Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 204/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.204/A
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr. 84/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 21.04.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05.05.2015.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 84/22.01.2015, Judecătoria Sf. G. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în ceea ce privește executarea silită a creanței în cuantum de 828 lei.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. A., cu domiciliul în com. Ozun, .. 3, jud. C., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- A.J.F.P. C. cu sediul în mun. Sf. G., .. 9, jud. C..
A anulat în parte actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr.14/_ /_, doar în ceea ce privește suma de 828 lei.
A obligat intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - A.J.F.P. C. să achite contestatoarei suma de 93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare și cheltuieli de transport la instanță.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 19.09.2014 sub nr._, contestatoarea S. A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - A.J.F.P. C., arătând că nu cunoaște proveniența sumelor menționate în titlul executoriu ce i-a fost comunicat.
A depus alăturat cererii, în copie, titlul executoriu nr._/28.08.2014, somația nr.14/_ /_ din aceeași dată și cartea sa de identitate.
La data de 14.11.2014 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată în ceea ce privește suma de 270 lei și ca lipsită de interes în ceea ce privește suma de 828 lei.
În motivare a arătat, în esență, faptul că debitul în cuantum de 270 lei a fost stabilit prin decizia nr.193/2012 emisă de Primarul comunei Ozun și menținută prin hotărârile Tribunalului C. și Curții de Apel B..
Cu privire la suma de 828 lei, arată că a fost menționată din eroare în sarcina contestatoarei.
În cauă s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 28.08.2014 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - A.J.F.P. C. a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu nr._/28.08.2014 și somația nr. 14/_ /_, în vederea recuperării pe calea executării silite a sumei totale de 1098 lei, din care suma de 828 lei a fost stabilită în baza deciziei administrative nr.8179/02.06.2014, iar suma de 270 lei a fost stabilită în baza deciziei administrative nr.5766/27.04.2014 (filele 6, 7).
Cu privire la suma de 828 lei, intimata a arătat că a fost stabilită din eroare în sarcina contestatoarei, aceeași sumă fiind debitată în mod corect pe numele D. Lenke (fila 28). Însă, cu toate că s-a constatat eroarea arătată mai sus, organul de executare silită nu a făcut dovada că ar fi procedat la revocarea sau anularea parțială a actelor de executare emise pentru întreaga sumă de 1098 lei.
Astfel, contestatoarea a făcut dovada interesului de a promova prezenta contestație inclusiv cu privire la suma menționată în mod eronat în sarcina sa, interesul procesual constând în necesitatea de a obține anularea parțială a actelor de executare atacate.
Pentru acest motiv, instanța de fond a respins ca nefondată excepția lipsei de interes în ceea ce privește executarea silită a creanței în cuantum de 828 lei și, constatând că suma de 828 lei a fost în mod eronat stabilită în sarcina contestatoarei prin actele de executare atacate, prima instanță a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - A.J.F.P. C., a dispus anularea în parte a actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 14/_ /_, în ceea ce privește suma de 828 lei.
Cu privire la suma de 270 lei, instanța de fond a constatat că aceasta a fost stabilită în baza dispoziției nr. 193/2012 a Primarului comunei Ozun, dispoziție ce a fost atacată în contencios administrativ și menținută prin sentința civilă nr. 2400/26.09.2013 a Tribunalului C. și prin decizia civilă nr. 103/R din 16.01.2014 a Curții de Apel B.. Prin urmare, întrucât nu există niciun motiv de anulare a actelor de executare în privința acestei sume, prima instanță a menținut formele de executare doar în ceea ce privește suma de 270 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, constatând culpa procesuală a intimatei în promovarea acestei cereri, în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța de fond a obligat intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - A.J.F.P. C. să achite contestatoarei suma de 93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare și cheltuieli de transport la instanță, justificate prin înscrisurile depuse la dosar (fila 37).
Sentința sus menționată a fost atacată cu apel de către intimata-apelantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicitându-se schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii contestației la executare și în ceea ce privește creanța în valoare de 828 lei, ca fiind lipsită de interes. S-a solicitat, de asemenea respingerea cererii contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată la fond.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare pentru debitul în cuantum de 828 lei. Această sumă a fost debitată pe numele contestatoarei dintr-o eroare materială. Inspectorii din cadrul serviciului evidență plătitori s-au autosesizat și au procedat la rectificarea acestei erori prin referatul nr._ din 29.09.2014, document în baza căruia a fost scăzut din evidență debitul de 828 lei, fiind înștiințată și debitoarea despre această măsură. Se apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata-apelantă nu a procedat la revocarea sau anularea parțială a actelor de executare emise pentru întreaga sumă de 1098 lei, deoarece, organul fiscal, potrivit art. 47 din O.G. nr. 92/2003 poate modifica, anula, desființa un act administrativ fiscal doar în condițiile codului de procedură fiscală, respectiv în condițiile prevăzute de art. 47 alin 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003. În speță sunt aplicabile prevederile art. 24 din O.G. nr. 92/2003 susține apelanta, modalitatea de stingere a creanței fiscale fiind anularea acesteia, respectiv scăderea din debit, măsură care a fost executată de organul fiscal, prin urmare nu se poate reține că intimata nu a făcut dovada că ar fi procedat la revocarea sau anularea parțială a actelor de executare silită. Din moment ce după constatarea greșelii strecurate, scăderea din debit a fost operată și finalizată, iar contestatoarea a fost înștiințată prin adresa nr._/29.09.2014 despre măsura întreprinsă, aceasta nu mai are interes în contestarea executării silite a actelor privind acea sumă. Judecătoria, în mod greșit a respins excepția lipsei de interes invocată în cauză. Apoi, obligarea intimatei - apelante la plata cheltuielilor de judecată de la fond este nelegală, deoarece organul fiscal a întreprins toate măsurile pentru corectarea greșelii strecurate, respectiv pentru scăderea din debit a sumei de 828 lei. Astfel, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin 1 C.p.civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 470, art. 650 alin 3 C. p. civ.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 12) solicitând respingerea apelului ca nefondat. Se susține de către intimată că greșeala comisă de organul de executare fiscală a fost unul din motivele formulării contestației la executare, motiv ce a antrenat suportarea de cheltuieli de judecată. Ca urmare, hotărârea judecătoriei este corectă, apelanta urmând a plăti cheltuielile de judecată de la fond în cuantum de 93 de lei, cum a dispus judecătoria.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Se constată că suma de 828 lei, ce face obiectul contestației la executare silită și a prezentului apel, a fost debitată pe contul “sume din recuperarea debitelor provenite din drepturi necuvenite” cu termen de plată 05.06.2014, în baza titlului de creanță emis de A.J.E.P.I.S. Cluj, în sarcina contestatoarei S. A., persoană menționată dintr-o eroare materială în cuprinsul respectivei evidențe, în urma indicării unui cod numeric personal greșit.
