Plângere contravenţională. Sentința nr. 1894/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1894/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2728/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/A
Ședința publică din 12 mai 2015
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petentul A. S. împotriva sentinței civile nr.1894 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în ședința publică din 28 aprilie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a reținut cauza spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 5 mai 2015, apoi la 12 mai 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 1894/22.09.2014 Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a respins excepția prescripției răspunderii contravenționale a petentului AGĂBĂRĂOAIE S. și, în consecință:
- a respins plângerea formulată de către petentul AGĂBĂRĂOAIE S., CNP_, domiciliat în comuna Valea Crișului, . C, jud. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/26.05.2014 al Serviciului de Ordine Publică din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
2. C. procesual.
Prin plângerea formulată de către petentul AGĂBĂRĂOAIE S. înregistrată sub nr. dosar civil_, s-a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.05.2014 al Serviciului de Ordine Publică din cadrul IPJ C., restituirea sumei de 382,50 de lei reprezentând jumătate din minimul amenzii contravenționale achitate, conform chitanței . B nr._ PJ din 28.05.2014 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 20 de lei, constând în taxa judiciară de timbru.
Plângerea a fost motivată prin aceea că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.13 din OG nr.2/2001, fapta fiind săvârșită la data de 29.11.2012, fiind surprins conducând pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibație alcoolică de 0,80g/l alcool pur în sânge.
După ce-a fost trimis în judecată, Judecătoria S. G. prin sentința penală nr. 9/20.01.2013 a dispus achitarea, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) Cod proc.penală raportată la art.10 lit.b Cod proc. penală, soluție menținută de către Curtea de Apel B., prin decizia nr.271/16.05.2014.
De la această dată, s-a împlinit termenul prescripției răspunderii contravenționale a petentului AGĂBĂRĂOAIE S., deoarece a trecut mai mult de un an de la data săvârșirii faptei.
Intimatul IPJ C. prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii pe motivul că termenul de prescripție a fost suspendat cât timp cauza a fost în urmărire penală și judecată, conform art.13 alin.3 din OG nr.2/2001.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Din actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.05.2014 al Serviciului de Ordine Publică din cadrul IPJ C., petentul a fost sancționat contravențional cu 765 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 pct.a din OUG nr.195/2002.
În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 26.05.2014, petentul a condus 29.11.2012 a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 121 A pe raza loc. Valea Crișului, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
În prealabil, această cauză a fost soluționată în cadrul dosarul penal nr._ al Judecătoriei Sf. G., această stare de fapt fiind reținută de către instanța de fond, petentul fiind achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen rap la art.10 lit.b Cod pr.pen pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80gr% alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
S-a mai reținut de instanță că alcoolemia inculpatului (petentului) la data săvârșirii faptei era de 0,80 gr% la ora 19,05, iar la ora 20,05 era de 0,65gr%, astfel că la valoarea de 0,80gr% nu poate fi antrenată răspunderea penală, ci doar cea contravențională, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel B. prin decizia penală nr.271/A/16.05.2014.
Potrivit art.28 alin.1 Cod proc.penală, „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.”
În consecință, fapta petentului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului constituie contravenția prevăzută de art.102 alin.3 pct.a) din OUG nr.195/2002.
Cu privire la prescripția răspunderii contravenționale, instanța constată că sunt pe deplin aplicabile prevederile art.13 alin.3 din OG nr.2/2001, prescripția este suspendată, sesizarea organului de cercetare penală fiind înăuntrul termenului de șase luni, fapta fiind constatată la data săvârșirii, 29.11.2012.
Acest termen de prescripție a început să curgă la data de 16.05.2014, când cauza a fost soluționată definitiv de către Curtea de Apel B., iar sancțiunea a fost aplicată la data de 26.05.2014.
În consecință, termenul de prescripție nu s-a împlinit, astfel că această excepție a fost respinsă și de asemenea, plângerea formulată.
II. 1. Apelul declarat de apelantul AGĂBĂRĂOAIE S..
Petentul a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anularii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În motivarea apelului se arată, în esență, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale incidente, fiind încălcat art. 13 alin.3 din OG 2/2001, în speță operând termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la data de 29.11.2012, iar sancțiunea amenzii a fost aplicată la data de 26.05.2014, termenul legal de un an pentru aplicarea acesteia fiind evident depășit, menționând de asemenea, apelanta că instanța de fond se contrazice pe acest aspect în considerentele sentinței.
Se mai arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor apărări esențiale invocate de petent, respectiv cu privire la faptul că fapta a fost constatată de un agent necompetent, motiv pentru care procesul verbal este lovit de nulitate absolută, încălcat fiind art. 177 din OUG 195/2002, iar pe de altă parte a fost încălcat și art. 182 alin.1 din HG 1391/2006 cât privește legalitatea opririi petentului în trafic.
În drept, se invocă prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002 și HG 1391/2006 precum și art. 466-471 NCPC.
Partea apelantă nu a solicitat probe în apel
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI C. a depus în apărare la dosar întâmpinare (f.18) prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
Se arată de asemenea că în speță este incident cât privește prescripția art. 30 alin.2 și 3 din OUG 195/2002, incident fiind sub aspectul prescripției termenul special de 6 luni reglementat de această normă legală.
