Legea 10/2001. Sentința nr. 52/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 52/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 52
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
PREȘEDINTE: V. M. D.
GREFIER: S. M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul I. A. și pe pârâtul M. TG. S. PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că dezbaterile în fond asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului civil de față,
Constată că, prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub dosar nr._, reclamantul I. A. a chemat în judecată pârâții M. Tg. S., reprezentat prin Primar și P. M. Tg. S. solicitând a se dispune modificarea dispoziției nr.121/08.02.2012 emisă de P. Mun. Tg. S., în sensul compensării cu alte bunuri, în echivalent valoric, pentru imobilul obiectul notificării în cauză nerestituibil în natură pe vechiul amplasament, cu intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantului asupra imobilului acordat în compensare.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa, I. Adelhaida, decedată ulterior, a formulat o notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în echivalent a imobilului preluat de Statul Român de la ea și antecesorii ei, imobil situat în Tg. S., .. 55, județul C..
În urma notificării ei, susținută de reclamant în calitate de moștenitor testamentar, s-a emis dispoziția nr. 121/2012, prin care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobilul preluat și demolat de Statul Român, terenul fiind ocupat în prezent de blocuri de locuințe, imobilul fiind considerat nerestituibil în natură.
Notificarea acestora a fost rezolvată nelegal, sub aspectul că pentru imobilul nerestituibil în natură pe vechiul amplasament se propune acordarea de despăgubiri, fără să se ofere alte bunuri în compensare. Reclamantul a solicitat soluționarea notificării și acordarea în compensație a altor bunuri deținute de M. Tg. S., în condițiile Legii nr. 10/2001, care prevede posibilitatea acordării de alte bunuri sau servicii și numai în ultimă instanță se acceptă propunerea pentru acordarea de despăgubiri. Soluționarea notificării în forma susmenționată nu este o opțiune subiectivă a reclamantului, ci este în consens cu prevederile Legii aplicabile, acordarea de bunuri în compensație - astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 3529/15.04.2011.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru.
A formulat întâmpinare pârâtul M. Târgu S., prin P. municipiului Târgu S., solicitând respingerea cererii ca nefondată.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Târgu S. cu motivarea că, în speță, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului, precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiectul pasiv în raportul dedus judecății, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Ori, în cazul de față, M. Târgu S. nu are această calitate. În cazul în care entitatea obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv, în natură sau prin echivalent, este unitatea administrativă locală, organul de conducere abilitat expres de lege conform alin. (4) al art.21 din Legea 10/2001 este primarul, responsabilitatea aplicării legii aparținând în totalitate acestuia, iar restituirea se face prin dispoziția motivată a primarului.
În acest sens sunt și prevederile pct. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea reclamanților este nefondată, neexistând nici un motiv pentru modificarea dispoziției în cauză. Din actele depuse de către reclamanți și din motivarea dispoziției atacate, reiese faptul că restituirea prin compensare cu alte bunuri, terenuri intravilane, nu se poate realiza, din lipsă de astfel de terenuri.
În drept, pârâtul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-119 Cod proc. civilă și pe actele normative la care a făcut trimitere anterior. (f.13)
A formulat întâmpinare și P. mun. Tg. S., solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.(f. 15)
La termenul de judecată din data de 13.06.2012, reclamantul a arătat că, în opinia sa, doar M. Tg. S. are calitate procesuală pasivă. Totodată, reclamantul a renunțat la judecată față de pârâtul P. mun. Tg. S., iar instanța a lua act de acest act de dispoziție, potrivit dispozitivului încheierii (f.33).
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Numita I. Adelhaida a depus notificarea nr. 367/N/13.08.2001, iar P. mun. Tg. S. a emis Dispoziția nr. 418/2007, prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în CF nr. 3601 top 3297/2/1, 3296/2/1, 3294/1 și 3295/1/1, care nu poate fi restituit în natură.
Prin sentința nr. 1905/16.12.2010 a Tribunalului C., astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 917/R/2011, s-a anulat ,,în parte Dispoziția nr. 418/2007 emisă de primarul mun. Tg. S. doar cu privire la art. 2 referitor la acordarea de despăgubiri pentru un imobil greșit identificat cu date de carte funciară” (f.17-23).
Curtea de Apel a arătat, în motivare, că prin dispoziția menționată s-a identificat greșit imobilul cu datele topografice, întrucât acesta include și alte numere topo asupra cărora notificatoarea nu a avut calitate de proprietar la momentul preluării abuzive, respectiv nr. top 3296/2/1, 3294/1 și 3295/1/1.
