapta săvârșită.
(5) Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.
În acest sens a apelat la instanță.
Procesul verbal nu conține elementele esențiale așa cum prevede art. 16 din OG 2/2001, privind prima teza, si nu conține mai ales arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, astfel:
- agentul constatator „nu a observat" trei contravenienți (așa cum se vede de pe înregistrarea HD-DVR auto al contestatorului), fiind preocupat cu urmărirea sa, atât de mult încât cu „extrema urgenta" l-a depășit pe contestator pe trecerea de pietoni (ieșirea de pe 1 Decembrie spre Sporturilor), cu girofar aprins după aprox, 3 km /10 minute (a se vedea CD-ul la dosar),
- nu s-a trecut ce a obiectat ci a trecut un non-sens, cu prezumția că oricum are scris indescifrabil - motiv de nulitate,
- sancțiunea nu a fost proporțională cu gradul de pericol social, nu s-a ținut seama (nici nu s-a încercat) de împrejurimile și mijloace, de scopul urmărit sau de urmările produse în înțelesul art. 21 alin 3, singurul obiectiv a fost represiune împotriva sa, iar față de celelalte date înscrise în procesul - verbal, prin acest document nu s-a consemnat reținerea a nici unui act, caseta destinată în acest sens este ne-bifata, iar agentul constatator nu poate invoca alte împrejurări ulterioare, decât pe cele pe care le-a consemnat în actul constatator, ori în cazul de față această măsură nu a fost consemnată în procesul - verbal (se face discuție doar de un singur „x", într-un formular). Ori, măsura nefiind consemnată în procesul - verbal, ea nu există și nu poate fi invocată ulterior.
Consilierul juridic al Inspectoratului de Poliție Județean C. a fost în eroare sau necunoaștere când a susținut că în speță contestatorul a semnat pentru recunoașterea contravenției, așa cum prevede art. 26. alin. 1.
Prin întâmpinare I. Județean de Poliție C., în calitate de intimat în dosarul cu nr. de mai sus a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și nelegală .
În motivare s-a arătat faptul că nici unul din motivele invocate de contestator nu este admisibil și nu poate conduce la desființarea deciziei civile nr. 449/A/11. 11.2014 pronunțată de Tribunalul C. in Dosarul nr._ .
Contestația în anulare este calificată ca o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare. Obiectul contestației în anulare este reglementat la art. 503 Noul Cod de procedură civilă în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale de atac. Totodată, art. 506 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă prevede, în mod expres, că motivarea contestației în anulare se face în termenul de declarare, respectiv în termen de 15 zile stabilit de la introducerea contestației, sancțiunea nemotivării fiind nulitatea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 449/A/l 1.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de petentul G. J.-C. împotriva Sentinței civile nr. 642/05.03.2014 a Judecătoriei S. G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității, faptele fiind în mod corect încadrate ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 135 alin. 1 lit.f din R.A.O.U.G. nr.195/2002 coroborat cu art. 100 alin.3 lit.c din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sancțiunile contravenționale au fost corect individualizate de către agentul constatator, în baza disp.art.5 alin.5 din O.G.nr.2/2001, în condițiile în care, astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în data de 10.07.2013, în jurul orelor 09.07, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. S. G. și la ieșirea din stația PECO "PETROM" nu a acordat prioritate de trecere microbuzului cu nr. de înmatriculare_, care avea prioritate de trecere.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 449/A/11.11.2014 a Tribunalului C. s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul G. J. C. împotriva sentinței civile nr. 642/5 03 2014 a Judecătoriei S. G., pe care a menținut-o.
Analizând admisibilitatea contestației în anulare instanța va avea în vedere dispozițiile art. 503 Cod procedură civilă care stabilesc următoarele:
Obiectul și motivele contestației în anulare
(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
ART. 504
Condiții de admisibilitate
(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond.
(3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.