Pe de altă parte, cât privește competența agentului constatator, se arată că acesta era abilitat să constate contravenții conform dispoziției I.G.P.R. nr. 3790/02.11.2009.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invocă dispozițiile art. 205 Cod proc.civilă.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel.
3. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite apelul pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în esență fapta petentului apelant fiind săvârșită la data de 29.11.2012, aceasta fiind cercetată penal în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Sf. G., petentul fiind achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a) Cod proc.penală raportat la art.10 lit.b Cod proc penală pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80gr% alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, conform sentinței penale nr. 9/20 ianuarie 2014, definitivă la data de 16 mai 2014 prin respingerea căii de atac.
Ulterior, la data de 26 mai 2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru fapta săvârșită de acesta în data de 29.11.2012 conform procesului verbal contestat în prezenta cauză.
Analizând critica adusă sentinței în apel cât privește incidența prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, tribunalul va avea în vedere că această instituție juridică este reglementată de art. 13 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, text care prevede în alineatul 3 că atunci când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2), textul stipulând însă și faptul că prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Prin prisma acestei norme legale, incorect aplicată de prima instanță, prin ignorarea tezei finale, instanța constată că, potrivit regulii prescripția termenului de 6 luni este suspendată pe parcursul cercetării penale a faptei și al judecății, însă, totodată, față de dispoziția clară și neechivocă a legii, în măsura în care dosarul penal nu este finalizat într-un termen de 1 an de la data săvârșirii sau a constatării faptei, prescripția va opera, în sensul că sancțiunea contravențională nu va mai putea fi aplicată.
Or, în speța de față, în condițiile în care fapta a fost săvârșită și constatată în data de 29.11.2012, rezultă că petentului îi putea fi aplicată o sancțiune contravențională cel târziu până la data de 29.11.2013, doar până la această dată operând suspendarea cursului prescripției, considerente față de care tribunalul constată că actul de sancționare emis ulterior este nelegal întocmit.
Tribunalul nu va reține apărarea intimatei cât privește incidența termenului de 6 luni reglementat de art. 30 din OG 2/2001, text potrivit căruia în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii, iar termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în acest caz curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea, având în vedere că această din urmă normă legală reglementează un termen administrativ în care organul în drept astfel sesizat are obligația de a aplica contravenția, fără însă ca textul să modifice norma specială analizată anterior care stipulează imperativ că, prescripția începe să curgă la data săvârșirii faptei și operează în măsura în care sancțiunea nu este aplicată în termen de 1 an, chiar și în cazul în care fapta este cercetată penal.
Nu în ultimul rând, în măsura în care s-ar reține caracterul contradictoriu al celor două norme, tribunalul va avea de asemenea, în vedere că aceste prevederi legale vizează răspunderea contravențională, materie care, din perspectiva jurisprudenței CEDO este asimilată celei penale, or, potrivit unui principiu esențial de drept aplicabil în această materie, în măsura în care legea este neclară, ea se interpretează în favoarea persoanei acuzate, iar nu în defavoarea sa.
Pentru aceste motive, reținând că la momentul încheierii procesului verbal se împlinise termenul de prescripție cât privește dreptul organului constatator de a aplica sancțiunea, instanța de control judiciar va admite apelul și va dispune, conform art. 480 alin.2 NCPC, schimbarea în tot a sentinței în sensul că va admite conform art. 34, plângerea formulată de petentul AGĂBĂRĂOAIE S. în contradictoriu cu intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI C. și va anula procesul-verbal . nr._/26.05.2014 încheiat de intimata I. DE POLITIE AL JUDETULUI C..
Totodată, față de soluția pronunțată, văzând și art. 34 alin.1 și art. 1 alin.1 din Legea 554/2004, va dispune restituirea către apelantul petent AGĂBĂRĂOAIE S. a amenzii în sumă de 382,50 lei achitată de acesta la Primăria municipiului S. G. în conformitate cu chitanța nr. CV_ PJ /28.05.2014.
Față de soluția de admitere a plângerii, conforma art. 453 NCPC. instanța va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 20 lei către petent cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând taxa de timbru.
Față de soluția de admitere a apelului instanța va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC, obligarea părții intimate –aflată în culpă procesuală– la plata cheltuielilor de judecată către partea apelantă în suma de 20 lei reprezentând taxa de timbru (fila 11 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul AGĂBĂRĂOAIE S., CNP_, domiciliat în comuna Valea Crișului, . C, județul C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI C., cu sediul în S. G., ., nr.16, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1894/22.09.2014 a Judecătoriei S. G., pe care o schimbă în totîn sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul AGĂBĂRĂOAIE S. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
Anuleazăprocesul-verbal . nr._/26.05.2014 încheiat de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
Dispune restituirea către apelantul petent AGĂBĂRĂOAIE S. a amenzii în sumă de 382,50 lei achitată de acesta la Primăria municipiului S. G. în conformitate cu chitanța nr. CV_ PJ /28.05.2014.
Obligă intimata la plata sumei de 20 lei către petent cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă intimata la plata sumei de 20 lei către apelant cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publică, azi - 12.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
Red.B.A.D., 08.06.2015
Tehnored.Ș.L.,12.06.2015, 4 ex.
Judecător fond, C. J.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2662/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul... → |
|---|