Chiar dacă inspectorii din cadrul serviciului evidență debitori a A.J.F.P. C. au emis referatul cu nr._/29.09.2014 prin care s-a constatat eroarea materială, în sensul că suma de 828 lei trebuia debitată pe numele D. Lenke, iar nu pe numele contestatoarei, respectivul referat conține o simplă propunere a inspectorului de scădere din evidența numitei S. A. a debitului de 828 lei. Înștiințarea trimisă contestatoarei la aceeași dată de 29.09.2014, sub nr._ (fila 29) face mențiunea că s-a operat în sistemul informatizat al intimatei, modificarea constând în scăderea din evidența contestatoarei a respectivei sume (această modificare efectivă nu a fost probată în fața instanței de fond). Însă, aceste înscrisuri (referat, adresă) sunt întocmite ulterior datei emiterii pe numele contestatoarei a actelor de executare silită contestate în speță, anume: titlul executoriu nr._ din 28.08.2014 și somația de plată nr._/28.08.2014, neafectând în nici o modalitate cuprinsul sau valabilitatea acestora.
În mod eronat susține apelanta că în speță sunt aplicabile prevederile art. 24 din O.G. nr. 92/2003. Acest articol de lege stipulează în sensul: “creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege”. În speță nu operează o stingere a creanței fiscale în cuantum de 828 lei stabilită în sarcina contestatoarei, câtă vreme o astfel de creanță nu a existat niciodată.
Tribunalul apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 48 din O.G. nr. 92/2003 care reglementează instituția „îndreptării erorilor materiale din actele administrativ fiscale”, instituție aplicabilă și pentru actele de executare silită conform art. 48 indice 1 din același act normativ.
Astfel, conform art. 48 din O.G. nr. 92/2003:
(1) Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluția este definitivă.
(3) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(4) În cazul în care după comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.
(6) Actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial.
Conform prevederilor legale mai sus citate, intimata-apelantă putea să emită un act de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul titlului executoriu și a somației de executare silită ce fac obiectul contestației la executarea silită, în sensul înlăturării din cuprinsul acestor acte a sumei de 828 lei. Câtă vreme conținutul actelor de executare silită emise pe numele contestatoarei nu a fost modificat în sensul anterior indicat, actele incluzând și debitul de 828 lei, interesul contestatoarei de a cere instanței de judecată să procedeze la anularea actelor de executare există, este actual. Ca urmare, în mod corect a procedat instanța de fond la respingerea excepției lipsei de interes invocată în apărare de intimată.
De asemenea este corectă soluția pe fond dată de judecătorie cu privire la contestația la executarea silită. Contestatoarea are garanția că nu va mai fi urmărită silit pentru suma de 828 lei numai ca urmare a anulării actelor de executare emise pe numele său și care vizează acel debit. Calea procedurală prin care partea debitoare poate obține această anulare este aceea a contestației la executare reglementată de art. 172 din O.G. nr. 92/2003. În soluționarea contestației, instanța de fond a dispus, în mod legal și temeinic, conform art. 174 alin 3 C. pr. fiscală anularea parțială a actelor de executare silită, doar în ceea ce privește suma de 828 lei.
Tribunalul apreciază ca fiind corectă și soluția judecătoriei de obligare a părții intimate la plata cheltuielilor de judecată suportate de contestatoare la judecata în fond. Apelanta critică această dispoziție a primei instanțe invocând faptul că nu poate fi reținută culpa sa procesuală (de reținut că nu se critică cuantumul cheltuielilor la care intimata-apelantă a fost obligată). Criticile apelantei sunt nefondate deoarece culpa sa procesuală există. Partea contestatoare a fost nevoită, pentru a avea garanția că nu poate fi executată silit pentru suma de 828 lei, să introducă prezenta contestație, obținând prin intermediul instanței de judecată anularea actelor de executare silită emise pe numele său pentru acea sumă; pe de altă parte, referatul invocat de apelantă și înștiințarea expediată contestatoarei cu privire la scăderea din evidența acestei persoane fizice a debitului de 828 lei, au fost emise de intimata-apelantă după data înregistrării prezentei contestații.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază apelul ca nefondat și va dispune, în temeiul art. 480 alin 1 C. p. civ. respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu intimata S. A., împotriva sentinței civile nr. 84/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sf. G., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. C. A. C. P. E.
Red.D.C./09.06.2015, Tehnored.P.E./09.06.2015, 4 exp.
Jud. fond. - B. L. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 175/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
