Plângere contravenţională. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 2616/305/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.231/A
Ședința publică de la 26 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: R. I. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. – I. teritorial nr.8 împotriva sentinței civile nr.2237 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sf. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa apelantului și a intimatului P. C. Cluj.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 19 mai 2015 și 26 mai 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2237 din 24 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G. s-a admis plângerea formulată de către petenta P. C. Cluj, cu sediul în mun. Cluj N., .,jud. Cluj împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.05.2014 al Inspectoratului de S. Pentru Controlul Transportului Rutier – I. Teritorial Nr.8 și în consecință s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale de 8000 lei amendă cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.08.2013 al Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Teritorial 8, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu 8000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007 .
În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 25.05.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN 11, utilizat de petentă, care efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic internațional, având dovada de verificare aparatului tahograf expirat din data de 24.05.2014.
Petenta nu a contestat starea de fapt.
Autovehiculul a fost în deplasare pe ruta mun. Cluj N. – mun.Onești-mun. Cluj N., în perioada 20.05.2014 – 25.05.2014.(f.10)
Valabilitatea verificării tahografului a expirat la data de 24.05.2014, petenta fiind sancționată în prima zi în care valabilitatea verificării expirase.
Potrivit dovezii de verificare . nr._, aparatul tahograf de pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost verificat pe data de 26.05.2014.(f.7)
Rezultă că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007.
Instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, mai ales atunci când cel sancționat își recunoaște vinovăția și acționează în scopul îndreptării neregulilor existente. Sancțiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor și este o sancțiune care denotă existența unei culpe contravenționale din partea celui sancționat, care are cu atât mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Ori scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv ci este în primul rând unul preventiv și educativ. Astfel, instanța de fond a constatat că petenta a avut, de la bun început, o atitudine de recunoaștere a faptei săvârșite și de acceptare a răspunderii sale pentru fapta săvârșită. Astfel, prima instanță a considerat că petenta a dovedit că a înțeles gravitatea faptei sale și că scopul educativ al obligării acesteia la plata unei sume de bani nu se mai justifică.
Față de cele expuse instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată de agentul constatator este disproporționată în raport de fapta săvârșită și în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, a individualiza sancțiunea luând în considerare criteriile stabilite de art. 21 alin. 3: gradul de pericol social minim al faptei, împrejurările de săvârșire, modul și mijloacele, scopul urmărit, urmarea produsă, și circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, prima instanță a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 8000 lei aplicată societății petente, cu sancțiunea avertismentului, considerând că este suficientă pentru a determina îndreptarea contravenientei și a-i remodela atitudinea față de ordinea socială și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Teritorial 8 prin care a solicitat schimbarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii înscrise în procesul verbal.
Apelantul critică sentința sub aspectul greșitei individualizării a sancțiunii arătând că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul verbal.
S-a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față nu poate fi socotită drept faptă cu gravitate redusă în sensul art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunea avertisment se ia când fapta are gravitatea redusă,or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav.
Apelantul consideră că numai dacă se aplică sancțiunea amnezii atunci petenta nu va mai săvârși în viitor alte fapte din materia transporturilor rutiere.
În consecință, apelantul arată că agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată ținând cont de toate criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul P. C. Cluj prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului, motivând că tahograful ce a fost verificat de agentul constatator din cadrul apelantului a avut valabilitatea până la data d e25.05.2014, deci expirat cu o zi înainte de data controlului.
S-a mai arătat că autobuzul în care a fost montat aparatul tahograf a plecat în cursă din data de 20 mai 2014, transportând concurenții la Festivalul Internațional de Muzică ușoară de la Onești, pentru perioada 20-25.05.2014.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelant cât și în baza dispozițiilor art. 476, art. 477 și art. 480 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, instanța de control judiciar constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicat actul normativ care sancționează contravenția, fiind descrisă corect starea de fapt, data săvârșirii faptei și purtând semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că petentul-intimat P. C. Cluj a recunoscut fapta săvârșită și că se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin.1 pct.14 din OG nr. 37/2007, respectiv pentru că dovada de verificare aparatului tahograf a expirat din data de 24.05.2014 pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Prin procesul verbal contestat se reține că la data de 25.05.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN 11, utilizat de intimatu-petent, care efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic internațional, având dovada de verificare aparatului tahograf expirat din data de 24.05.2014.
În ceea ce privește critica adusă de apelant sentinței de fond cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 –care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al.3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), tribunalul consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului-intimat asupra obligațiilor ce îi revin de a nu mai săvârși astfel de fapte de natură contravențională.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de apel constată că apelantul nu a făcut dovada că intimatul a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de natura celei descrise în actul atacat și reține că fapta a fost constată după o zi de la data expirării valabilității aparatului tahograf utilizat de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, că pericolul social al faptei săvârșite de intimat este unul minim prin acea că nu s-a adus atingere nici unei valorii sociale din cele prevăzute de OG nr. 37/2007 și prin urmare sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită. Pe cale de consecința, reținând ca prima instanța a pronunțat o hotărâre legală si temeinică, în mod corect fiind înlocuita sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, văzând art. 480 C.. tribunalului va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. în contradictoriu cu P. C. Cluj împotriva sentinței civile nr.2237 din 24 octombrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2015.
Președinte Judecător Grefier
R. I. C. V. I. A. C. A.
Red.VIA/25.06.2015
Tehnored. CA/25.06.2015,
4 ex.
Jud. fond – C. J.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2228/2015.... → |
|---|