Instanța reține față de aceste dispoziții legale că partea contestatoare nu a binevoit să indice cu precizie pe ce temei de drept își întemeiază contestația sa în anulare, deși este consilier juridic,ceea ce aruncă din start o umbră de îndoială asupra seriozității prezentei contestații în anulare .
În ceea ce privește prezenta contestație în anulare instanța reține faptul că, față de motivele invocate ar putea fi incidente în cauză doar cele de la punctele 2 și 3 de la art.503 Noul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de contestație invocat de la art.503 pct.2 Noul Cod de procedură civilă, relativ la noțiunea de eroare materială,similar cu cea de greșeală materială, astfel cum s-a statuat în doctrină și jurisprudență, aceasta poate viza doar greșeli materiale cu caracter procedural, cu titlu exemplificativ, respingerea unui apel ca tardiv, când din plicul atașat la dosar rezultă că apelul fusese depus la dosar în termen, anularea apelului ca neregulat depus, deși au fost respectate dispozițiile privind depunerea apelului și, anularea apelului ca netimbrat deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru, anularea apelului ca nemotivat deși motivarea s-a făcut chiar prin cererea de apel.
Prin urmare, este esențial a se avea în vedere că sintagma greșeală materială nu poate fi reținută atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată și nici atunci când greșeala invocată vizează rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași apel.
Or, în privința acestui motiv, se constată că toate aspectele invocate în susținerea sa, și anume faptul că în speță sunt aplicabile și nu sunt analizate incidența disp. art. 11. (1) art. 16 (1), (7), art. 21 (1) (3) din OG 2/2001, precum și faptul că instanța a interpretat greșit situația de fapt nu se subscriu sub nici o formă noțiunii de eroare materială în sensul vizat de legiuitor, ci privesc chiar fondul cauzei, astfel că aceste motive de contestație nu pot fi reținute.
În ceea ce privește al doilea motiv de contestație în anulare, respectiv motivul de contestație invocat de la art.503 pct.3 Noul Cod de procedură civilă se va avea în vedere că, având în vedere formularea clară a textului, se retine ca această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai dacă instanța de apel a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită .
Pe de altă parte se reține că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă în cazul în care instanța de apel a examinat motivul cu care a fost investită, însă nu și l-a însușit, iar pe de altă parte neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de apel ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în . invocate în calea extraordinară de atac.
Față de considerentele de mai sus, reținând în mod esențial faptul că pentru a fi admisibilă contestația în anulare este obligatoriu ca omisiunea instanței de apel să vizeze un motiv de apel în mod efectiv invocat prin cererea de apel, neputând fi invocate noi motive de apel în cadrul contestației în anulare, instanța urmează a analiza dacă motivele cu privire la care se arată în contestație că nu au fost cercetate de instanța de apel au fost în mod efectiv invocate în cererea de apel, respectiv au fost analizate în decizie.
Astfel, în ceea ce privește motivele de apel descrise mai sus prin care se invocă faptul că nu s-a analizat motivele de apel vizând incidența în speță a disp. art. 11. (1) art. 16 (1), (7), art. 21 (1) (3) din OG 2/2001,instanța reține că acest motiv de apel a fost în mod efectiv analizat în considerentele deciziei la paginile 2 și 3 ale acesteia,pe parcursul mai multor alineate, instanța de control judiciar expunând pe larg și în detaliu argumentele pentru care acest motiv de apel nu a fost reținut .
Prin prisma acestei dispoziții legale tribunalul constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de contestație în anulare invocate de contestator, astfel că, instanța constată ca în speță calea de atac promovată de partea contestatoare G. J. C. este inadmisibilă,nelegală și neîntemeiată, aceasta urmând ca atare a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. J. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. împotriva deciziei civile nr.449/A/11.11.2014 a TRIBUNALULUI C., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică ,azi ,03. 04. 2o15.
Președinte Judecător Grefier
M. C. T. V. I. A. V. E.
Red. M.C.T./28.04.2015
Tehnored. V.E./29.04.2015
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 188/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 52/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
