Plângere contravenţională. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 4548/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/A
Ședința publică din 12 mai 2015
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de agentul constatator C. Națională de Administrare a Drumurilor Naționale din România S.A. - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 2506 din 2 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în ședința publică din 28 aprilie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a reținut cauza spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 5 mai 2015, apoi la 12 mai 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 2506/02.12.2014 Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a admis plângerea formulată de către petentul N. C.-C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.08.2014 al COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CESTRIN și, în consecință:
- a dispus anularea procesului-verbal mai sus amintit;
- a exonerat pe petent de plata amenzii contravenționale de 250 de lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
2. C. procesual.
Prin plângerea formulată de către petentul N. C.-C. înregistrată sub nr. dosar civil_, acesta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.08.2014 al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –CESTRIN.
Plângerea a fost motivată prin aceea că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost vândut către Z. A. printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.02.2014, care a fost înregistrat și la Serviciul de taxe și impozite din cadrul Primăriei municipiului S. G..
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii pe considerentul că, la data de 04.08.2014, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ aparținând lui N. C.-C. a circulat pe DN 65 km + 550 m, fără a deține o rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost sancționat în temeiul art.8 din OG nr.15/2002.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Din actele și lucrările cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.08.2014 al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN emis de către intimata CNADNR S.A., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 250 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, reținându-se că la data de 04.08.2014 vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat pe DN 65 km+550 m, fără a deține rovinietă valabilă.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține că potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 începând cu data de 1 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO, de masa totală maximă autorizată MTMA și de numărul de axe, după caz. În art. 8 din același act normativ prevăzându-se că „ fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenției și se sancționează cu amendă”.
Referitor la obligativitatea achitării tarifului de utilizare, instanța reține că potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 15/2002 acesta revine utilizatorului vehiculului, acesta din urmă fiind, conform prevederilor art. 2 lit. b din același act normativ persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România .
În cauza de față, astfel cum rezultă și din susținerile intimatei în baza de date a Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor petentul apare ca fiind proprietarul vehiculului.
Însă, judecătoria a avut în vedere că prin contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit rezultă că partea, la data de 03.02.2014, deci anterior constatării faptei a înstrăinat vehiculul către Z. Z. (f.12).
Acesta autovehicul a fost radiat din evidențele Direcției Finanțelor Publice Municipale din cadrul Primăriei mun. Sf. G., începând cu data de 02.03.2014 (f.10,11).
Or, în aceste condiții, chiar dacă în evidențele Ministerului Afacerilor Interne este menționat numele petentului în calitate de proprietar, acesta la data constatării faptei nu mai deținea această calitate, dreptul de proprietate asupra vehiculului fiind transmis către altă persoană. Tot astfel, se reține că neefectuarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare, respectiv în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu-i sunt imputabile petentului, obligația în acest sens revenind noului dobânditor.
În consecință, din probele administrate rezultând că la data constatării faptei petentul nu avea calitatea de utilizator al autoturismului și astfel obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale nefiind în sarcina acestuia, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001, sancționarea părții nefiind justificată.
Pentru aceste considerente, plângerea a fost admisă și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției precum și exonerarea petentului de plata amenzii aplicate.
II. 1. Apelul declarat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii procesului verbal că legal și temeinic.
În motivarea apelului se arată, în esență, că din prevederile art. 7 și 8 coroborate cu art. 1 alin.1 pct.B din OG 15/2002 rezultă că obligația de plată revine proprietarului sau utilizatorului astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare, fiind lipsit de relevanță cine anume conduce autovehiculul, iar în speță contractul încheiat între petent și terța persoană fizică produce efecte doar între aceștia, nefiind opozabil organelor statului față de faptul că nu a fost evidențiat la serviciul public comunitar pentru evidența permiselor de conducere și înmatriculare a autovehiculelor competent.
Arată apelanta că din moment ce intimatul petent este înscris în continuare în evidențele MAI ca fiind proprietar/utilizator al autoturismului, iar art. 9 alin.3 din OG 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de M.A.I. - D.R.P.C.I.V., iar părțile au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu și de a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului pentru a asigura opozabilitatea tranzacției conform Ordinului 1501/2006.
În concluzie, arată apelanta, singura persoană vinovată de a fi circulat fără a deține rovignetă este aceea care are în proprietate sau poate folosi în baza unui drept legal vehiculul menționată în certificatul de înmatriculare și care figurează astfel în baza de date.
În drept se invocă dispozițiile art. 466 și 480 NCPC și OG 15/2001.
Partea apelantă nu a solicitat probe în apel.
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
În apărare, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată, în esență, că în mod corect s-a reținut de prima instanță de fond că, în condițiile în care autoturismul a fost înstrăinat, intimata petentă nu poate răspunde contravențional pentru fapta de a fi circulat fără rovignetă o altă persoană.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invocă dispozițiile art. 205 NCPC.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel.
3. Decizia instanței de apel.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, tribunalul constata că apelul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, însă din punct de vedere al temeiniciei față de probele administrate rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator nu corespunde realității.
Soluționând apelul, tribunalul va avea în vedere, raportat la forța probatorie a procesului verbal, sub aspectul contravenției reținute în sarcina petentului, dispozițiile art. 23 din Constituția României potrivit cărora fiecare persoană se bucură de prezumția de nevinovăției, astfel că în fața instanței de judecată părțile au poziții procesuale egale și, în consecință, fiecare dintre acestea are dreptul și îndatorirea de a administra probe pe baza cărora instanța să poată stabili săvârșirea sau nu a faptei, precum și vinovăția autorului sarcina probei revenind fiecăruia prin raportare la caracterul faptei reținute –de fapt pozitiv sau negativ, în același sens fiind pronunțată în această materie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza A. contra României din data de 04.10.2007, practica CEDO fiind aplicabila fata de dispozițiile imperative ale art. 20 din Constituția României.
Or, în cauza de față, din probele administrate la fond, rezultă că persoana sancționată, respectiv partea intimată petentă, nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa în condițiile în care acesta a vândut autovehiculul cu datele arătate în procesul verbal către o terță persoană înainte de constatarea contravenției
Instanța de control judiciar nu va reține motivul de apel invocat de apelantă vizând faptul că înstrăinarea nu a fost înscrisă în evidențele Serviciului public comunitar pentru evidența permiselor de conducere și înmatriculare a autovehiculelor competent și astfel nu și-ar produce efectele, având în vedere că în materie contravențională răspunderea este personală, iar din probele administrate la fond rezultă că, în mod efectiv, petentul nu a circulat pe drumurile publice fără a deține rovignetă valabilă – în sensul în care este definită contravenția de art. 8 alin.1 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără rovignetă fiind săvârșită de altă persoană.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că soluția primei instanțe de admitere a plângerii și de anulare a procesului-verbal este legală și temeinică, motiv pentru care, văzând art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CESTRIN, cu sediul în S. G., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul N. C.-C., domiciliat în S. G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2506/02.12.2014 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 12.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
Red.B.A.D.,09.06.2015
Tehnored.Ș.L.,12.06.2015, 4 ex.
Judecător fond, C. J.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2662/2015.... → |
|---|