S-a constatat, totodată, că ,,prin dispoziția atacată s-a formulat doar propunere pentru acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, cuantumul acestor despăgubiri rezultând în urma unei evaluări ce face obiectul unei proceduri ulterioare”. În consecință, s-a arătat că se impune ,,anularea în parte a dispoziției nr. 418/2007 emisă de P. mun. Tg. S., doar cu privire la art. 2 referitor la acordarea de despăgubiri pentru un imobil greșit identificat cu date de carte funciară, cu precizarea că imobilul pentru care se propune acordarea de despăgubiri este cel situat în Tg. S., .. 55 înscris în CF nr. 3062 top 3297/2/1” – f.19
Prin Dispoziția nr. 121/08.09.2012 emisă de P. mun. Tg. S. privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 367/N din 13.08.2001, depusă la Biroul executorului judecătoresc B. M., prin care numita I. Adelhaida a solicitat completarea în echivalent a despăgubirii primite pentru imobilului situat în, Târgu S. .. 55, având în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 1905/2010 a Tribunalului C. rămasă definitivă și irevocabilă și actele depuse la dosarul intern nr. 97/2001, aferent notificării, ținând cont de faptul că Primăria este în imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor bunuri sau servicii disponibile, deținute de municipiul Târgu S., în conformitate cu prevederile art. l alin. 2 și art. 4 alin. 2, art. 10 alin. 1 și art.26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 63 alin. 2, art. 68 alin. 1 și art. 115 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, P. Mun. Tg. S. a respins ,,cererea de restituire în natură a imobilului - construcții - trecut în proprietatea Sfatului popular, situat în Târgu S. .. 55, care face obiectul Notificării nr. 367/N/2001 depusă de către I. Adelhaida, pentru motivul că locuința împreună cu anexele gospodărești au fost demolate total, iar pe teritoriul rezultat a fost edificat un . imobilul notificat, situat în Târgu S. .. 55, proprietatea extratabulară a notificatoarei, construit pe terenul înscris în CF nr. 3062 cu nr. top. 3295/1/1, casă de locuit din cărămidă cu suprafața construită de 58,5 mp compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, baie și pivniță, garaj cu suprafața de 15,50 mp, bucătărie de vară cu suprafața de 23,40 mp, magazie și coteț cu suprafața de 15,70 mp, care nu poate fi restituit în natură, propune acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată de OUG nr. 81/2007, pentru moștenitorul testamentar al fostului proprietar, I. A..” (f.5).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului mun. Tg. S., reprezentat prin primar, instanța constată că, în speță, reclamantul a pretins acordarea de bunuri în compensare pentru imobilul notificat ce este imposibil de restituit în natură, bunuri aflate în patrimoniul Mun. Sf. G.. Așadar, pârâtul este persoana față de care reclamantul formulează pretenții, urmărind să dobândească în proprietate un bun din patrimoniul acestuia, având deci calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la fondul pretenției deduse judecății, și anume obligarea M. Sf. G. de a acorda în compensare alte bunuri și servicii pentru imobilul în cauză, instanța reține că Dispoziția nr. 121/2012 a fost emisă, așa cum s-a arătat anterior, în baza Deciziei civile 917/R/2011 a Curții de Apel B., în care s-a statuat și cu privire la modalitatea în care se vor acorda măsuri reparatorii, în sensul că pentru imobilul preluat de stat ce face obiectul notificării nr. 367/N/2001 se pot acorda doar despăgubiri.
De altfel, Dispoziția 418/2007 emisă de P. mun. Tg. S. nu a fost contestată de reclamant în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii.
În plus, Tribunalul constată că reclamantul a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul P. mun. Tg. S., ce a emis Dispoziția nr. 121/2012 și astfel, modificarea acestei dispoziții nu se poate dispune decât în contradictoriu cu partea care a emis-o.
Prin Decizia XX din 19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în argumentarea aceste soluții, că, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței de judecată este de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură și nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în aceasta materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În cauza de față, însă, prin Decizia 917/R/2011 pronunțată, Curtea de Apel B. a impus emiterea unei dispoziții prin care să se acorde despăgubiri pentru un anumit imobil obiect al notificării
Avându-se în vedere caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, Decizia XX din 19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și principiul disponibilității enunțat anterior, instanța în speța de față va respinge pentru motivele arătate contestația formulată de partea reclamantă, neexistând un refuz nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate în sensul acordării de bunuri în compensare.
Pe de altă parte, reclamantul a contestat o dispoziție emisă de P. mun. Tg. S., astfel că raportul de drept procesual se grefează pe raportul juridic ce a luat naștere în urma transmiterii notificării și soluționării acesteia, părți ale raportului fiind persoana îndreptățită și entitatea care a soluționat notificarea, primarul mun. Tg. S., respectiv unitatea deținătoare - M. Tg. S., reprezentat prin Primar.
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilității, în conținutul căruia intră dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.
În respectarea acestui principiu, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, nici măcar în procedura contestației prev. de Legea 10/2001 (în acest sens fiind și Decizia nr. 2952/2007 a ÎCCJ).
Respingându-se ca nefondată cererea reclamantului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, acesta va suportat cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul I. A., domiciliat în Tg-S., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. Tg. S., reprezentat prin Primar, cu sediul în Tg. S., Piața G. A., nr. 24, județul C., având ca obiect modificarea dispoziției nr. 121/08.02.2012 emisă de P. M. Tg. S., în sensul acordării, pentru imobilul obiectul notificării nr. 367/N/2001, nerestituibil în natură pe vechiul amplasament, a unui alt imobil și intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantului asupra imobilului acordat în compensare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. D. S. M. M.
Red. V.M.D.,29.01.2015
Tehnored. S.M.M.,30.01.2015, 5 EX.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 843/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
